Confirmările învierii

Toți cei care nu au crezut în El vor învia și ei, dar
pentru a fi întotdeauna despărțiți de El în pedeapsa veșnică.

Învierea Mântuitorului este cea mai mare sărbătoare a creștinătății, un eveniment copleşitor pentru orice om, care s-a petrecut acum două mii de ani, dar continuă să fascineze întreaga făptură umană. Învierea Mântuitorului este fundamentul credinţei creștine (1 Cor. 15:14-15). Învierea Mântuitorului n-a fost o simplă revenire la viaţa din moarte, aşa cum s-a întâmplat în cazul altora înainte de El, printre care şi Lazăr (Ioan 11:1-44). În acest caz, Isus ar fi fost supus slăbiciunii şi îmbătrânirii, iar în cele din urmă ar fi murit din nou, la fel ca toate celelalte fiinţe umane. Mai degrabă, când a înviat din morţi, Isus a fost primul rod al unui nou tip de viaţă umană(1 Cor 15:20,23), o viaţă în care trupul lui a fost perfect, nesupus slăbiciunii, îmbătrânirii sau morţii, capabil să trăiască veșnic.

1) Învierea Mântuitorului confirmă divinitatea Sa (Ioan 10:17-18).

Isus a afirmat nu doar că El este Fiul lui Dumnezeu, ci El a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa dintre cei morţi, împlinind astfel multele profeţii din vechiul Testament. Învierea lui Isus a constituit semnul statutului Său divin de Fiu şi al statutului uman de Mesia (Rom 1:4; F. Ap 2:36). Învierea a fost cel mai important semn mesianic pentru poporul Israel (Ioan 2:18-21).

2) Învierea Mântuitorului confirmă regenerarea noastră (1 Petru 1:3).

„Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, o nădejde vie“ (1 Petru 1:3). În acest loc, Petru stabilise o legătură vizibilă între învierea lui Isus şi regenerarea sau nașterea noastră din nou. Când a înviat din morţi, Isus a avut o viaţă cu noi calităţi, adaptată existenței în părtășie și ascultare de Dumnezeu
pentru vecie. Prin învierea Sa, Isus ne-a câștigat și nouă o viață asemănătoare cu a Lui. Această nouă viață nu ne este dată în întregime când devenim creștini, pentru că trupurile ne rămân așa cum sunt, supuse slăbiciunii, îmbătrânirii și morții. Dar suntem înviați în duhurile noastre și ni se dă o nouă putere a învierii. Astfel, prin învierea Sa, Hristos ne-a câștigat noul tip de viață pe care o primim când suntem născuți din nou. Din cauza aceasta poate Pavel să spună „ne-a adus la viața împreună cu Hristos″ (prin har suntem mântuiți) şi ne-a înviat împreună cu El (Efes. 2:5-6).

3) Învierea Mântuitorului confirmă justificarea noastră.

Justificare este actul prin care Dumnezeu îi declară neprihăniți pe cei care îl primesc pe Hristos, ca Domn și Mântuitor, pe baza neprihănirii lui Hristos, care este imputată (sau pusă în contul) celor ce Îl primesc (2 Cor 5:21).

Pavel stabilește în mod explicit o conexiune între învierea lui Hristos și justificarea noastră (sau declararea că suntem drepți, nevinovați, înaintea lui Dumnezeu), afirmând în Rom 4:25 „a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat din morți pentru că am fost socotiți neprihăniți″ (pentru justificarea noastră).

Învierea lui Hristos din morți a constituit declarația lui Dumnezeu de aprobare a lucrării de răscumpărare înfăptuită de Hristos

4) Învierea Mântuitorului confirmă învierea noastră.
Noul Testament stabilește o legătură între învierea lui Isus și învierea noastră finală în trup: „și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa″ (1Cor 6:14). În mod asemănător se mai spune: „știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi″ (2 Cor 4:14).

Domnul Isus a înviat, arătând că moartea nu are ultimul cuvânt și toţi cei ce cred în El vor învia și ei, ca să fie întotdeauna cu Cel în care au crezut (Rom 8:11; 1 Cor 15:20). Toți cei care nu au crezut în El vor învia și ei, dar pentru a fi întotdeauna despărțiți de El în pedeapsa veșnică (Apoc 20:15).
Dacă deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.
(Coloseni 3:1-4).

Ionel Doci