CHEMAȚI SĂ MIJLOCIM

„Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!” (Ezechiel 22:30)
Dacă îi iubim cu adevărat pe oameni, ne dorim pentru ei mai mult decât ne stă nouă în putință să le dăruim, iar aceasta ne conduce la rugăciune. De multe ori în viață ne-am concentrat așa de mult din punct de vedere tehnic să nu păcătuim, să devenim cât mai perfecți, fără să înțelegem că perfecți nu ne vom putea vedea niciodată… și așa am uitat să ne mai rugăm și să mijlocim la Dumnezeu pentru cei din jurul nostru, și pentru cei nemântuiți.
Să ne rugăm unii pentru alții
Dumnezeu prin cuvântul Său ne îndeamnă să ne rugăm unii pentru alții. Suntem noi mijlocitorii oamenilor, între Dumnezeu și om? Nu! 1 Tim. 2:5 „…și este un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Omul Isus Hristos …” Atunci, cum trebuie să mijlocim noi? Când Isus era pe pământ îl reprezenta pe Dumnezeu în lumea aceasta, iar acum El este la Tatăl în ceruri, și pe pământ este Biserica Lui care Îl reprezintă pe El, adică pe Isus. El este mijlocitorul nostru în fața tronului lui Dumnezeu, și face ca rugăciunile noastre să fie ascultate de Dumnezeu, dându-le valoare prin jertfa Sa. Așa că rugăciunile noastre sunt ascultate de Dumnezeu dacă sunt dintr-o inimă sinceră, și nu o repetare mecanică a unor cuvinte. Răspunsul îl primim cum și când Dumnezeu hotărăște.
A mijloci = a sta între. Poate oricine să mijlocească? Da, în mod general. Nu în cazuri speciale. De ce nu? Mai întâi de toate trebuie să vedem care este starea noastră față de situația pentru care vrem să ne rugăm. Dacă nu cumva vrem să salvăm pe cineva, dar tocmai noi suntem deficitari în diferite domenii. Dar, dorința noastră trebuie să fie aceasta de a-i ajuta pe cei în nevoi.
Pentru cine trebuie să mijlocim?
Pentru cei care ne cer ajutorul, pentru cei care nu se mai pot salva și nici măcar nu mai au capacitatea să îl ceară, și pentru dușmani. Cum îl ajută mijlocirea mea pe cel care mi-a cerut să-l ajut?
În primul rând, el știe că nu este singur în situația cu care se confruntă. Apoi, fiecare din noi avem de luptat cu gândurile, și în felul acesta cel puțin încă o persoană îl cheamă pe Dumnezeu să întărească granițele minții ca să nu pătrundă gânduri distrugătoare din partea celui rău în inimă, ca mai apoi să o abată de la adevăr.
Și cum îl pot ajuta pe cel ce nu mi-a cerut ajutorul, și nici măcar nu sesizează starea lui? (aici chiar vreau să fac apel la așa zisa mândrie a neprihănirii, care te face să ai o părere despre tine cum nu se cuvine. Biblia spune că: „Mândria merge înaintea pieirii …” (Prov. 16:18 ), în acest caz numai mila lui Dumnezeu te poate salva, pentru că în ochii tăi sunt puțini dintre cei care îi vezi mai buni decât tine, și nu sunt prin zonă, ci pe undeva prin China …). Dar, revenind la cei care nu ne-au solicitat și totuși ei au nevoie de ajutor dar nu știu lucrul acesta. Aici intervine mijlocitorul care a sesizat nevoia sau chiar Duhul Sfânt a descoperit, și îl acreditează pe Dumnezeu la a interveni pentru salvarea situației. Dacă Dumnezeu nu este chemat de un mijlocitor, nu ar putea să intervină. De ce? Dumnezeu nu poate să ierte pe un păcătos dacă acesta nu se pocăiește, pentru că El nu poate tolera răul. Noi oamenii putem să îi iertăm și pe dușmani, dar El nu, doar dacă aceștia se pocăiesc.
Un caz ipotetic
Haideți să luăm un caz ipotetic: dacă un om trăiește în imoralitate, dar el nu se consideră așa, și Dumnezeu ar interveni, se va afla în conflict cu Satan (tocmai din cauza aceasta Dumnezeu îi pedepsește pe copiii Lui pe pământ, ca ei să își dea seama de problema lor și să se pocăiască, ca Dumnezeu să îi poată ierta). Diavolul îl va aborda la dreptatea Lui: Ești un Dumnezeu drept, care pedepsești păcatul cu moartea (iadul)! De ce salvezi un om care nu ți-a cerut să-l salvezi?, căci eu sunt stăpânul lui! Și noi știm bine că Dumnezeu așa a și făcut, a pedepsit păcatul în Domnul Isus, cu moartea. Dar în cazul în care noi, (care suntem copiii Lui pe pământ) Îl chemăm, Îl acredităm pe Dumnezeu la cazul respectiv, El va acționa în baza rugăciunilor noastre, pentru că, noi suntem frați și putem face lucrul acesta. El nu mai poate fi acuzat că a lucrat nedrept. Tocmai din cauza aceasta suntem îndemnați să ne rugăm unii pentru alții, și să veghem unii asupra altora, (să mijlocim) ca să îi dăm ocazia lui Dumnezeu să lucreze unde El nu mai putea lucra. Așa că dacă îl văd pe fratele meu că el calcă strâmb, dar pentru el lucrul acesta nu este greșit, și nu îl pot lămuri de lucrul acesta, și îl iubesc precum spun, atunci nu îl voi judeca de starea lui ca și om, ci voi interveni în rugăciune, dându-I lui Dumnezeu autoritatea de a interveni, neputând fi acuzat de diavolul. Unii oameni sunt în diferite stări pentru că i-a adus diavolul acolo, prin diferite porți ale păcatului.
Călăuzirea e importantă
Mai există și frica aceasta, că dacă te bagi în anumite lupte, ai de suferit din partea celui rău. Da, este adevărat, și logic, pentru că te duci la luptă. Domnul Isus a suferit mult ca să ne răscumpere pe noi. Dacă vreau să am pace cu diavolul, nu îl voi deranja, și îl voi lăsa să își facă treaba. Dar dacă vreau să lupt în armata lui Dumnezeu, ca să distrugem tot mai mult împărăția celui rău, atunci cu siguranță voi fi încercat. Dar Biblia ne promite că suntem protejați. Da, vom avea de luptat, dar vom birui în numele lui Isus, care deja l-a biruit pe satan cu toată armata lui de demoni.
Suntem chemați la aceasta, și Dumnezeu Duhul Sfânt care este în noi ne va călăuzi, când și cum să lucrăm. Slavă Domnului în veci!

Stelian-Marius Ardean

You may also like...