Binecuvântarea – editorial

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l;…”(Gen. 1:27;28)

Observăm că încă de la creație Dumnezeu a dorit binecuvântarea omului.
CE ÎNSEAMNĂ A BINECUVÂNTA PE CINEVA?
Termenul creștin binecuvântare corespunde cuvântului latin benedictio, derivat din benedicere: bene (bun) și dicere (a spune), de fapt vorbind pe
cineva de bine, lăudând pe cineva.
Îmi place în mod deosebit binecuvântarea „Aaronică” (Num. 6:24-26), folosită de obicei la binecuvântarea copiilor noștri: „Domnul să te
binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine și să se îndure de tine! Domnul să-Și înalțe Fața peste tine și să-ți dea pacea…” este ceva extraordinar să-i încredințăm de mici în brațul Domnului dar nu ne putem limita doar la asta, binecuvântarea trebuie să continue, să nu uităm să-i binecuvântăm permanent deoarece au nevoie de binecuvântare toată viața.
În poporul lui Dumnezeu, în vremea Vechiului și Noului Testament, binecuvântarea în familii era de o mare importanță. Putem vedea deja din primele capitole ale Bibliei că binecuvântarea lui Dumnezeu este legată de familii și este transmisă de la părinți la copii. Binecuvântările familiale includ
printre altele o simplă îmbrățișare, un sărut pe frunte, o mângăiere pentru copiii noștri și pentru nepoți fiind conștienți că prin aceste gesturi Dumnezeu îi binecuvântează. Copiii au nevoie de multe astfel de atingeri în fiecare zi pentru a crește sănătoși din punct de vedere fizic și emoțional. Privind în viața de zi cu zi a familiei ne putem da seama că sunt multe situații în care cei dragi au nevoie de încurajare, protecție, ajutor din partea noastră astfel că printr-o rugăciune de binecuvântare îi încredințăm în mâna protectoare a Domnului. Sunt multe evenimente speciale în viață când e nevoie să ne binecuvântăm reciproc atât la o vârstă fragedă cât și la adolescență și maturitate: ziua de naștere, la începutul unui nou
an, prima zi de școală, primele examene, când pleacă de acasă pentru o perioadă mai lungă, când se căsătoresc, când primesc primul copilaș și pentru orice nouă fază a vieții astfel vom avea satisfacția că nu i-am lăsat singuri într-un viitor incert ci încă o dată i-am încredințat în mâna Tatălui nostru ceresc.
Să nu uităm niciodată să-i binecuvântăm și astfel la rândul lor ei vor transmite binecuvântarea mai departe. Dumnezeu îi promite lui Avraam: „Te
voi binecuvânta și vei fi o binecuvântare. În tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului” (Gen.12:1-3).
Nimeni nu se poate autobinecuvânta, binecuvântarea trebuie să vină de afară, toată lumea poate binecuvânta o altă persoană. Binecuvântările sunt întotdeauna date! Dumnezeu are binecuvântări nespus de mari pregătite pentru noi, trebuie doar să le dăm mai departe dar se pare că nu am cultivat
destul de serios acest lucru.

Puiu Timofte