CĂRȚILE, un izvor de cultură

De ce iubesc cărţile?
Cărţile sunt refugiul meu, lumea mea… Cea mai importantă carte este şi rămâne Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt bucuroasă atunci când încă se mai citesc cărţi, când oamenii mai găsesc plăcut răsfoitul cărţilor, mirosul de nou sau vechi al paginilor, pentru că atunci când ajungi la finalul ei să o mai răsfoieşti încă odată şi să reciteşti pasajele subliniate. Rămâi mereu impresionat de poveştile aflate, de finalul lor şi de ceea ce o carte îţi poate oferi.

Sunt bucuroasă atunci când oamenii aleg oricând o carte în locul unei emisiuni banale de la TV sau renunţă pentru câteva momente la această „lume a tehnologiei moderne” şi se avântă în lumea cunoaşterii.

Una din marile bucurii ale vieţii ar trebui să fie cititul. Cu fiecare carte citită, simţi că te îmbogăţeşti intelectual şi sufleteşte…poţi să devii mai sensibil, mai bun, mai iubitor.

Hai să învăţăm copiii, tineri…pe cei ce ne înconjoară că nu trebuie să treacă o zi fără să audă, să vadă sau să citească ceva frumos…şi vor descoperi ce suflete minunate au atât ei cât şi cei de lângă ei….în comparaţie cu urâţenia lumii care încearcă să le smulgă din suflet tot ce au mai frumos şi mai bun.

Eu am descoperit în Biblie care este compusă din 66 de cărţi, nişte prieteni tăcuţi care îmi sunt întotdeauna aproape şi de încredere…e un sentiment atât de plăcut citind, încât nu ştiu cum să-l       cuprind în doar câteva cuvinte…şi ştiu că oricum doar cei care îl simt mă pot înţelege.

Cineva spunea „Părinţii ne ajută să devenim oameni….cărţile să rămânem”, iar Mihai Eminescu ne învaţă: „Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini pline de frumuseţe”.

Închei aceste rânduri dorind să vă spun că: citind te ridici mai presus de lumea care te înconjoară, îţi umpli sufletul cu linişte, frumuseţe şi cunoaştere.

Mihaela Rusu