CAUZELE INVIZIBILE ALE BOLILOR

Nu doresc să „teologesc“ medicina și nici să “tratez” teologia, cu toate că nu mă îndoiesc de necesitatea celei din urmă… Vreau totuși să leg aceste domenii, aparent opuse, printr-o întrebare, pe cât de incomodă pe atât de necesară: Este fiecare boală determinată de prezența sau influența unui duh rău asupra omului? Înainte de a da răspuns în grabă, vă invit să lăsăm Cartea Sfântă să ne vorbească fiecăruia…
Suferința fizică apare întâi la mama tuturor celor vii în cadrul nașterilor (Gen. 3:16), apoi în cărțile scrise de Moise se găsesc din abundență detalii despre boli de piele, de mădulare sau cusururi trupești, inclusiv fracturi de oase sau invalidități (Lev. 21:18,19).
Ezechia “cade bolnav la pat” pentru a se pregăti de veșnicie prin punerea casei sale în rânduială (Isaia 38:1), iar un alt împărat peste Iuda, Asa, se îmbolnăvește de picioare în pribegia lui departe de Domnul pentru a se întoarce de la rău și a-L căuta pe Domnul (2 Cron. 6:12).
În Noul Testament sunt descriși orbi, surzi, muți, șchiopi, paralizați, alături de boli precum dropică (Luca 14:1 – hidroptizia– acumularea de lichid între cele două foițe pleurale din jurul plămânului), urdinare (Fapte 28:8 -gastroenterita), scurgere de sânge (metroragie), deformări ale coloanei vertebrale la femeia gârbovă dar și un puseu febril cu frisoane la soacra lui Petru.
Despre tânărul Timotei știm că avea dese îmbolnăviri cu stomacul, iar despre apostolul Pavel că avea un țepuș în trup (sub forma unui sol al Satanei) îngăduit de Domnul pentru a nu se îngâmfa (2 Cor. 12:7). Între colaboratorii lui Pavel găsim un Trofim lăsat bolnav la Milet (2 Tim. 4:20) și pe fratele Epafrodit (Fil. 2:27) care fusese foarte bolnav, chiar aproape de moarte…
Totodată vorbește Scriptura despre duhuri rele trimise sau îngăduite de Domnul peste oameni. Saul e un exemplu concludent cu accese de furie și agresivitate cauzate de un astfel de duh rău (1 Sam. 18:10). Despre femeia gârbovă Domnul Isus spunea că de 18 ani era legată de un duh de neputință și nu putea nicidecum să își îndrepte spatele (Luca 13:11). Apoi, vorbește Mântuitorul despre un anumit soi de draci, intrați într-un copil (Marcu 9:29), care îi provocau acestuia atacuri sau convulsii epileptice așa încât copilul cădea deseori în foc, în apă, scrâșnea din dinți, făcea spume la gură apoi rămânea țeapăn și fără vlagă…
În ce privește îndrăcitul (sau cei doi îndrăciți) din Gadara, puternica influență demonică nu poate fi pusă la îndoială. Luând însă cazul orbului din naștere, atunci când ucenicii deschid o anchetă ridicolă conform căreia cineva ar fi putut păcătui chiar în viața intrauterină, Domnul Isus le dărâmă teologia lor șubredă și le dă o explicație care lipsea de pe lista lor de cauze posibile: „ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3). De altfel Iov, care ajunge plin de bube și să se scarpine cu un ciob (Iov 2:7,8), e trecut prin suferință și boală în cadrul unui test, a unei verificări. Alt exemplu concludent de oameni bolnavi și totuși în afara influențelor sau stăpânirii duhurilor rele este dat de săracul Lazăr ale cărui bube erau “tratate” de câini. În urma (și/sau în ciuda) bolii sale el ajunge în cer (Luca 16:22).
Am enumerat aceste multe exemple pentru a concluziona împreună următoarele adevăruri: Nu în spatele fiecărei boli se ascunde un duh necurat, așa cum nu fiecare boală este îngăduită de Dumnezeu în urma păcatului! Cazurile de boală trebuie judecate aparte, de către cei aflați în situație și totodată să se ceară lumină de la Dumnezeu referitor la cauza îmbolnăvirii. Încercare? Țepuș? Influență demonică în urma păcatului? Pregătire pentru plecat acasă? Altceva? Doar identificând corect cauza spirituală se poate aplica tratamentul corespunzător! La încercare se aplică răbdare, la tepuș – resemnare; la păcat – pocăință, mărturisirea și părăsirea lui, iar la cauza lui Ezechia – cea mai înțeleaptă rețetă e ascultarea de Dumnezeu, singurul Înțelept.
MULTĂ SĂNĂTATE SPIRITUALĂ!
Ștefan Pleșuvu