CHIPUL SLAVEI

Și v-am rânduit … să aduceți roadă (Ioan 15:16)
Privește această structură osoasă a spiritului! Ea dă vigoare și echilibru și face omul de nezdruncinat în fața încercărilor, a oamenilor dezagreabili și a împrejurărilor frustrante. Ea oferă statornicie și se naște prin știință. Prin cunoștința Adevărului. Pe această structură se țin toate celelalte trăsături, care amprentează omul, sudează ceea ce-i este specific, caracteristic, oferindu-i identitate. Și, mai ales, sfințenie! Și integritate! Este un sistem complex pe care se țin mușchii, venele, arterele, pielea, toată configurația umană, în sensul ei spiritual. Pentru un timp dat, scena propriului nostru suflet ne aparține și suntem direct responsabili de ce se întâmplă acolo, independent de epoca cuprinsă de întuneric și demențe pe care o traversăm. Sufletul și mintea omului pot găzdui înțelepciunea și priceperea, iar trupul poate fi un Templu al Duhului lui Dumnezeu, al Duhului Său Celui Sfânt. Ele pot fi cei mai importanți aliați în formarea unui caracter hristic. Nașterea din nou produce un organism viu înlăuntrul omului constituit cu această structură osoasă, cu potențialul de a vedea și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru ca acest organism să-și primească creșterea, să funcționeze normal, într-un mod sănătos, avem nevoie de hrană spirituală sănătoasă.
Și roada voastră să rămână (Ioan 15:16)
Caracterul, sistemul osos al spiritului uman, este clădit și întreținut în noi prin prezența Duhului Sfânt, Mângâietorul trimis pe pământ de Tatăl ceresc, prin Jertfa supremă a Domnului nostru Isus Hristos. Jertfa iubirii omului de către Dumnezeu devine centrul Universului și al istoriei. În această lucrare de construcție interioară, războiul se mută de pe scena istoriei, pe scena conștiinței personale. Așa, Dumnezeu poate face din oameni imperfecți ca mine și ca tine, ființe pline de vigoare și de farmec, purtând amprenta mâinii Lui. Prezența Duhului Sfânt în noi rodește și formează un caracter ales, sfânt. Duhul Sfânt ni-l descoperă pe Fiul, iar Fiul ne împacă cu Tatăl. Sunt realități atât de mari! Tatăl modelează apoi ființa noastră după Voia Lui, formează în noi un caracter hristic, o sare a Pământului și o lumină a lumii. Aparent neînsemnați, dar care aduc vindecare. Sarea pe rană cicatrizează, oprește inflamația, sarea oprește cangrena derapării, a alunecărilor pe gheața periculoasă, sarea dă gust și conservă valorile. Iar Lumina descoperă frumusețea și hrănește viața. Există, spre gloria Tatălui, un timp al rodirii, o maturizare în Hristos Domnul.
GLASUL ROADEI
Salutări de la Dumnezeu! Mă numesc Dragoste și am
venit să mă prezint. Eu te pot purta pe înălțimi și adâncimi
nebănuite de tine și mă odihnesc într-o inimă
curată. Eu pun frica pe fugă de-i sfârâie călcâiele.
Esența mea rămâne nealterată de timp, de epoci și de
oameni. Eu transcend istoria și timpul, dar mă pot
cuibări într-o inimă unde sunt dorită cu adevărat.
Sensul existențial pe care îl aduc eu nu poate fi alterat
de nicio „urâciune”. Mă simt bine în pielea mea și îmi
plac veștmintele pe care le port, indiferent că sunt mai
vechi sau mai noi. Sunt dintre cele care rămân și nu
cad niciodată. De și-ar da oamenii toți banii lor pentru
mine, tot n-ar avea decât dispreț. Eu sunt mai tare
decât moartea. Ar fi mare durere și sărăcie fără mine
pe aici. În esența mea conviețuiți voi, toate celelalte
nuanțe și culori: sunt îndelung răbdătoare, sunt plină
de bunătate, nu mă umflu de mândrie, nu mă port
necuviincios, nu mă gândesc la rău, nu mă bucur de
nelegiuire, ci mă bucur de adevăr. Și ce-i mai important,
eu știu să sufăr. Totul! Eu știu să cred totul. Să
acopăr totul. Să nădăjduiesc totul. De aceea sunt mai
tare decât moartea. Și sunt veșnică. Și cea mai mare.
Eu picur ca un râu de smirnă din inima lui Dumnezeu
pe degete alese.
Hei, iată-mă, sunt chiar lângă tine! Eu sunt Pacea,
eu îți arăt întotdeauna armonii cerești. Eu te învăț
că lumea asta e o imensă dihotomie și îți amintesc
printre nuanțele tale vestimentare că viața e o luptă
permanentă între bine și rău, alb și negru, întuneric și
lumină, noapte și zi, teluric și celest, efemer și etern …
eu îți șoptesc chiar acum că în dreptul sufletului tău
este o luptă, pe care o poți câștiga învățând strategii
utile, pe care să le practici și reflectând, în liniște, la
condiția ta de muritor, scindat între clipă și eternitate,
să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu, care se ivește
la noi ca ploaia de primăvară care udă pământul. Eu
purced de la Tatăl și în mine este mântuirea ta. Eu pot
cânta în inimă cântecul nemuririi. În puzzle-ul vieții
tale, am și eu un mare rol. Faci bine dacă mă observi
și-mi guști învățămintele, dacă alergi după mine ca
după o iubită, căci eu sunt un etalon al devenirii tale
spirituale. Nu pleca, deci, la drum fără mine, opreștete
întotdeauna să mă recuperezi, dacă m-ai agățat în
vreun cui sau m-ai pierdut în vreun ungher.
Hei, fraților, dar despre mine nu spuneți nimic? Eu
sunt Bucuria. Eu înveșmânt omul ca o mantie și ca un
scut, pot fi tăria lui. Mă concentrez cu două, trei steluțe
în ochii puilor de om. Da, eu par neobservată și mă pot
confunda ușor cu tristețea și veselia, însă nu sunt la fel
de zgomotoasă sufletește. Sensurile care mă locuiesc
sunt mai apropiate. Eu nu am contradicții în structura
mea sufletească. Trăiesc în armonie deplină cu suratele
mele. Ține minte, ca să mă recunoști ușor. Chiar dacă
par mai neobișnuită și mai demodată decât veselia,
vei vedea cât de necesară sunt atunci când vrei să dai
formă și conținut ideilor tale. Eu aduc în suflet un
tumult de neegalat. Mai devreme sau mai târziu vă veți
lovi de mine. Ar fi bine să mai știți un lucru: îmi plac
infinitezimalele. Schimbările, bruște, radicale m-ar deprima.
Dacă veți înțelege asta, nu mă veți confunda cu
tristețea. Dar nici cu veselia. Sunt mult mai mult decât
atât. Dar cine este ea?
Mda! Eu sunt Bunătatea.
Sunt mai discretă de felul meu și nu îmi place să mă
prezint și să vorbesc despre mine. Totuși vouă, suratelor
mele, am să vă divulg câte ceva. Pe celelalte, căutați-
le voi singuri. Sunt doar pentru cei care știu să caute
cu toată inima. Eu respir frumusețe, pentru că am
învățat să aduc bucurie în locurile cele mai neașteptate.
De aceea inima mea este un izvor de bucurie pentru
că bucuria, pe care m-am deprins să o aduc, se întoarce
la mine înzecit, însutit și înmiit. Și-mi oferă
multă prospețime și frumusețe. Puii de om mă numesc
frumoasă. Spre deosebire de frații mei, pot deveni ușor
bufon dacă nu sunt autentică și vreau doar să simulez.
Eu îmi fac timp să observ oamenii din jur. Pot îmblânzi
inimi feroce și le pot transforma în giuvaiere. Și judecata
cea mai aspră cade la pământ când apar eu, pentru
că sunt milostivă. Asta am învățat-o de la Dragoste. Nu
prea putem una fără alta, cum bine vedeți. Dacă omul
își însuflețește inima cu mine va semăna cu Dumnezeu.
Lângă credincioșie dau minte sănătoasă și deschid
porți nebănuite înaintea oamenilor. Scrie-mă pe tăblița
inimii tale și te vei bucura de prieteni adevărați. Dar
despre ea nu spune nimeni nimic?
Eu sunt Îndelunga Răbdare. Dar foarte puțini oameni din ziua de azi mă mai caută, pentru că eu știu să aștept și oamenii nu mai vor să aștepte, ei vor totul rapid, acum și aici. Dictonul meu preferat este Carpe Aeternitatem! Dar cei mai mulți oameni preferă Carpe Diem. Cu mine însă poți învăța vegherea, te poți feri de multe pericole și poți avea parte de clipe sublime, pe care fără mine nu le poți experimenta! Cu mine este Dragostea. Și bunătatea. Și pacea. Par anostă, știu, dar în fața mea capitulează redute mari, pentru că m-am deprins să perseverez într-un mod în care nimeni altcineva nu poate să o facă. Eu vă învăț perseverența și vă suflu câte ceva despre credincioșie. Nu îți poți permite să mă ignori, dacă îți pasă de nevoile adânci ale sufletului tău. Nu îmbrac haine prea noi, dar interiorul meu este splendoare pură. Eu sunt o piesă importantă în construirea unui caracter hristic.
Hei, priviți-mă, nu întoarceți capul, vă rog! Întotdeauna sunt îmbrăcată cu haine nou-nouțe, iar sufletul care mă locuiește este dragostea. Eu vă învăț ce înseamnă fericirea. Dacă aveți deficit de fericire, veniți și gustați din mine. Îmbrățișați-mă pe mine. Eu sunt Facerea De Bine. Totuși, vă spun de la început, că fără Dragoste, valorez un mare zero. Nu sunt nimic. La fel ca Bunătatea, îmi place să fiu discretă, să nu știe dreapta mea ce face stânga. Pășesc pe vârfuri, așadar, când fac un bine și întotdeauna fericirea mea este mare, pentru că însuși Domnul Dumnezeu mi-o răsplătește. Trăiesc cu o matematică aleasă. Am ales puținul care se înmulțește, nu multul care se risipește. Dar despre asta întrebați-L pe Dumnezeu, El vă explică toate integralele. Eu te îndemn să fii sensibil la nevoile semenilor tăi, la săraci. Să nu uiți de orfani. Și nici de văduve. S-aduci o mângâiere în viața unuia măcar, cum poți tu mai bine. Te rog mult, să nu uiți de mine! Vă las acum în compania ei, mi-a făcut mult bine pe drum, pentru că în permanență am găsit-o alături, nu m-a părăsit. Spune-ne, te rog, cum te numești?
Eu sunt Credincioșia. Eu port haine vechi și ponosite, dar fără mine nu există nimic trainic. Eu creez o reverență adâncă în inima celui care își face timp să mă cunoască. Știu să spun Nu la orice spoială aleatorie modernă care-mi propune o schimbare de look sau de traiectorie. Și pentru asta am plătit scump. Societatea postmodernă m-a închis într-un cufăr de muzeu și m-a pus la vânzare într-un anticariat. De aceea oamenii au uitat de mine și, vai, sănătatea minții lor este în derivă. Înțelepciunea strigă în piețe despre mine, dar puțini îmi mai descoperă valoarea. Atâția câți merită să mă aibă la drum. Descoperă-mă, te îndemn, și viața ta va dăinui. Dar ea cine este? Încă un fruct înmiresmat ne-aduce gust de Împărat!
Eu sunt Blândețea. Eu am mandat să fiu cunoscută de toți oamenii. Mă dezmierd adânc într-un suflet răscumpărat și mântuit. Fructul meu e plin de savoare. Semăn cu suratele mele și nu pot exista fără ele. Sunt pașnică și binefăcătoare. Glasul nu mi se aude pe uliță. Nu strig, nu țip, ci aștept cu răbdare, când dau de oameni răi. Am multă răbdare și dragoste. Sunt direct din inima lui Dumnezeu. Eu aduc bucurie și pace și cunoașterea mea determină oamenii să mă iubească. Sunt de-a dreptul fermecătoare. Tăcerea mea inhibă și provoacă admirație. În simplitatea mea, pălesc cele mai grandioase încercări de împopoțonare. În adâncul sufletului lor, oamenii știu despre mine. M-au observat măcar cu coada ochiului în viața Regelui care S-a jertfit, dar dacă mă întâlnesc într-un om oarecare își amintesc câte ceva de mine … memoria involuntară le stârnește amintiri despre un loc unde ar trebui să fie. Eu sunt ca o casă, ca un loc unde puteți fi împăcați cu Dumnezeu. Uneori oamenii îmi scriu poezii de bucuria întâlnirii. Așa cum s-a întâmplat atunci când doi golani de liceu care-și înjurau profesorii, i-au scris unei profesoare în care blândețea avea un palat:
D-na noastră Dirigintă,
Bună, Blândă și suavă,
Cea de-o bunătate rară,
Protectoarea noastră.
Ne-am schimbat părerea-n bine,
Ne-ați făcut indirect regi,
Nu aveți inima rece,
Iar blândețea e divină.
Dacă-mi vei construi o casă în inima ta, poverile tale vor deveni ușoare ca un fulg. Mai avem un fruct ales în pomul de sărbătoare al iubirii. Cine să fie?
Eu sunt Înfrânarea Poftelor. Vă spun de la început. Față de suratele mele, despre mine se vorbește cel mai puțin. Și puțini de tot sunt cei care-mi înțeleg aroma tare și mă au în viața lor. Eu nu vin printr-o strângere de dinți, ci sunt un fruct sfânt. Sunt trecut adesea sub tăcere, pentru că oamenii mă văd ca pe o amenințare a libertății lor, când, în fapt, sunt garantul libertății lor. Un om care respectă regulile de circulație este liber față de o amendă. Pentru ine își dorește să fie liber, eu sunt ingredientul perfect la masa lui. Poftele sunt cele care înrobesc omul și-l leagă cu multe legături. Știți voi bine că o mașină fără frână nu poate fi condusă, devenind inutilă. La fel și sufletul fără frână, fără înfrânare este fără autocontrol și expus oricărui pericol. Este fără stăvilar. Pasibil oricărui desfrâu. Fără mine, toate celelalte își pierd progresiv semnificația, frumusețea și utilitatea. Eu împiedic toate celelalte arome să degenereze: Dragostea să degenereze în sentimentalism ieftin, bucuria în veselie neghioabă și gălăgioasă, pacea în liniștea inactivității, bunătatea în prostie, îndelunga răbdare în uitare și lâncezeală, facerea de bine în faimă, credincioșia în lipsă de discernământ, blândețea în alunecare. Figura mea de stil preferată este tautologia. Cu mine, Dragostea rămâne Dragoste, Pacea rămâne Pace, Bucuria rămâne Bucurie, Bunătatea rămâne Bunătate, Îndelunga răbdare rămâne Îndelungă Răbdare, Credincioșia rămâne Credincioșie, Blândețea rămâne Blândețe. Și toate împreună cu mine suntem legate în Pomul Iubirii lui Dumnezeu. Eu sunt o aromă esențială în acest unic Pom de Sărbătoare al Iubirii. Și pot transforma Viața într-o Sărbătoare aleasă, în care voi să domniți. Și încă ceva important: împotriva mea și a suratelor mele, nu există Lege! Suntem deasupra oricărei legi!
AM DOBÂNDIT INTEGRITATE?
Roada Duhului Sfânt certifică autenticitatea unui caracter ales și ne ajută să facem diferența între oameni, între cei autentici și între cei falși, căci orice pom bun se cunoaște după roada lui. Roada Duhului Sfânt este o roadă insolită. Este ca un pom cu nouă fructe, cu nouă arome și nouă culori. Este ca un cântec al tăriei spirituale cu nouă portative. Fiecare portativ cu înălțimea lui acustică, dar toate împreună formează o singură partitură, o singură cântare aleasă, pe care toate arcușurile se pregătesc să o cânte. Roada Duhului este ca un pom de sărbătoare al iubirii divine. Este, în fapt, ca un pom de viață. Pentru că împlinește dorințe adânci din om. Cine nu își dorește bucurie autentică? Sau pace autentică? Sau dragoste, într-o lume care și-a pierdut certitudinea nucleului în jurul căruia se construiește orice personalitate? Și cine nu și-ar dori Înfrânarea poftelor, spre exemplu, dacă ar înțelege că ea este garantul libertății adevărate după care orice om tânjește? Și cine nu și-ar dori această Roadă în viața lui, dacă ar înțelege că ea este deasupra oricărei judecăți și legi umane.
Cartea care pe mine m-a ajutat să fiu cea mai fericită pe linia splendorii este Biblia. Este o carte adâncă, bogată în înțelesuri, extrem de prețioasă și plină de farmec. Oferă oglindă, apă și prosop spiritului nostru. Și hrană sănătoasă – un caracter hristic, dacă tânjim după Hristos și Viață din belșug!
Roada Duhului Sfânt, dimpotrivă, este: Dragostea, Bucuria, Pacea, Bunătatea, Facerea de bine, Îndelunga Răbdare, Credincioșia, Blândețea, Înfrânarea poftelor (Galateni 5:22). Primele trei arome ale acestei roade vizează sfera personală. Următoarele trei, relația cu ceilalți, iar ultimele trei, relația cu Dumnezeu. Omul, iată, stabilește, trei relații importante: cu sine și cu alții, pe orizontală, și cu Dumnezeu, pe verticală. Dacă o singură aromă lipsește, Roada Duhului Sfânt lipsește. Ea există în om ca un întreg, ca un pom de viață.
Marilena Buzle