„Am găsit fericirea în Domnul“ – MĂRTURIE
Mă numesc Florin Bolosin. Am 43 de ani și sunt căsătorit. Am 3 copilași (Ana Maria – 13 ani, Tudor – 10 ani și Iosif – 6 ani). Lucrez de aproape 22 de ani în structurile Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I), respectiv la Inspectoratul de Poliție județean Hunedoara, unde sunt ofițerul responsabil cu coordonarea și evaluarea siguranței publice în mediul urban pe raza județului Hunedoara. Am gradul profesional de Comisar șef de poliție. Sunt membru în Biserica Penticostală Golgota din Hunedoara și slujesc ca evanghelist.
Îmi amintesc cu drag de anii cuprinși între 1988 și 1991, când mama mă ducea la Biserica Betleem din orașul Hațeg și ascultam Cuvântul Domnului. În 25 august 1991 am fost botezat de pastorul Petrică Găină și L-am mărturisit public pe Domnul Isus Hristos ca fiind Fiul Lui Dumnezeu și Mântuitorul meu personal. Imediat după botez, din cauza nevegherii mele și a ruperii părtășiei cu frații, treptat am părăsit biserica și am ales să trăiesc o viață departe de Domnul și de frații mei.
M-am căsătorit în lume, fără știrea nimănui, nici chiar a mamei mele. I-am spus lucrul acesta mai târziu. Nu mi-a spus nici o vorbă. Lacrimile nu încetau să curgă pe obraji ei frumoși. Atunci am realizat că i-am frânt inima de mamă. Mama a fost o femeie simplă, săracă, cu mulți frați, trecută prin necazuri și greutăți, orfană de tată și la 44 de ani a rămas văduvă cu doi copii, cu mine și cu fratele meu. Nu s-a recăsătorit, deoarece l-a iubit foarte mult pe tata. Acum, iată că și eu, fiul ei cel mare, am luat calea lumii și i-am produs o mare durere în suflet. Nici eu nu eram fericit, acum aveam și povara păcatelor mele. Numai că, cea cu care m-am căsătorit în lume, după aproximativ 10 ani, m-a părăsit și a plecat cu altul.
După divorț, eu am rămas cu fetița, Ana Maria, pe care am înfiat-o împreună, pentru că ea nu putea avea copii. Ana Maria avea pe atunci aproximativ 4 anișori. Nu-i cunosc părinții. Imediat după naștere au părăsit-o într-un spital din Arad. Am fost chemat în instanță și fosta soție nu a mai dorit-o. A rămas cu mine, nu doream să se reîntoarcă la Casa de copii. Îmi părea rău de ea. Era un suflet mic și nevinovat. În acea perioadă am fost vizitat de mama mea, care nu mi-a reproșat nimic. I-am spus că mă întorc la frații mei și la Domnul pe care, cu ceva timp în urmă, i-am părăsit pentru lume. În toată această perioadă nu am fost fericit și împlinit pentru că numai la Domnul se găsește fericirea.
Am început cu un grup de frați și surori să ne rugăm pentru un ajutor potrivit pentru mine. Domnul a ascultat rugăciunile și mi-a dăruit-o pe Nicoleta. Era o fată pocăită, frumoasă, membră la Biserica Penticostală din Hunedoara, și care adoptase și ea, fiind singură și necăsătorită, un copil de la casa de copii din Hunedoara; aceeași casă unde fusese și Ana Maria pentru o perioadă. Ne-am căsătorit în Biserica Penticostală din Hunedoara. După căsătorie am fost în instanță și l-am înfiat și pe Tudor. Ps. 68:6a „Dumnezeu dă o familie celor părăsiți”.
Acum eram o familie, aveam doi copii pe care i-am primit ca daruri și binecuvântări de la Domnul, însă nu puteam avea copilul natural. Medicii specialiști din Hunedoara și din Cluj i-au spus soției mele că niciodată nu va avea propriul ei copil. Ne-am rugat Domnului și El ne-a promis că vom avea și un copil natural. Atunci când Domnul vorbește, este ,,Da și Amin”. Ana Maria a fost ceea care s-a rugat cel mai mult și Domnul a împlinit rugăciunea fetiței noastre și ceea ce El a vorbit. S-a născut mezinul familiei, Iosif. Toți trei sunt cadouri și binecuvântări de la Dumnezeu pentru noi ca familie. Îi iubim pe toți la fel și îi purtăm pe brațe de rugăciune.
În urmă cu ceva timp am parcurs toate demersurile și am primit atestatul din partea Protecției Copilului Hunedoara pentru a înfia încă un copil nevinovat pe care mama sa l-a aruncat imediat după naștere, viu și sănătos, la tomberonul de gunoi. Am fost cu soția, Nicoleta, la spital și l-am văzut. Era o ființă umană, nevinovată căreia Dumnezeu îi dăduse o șansă la viață. Nu l-am putut adopta pentru că ai mei colegi de la IPJ au prins-o pe femeia care și-a părăsit copilul și au trimis-o în instanță pentru fapta comisă. Acum ea se află arestată la Aiud și se opune adopției. Ne dorim ca și acest copilaș să ni se alăture în familie într-un final.
Sunt fericit pentru că Domnul și stăpânul vieții mele este Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. În fiecare dimineață când mă trezesc îmi reînnoiesc legământul cu El, dăruindu-i inima mea, sufletul meu, trupul, mintea, familia, locul de muncă. Tot ceea ce am e a Domnului Isus Hristos. În fiecare noapte, la ora 03.00, mă trezesc și singur, într-o cameră, cer binecuvântarea Domnului peste familia pe care El mi-a dăruit-o. Atunci când vine seara, înainte de culcare, împreună cu soția și copiii mulțumim, lăudăm și binecuvântăm pe Domnul pentru purtarea Lui de grijă.