„BINECUVÂNTATĂ FII, ÎNCHISOARE!” DE NICOLE-VALÉRY GROSSU

“Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.“
Romani 8:28

Îmi propun să aduc în atenția dumneavoastră o carte ce abordează o poveste reală a unei femei credincioase care își petrece ani de zile prin diferite închisori și lagăre de muncă din România. Cartea a fost publicată pentru prima dată în Franța în 1976, iar în România a apărut în 1997.
„Ne ducem la miliţie, unde vom sta vreo oră.“ (Citat din carte)
Pe data de 24 august 1949, după supravegherea unor indivizi, percheziţie fără nicio probă găsită, arestare, ochi acoperiţi, declaraţii după declaraţii şi celula întunecoasă şi rece nr. 24. Aşa a început viaţa cutremurătoare a acestei femei cu un caracter calm, având parte de torturi fizice şi psihice care erau folosite în închisorile comuniste din România. Toate acestea până când a fost eliberată în ziua de 25 septembrie 1953.
„Trebuie să profit de timpul petrecut în spatele gratiilor ca să mă schimb din punct de vedere spiritual, să fiu folositoare celorlalţi, să învăţ ce e răbdarea şi valoarea sacrificiului făcut pentru aproapele meu şi să nu simt niciodată nici cea mai mică urmă de ură faţă de cei care mă torturează.“
Cu acest gând, scriitoarea Nicole Valery-Grossu a supravieţuit miraculos condiţiilor din temniţa Mislea, lagărului de la ferma Roşia, foametei, bolii şi infernului de la canalul Dunărea – Marea Neagră unde a cunoscut-o şi pe Sabina Wurmbrand.
Toate aceste lucruri trăite de ea, dar și ceea ce a trăit soţul ei, care a avut o detenţie de 12 ani de muncă grea, și alte femei şi alţi bărbaţi, au apropiat-o pe autoare de Dumnezeu, a avut milă şi a iubit mai mult pe aproapele ei, incluzându-i chiar pe cei care au făcut-o să sufere şi au chinuit-o folosind metode diabolice de neimaginat.
Cum oare după atâta suferinţă să mai poţi spune: „Binecuvântată fii, închisoare…“?
Alina Lavric