Cedrul Libanului

Cedrii Libanului (Cedrus libani ) fac parte din familia pinaceelor, fiind arbori mari şi frumoşi totdeauna verzi, cu lemnul tare, ramurile întinse, orizontale, frunzele lui sunt de un verde închis, aproape cilindrice, fasciculate, scurte şi rigide. Florile masculine sunt solitare pe ramuri scurte; cele feminine, câte 1-2; conurile ovale, scurt pediculate, la început purpurii, brune-cenuşii la maturitate sunt asemănătoare bradului
nostru.
Cedrul este un arbore veşnic verde, de până la 30–40 metri înălţime. Lemnul acestor arbori, de culoare brun-gălbuie este rezistent, uleios, cu miros puternic, fiind folosit la fabricarea mobilelor, în sculptură, construcţii de tot felul etc. Fiindcă era un lemn tare şi bun de construcție, vestitul şi înţeleptul rege al Israelului a recunoscut importanţa acestori arbori şi astfel i-a folosit în construcţiile sale măreţe care au străbătut vremurile, fiind subiectul a numeroase povestiri şi legende.

Cedrii Libanului sunt întâlniţi adeseori în Vechiul Testament unde sunt menţionaţi de zeci de ori. Iată câteva locuri unde este amintit cedrul: Numeri 24:6; Judecători 9:15; 2Regi 14:9; Ps. 92:12; Cântarea Cântărilor 5:15; Isaia 2:13; Isaia 41:19; Ezechiel 17:22.

De-a lungul secolelor, despăduririle excesive au făcut ravagii în arealul original de răspândire ai acestor arbori. Atât de obişnuiţi şi vestiţi altădată, astăzi, cedrii Libanului sunt ceva foarte rar. Ca semn al preţuirii faţă de arborele biblic, libanezii l-au pus şi pe drapelul ţării lor, iar preocuparea pentru conservarea vechilor codri este o constantă a politicii naţionale libaneze. De aceea, ca să nu dispară, sunt păziţi cu multă severitate de către autorităţile guvernului. Astăzi cedrul mai supravieţuieşte doar în câteva rezervaţii din Liban. Totuşi, la ora actuală, graţie măsurilor severe de protecţie luate de autorităţile de la Beirut, populaţiile libaneze de cedri sunt într-o continuă expansiune. Replantările cu puieţi de cedri precum şi interzicerea păşunatului, pentru a permite regenerarea naturală a pădurilor, au dus în cele din urmă la rezultatele scontate.

În medicina tradiţională toate părţile acestei plante au în oarecare măsură proprietăţi eficiente din punct de vedere terapeutic. Se folosesc frunzele, lemnul, rădăcinile şi uleiul volatil. Acestea prin proprietăţile expectorante, antiseptice şi calmante au un rol deosebit în tratarea căilor respiratorii şi a insomniei. Uleiul de cedru se obţine din frunziş, uneori din lemnul sau rădăcinile arborilor. Uleiul esenţial de cedru este util pentru dureri musculare şi de altă natură. Este decongestionant pentru sistemul respirator și este de ajutor în cazurile de tuse, bronşită sau catar respirator. Egiptenii antici au apreciat în mod deosebit acest ulei, şi l-au folosit mai ales pentru îmbălsămare, dar şi pentru cosmetice şi parfumerie.

Uleiul de cedru este un bactericid eficient; este benefic pentru tenul gras, utilizat în combinaţie cu uleiurile de tămâie sau lemn de santal. Acţionează ca un sterilizant pentru aparatul urinar şi are un efect calmant, util în cazurile de anxietate.
Îndrăgit, iubit şi venerat pentru calităţile sale, cedrul este şi astăzi un minunat loc de popas pentru călătorul obosit şi doborât de căldurile toride. La umbra lor au poposit personaje din Vechiul şi Noul Testament, precum şi numeroşi oameni care au marcat antichitatea. Chiar dacă cedrii cresc într-o ţară aridă, aşezată într-o regiune deşertică unde lemnul este o resursă rară, ei sunt întotdeauna o binecuvântare pentru călătorul obosit. Asemenea lor suntem şi noi în această lume, cititorule drag, de aceea nu uita că ai valoare în ochii lui Dumnezeu şi El vrea ca acolo unde eşti şi tu să fii o binecuvântare. Înfrumuseţează vieţile altora prin ceea ce eşti acolo unde te-a pus Dumnezeu, fără să aştepţi nimic în schimb.

Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi cei din jur, oricât de secetoasă sau de ploioasă ar fi zona în care eşti, nu uita că ai aceeași valoare şi stă în puterea ta să continui să creşti, fiind o binecuvântare pentru cei din jur.
  Gabi Gâlcă