Cu ce se confruntă tânărul crestin?

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

Acest verset din 1 Timotei 4:12, doresc să fie motto-ul următorului text, deoarece conţine în el toate confruntările din viaţa unui tânăr din zilele de astăzi. Pavel scrie acest verset sau mai bine spus, acest principiu de viaţă, tânărului Timotei, acum ceva mai puţin de 2000 de ani. Poate îţi pui întrebarea, ce sens mai are pentru mine în lumea de azi acest verset? Aş vrea să prezint câteva principii, care ASTĂZI încă sunt la fel de actuale ca şi atunci.

În prima parte Pavel scrie ceva foarte interesant: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea.” Acest nimeni implică în mod automat un cineva, din cauză că fără să existe cineva, de exemplu alţi oameni, în jurul tău, Pavel nu ar fi putut face referinţa la nimeni în verset. Alftel zis, acest fragment din verset nu ar avea nici un sens, dacă nu ar fi cineva în preajma ta, care ar putea să-ţi dispreţuiască tinereţea. De ce este acest lucru important pentru noi? Psihologia o dovedeşte, iar noi o trăim în fiecare zi: Omul nu poate trăi fără relaţii umane. De mic copil relaţiile cu semenii noştri sunt de o importanţă majoră, având influenţă asupra dezvoltării psihice şi fizice. Începând cu adolescenţa aceste relaţii primesc o importanţă şi mai mare, deoarece simţul social începe să ia amploare. Necesitatea subconştientă de a avea contact cu alţii devine una conştientă, iar pentru un tânăr este deosebit de important, mai mult decât la orice altă vârstă, de a fi într-o „grupă”, de a avea prietenii lui, cu care să împartă bune şi mai puţin bune. Înţelegi unde bate  Pavel? Vrea să te avertizeze şi să-ţi spună: „Relaţiile tale să nu-ţi dispreţuiască tinereţea.” Nu cred că este nevoie să explic în detalii ce înseamnă această dispreţuire în sine, pentru că fiecare om ştie şi simte când este dispreţuit. Dacă simţi că te confrunţi cu dispreţ din partea celor din jurul tău, verifică-te dacă nu cumva comportamentul tău neadecvat a pricinuit acest dispreţ şi dacă nu acesta este motivul, atunci depărtează-te de ei şi roagă-te Domnului pentru prieteni adevăraţi. Aceste relaţii adevărate sunt legate de următoarea parte din verset: „Ci fii o pildă pentru credincioşi”. De ce nu scrie Pavel pentru toţi? De ce aici în acest context se referă doar la credincioşi? Pavel a fost conştient că o mare parte din zi, noi o petrecem în mijlocul lumii şi atunci şi acum cu atât mai mult. Fiecare din noi este la şcoală, la facultate, la locul de muncă sau în alte locuri probabil mai mult de jumătate din orele în care nu dormim. Problema este că lumea aceasta „zace în cel rău”, după cum redă Ioan în 1 Ioan 5:19. Altfel exprimat, Pavel încearcă să spună: „Dacă vrei să nu fii dispreţuit, atunci caută-ţi relaţiile adevărate printre cei credincioşi.” Adică toate relaţiile tale, unde trebuie să „fii o pildă”, ar trebui să fie printre credincioşi. Pavel nici nu-şi pune problema să ai relaţii strânse în afara cercului de credincioşi. Aici este vorba de relaţii de prietenie apropiate,    pentru că dispreţuirea doar din partea celor apropiaţi are greutate. Nu-i aşa, ca dacă profesorul la şcoală te dispreţuieste, altfel reacţionezi, decât dacă te dispreţuieşte cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă? Deci Pavel afirmă în primele două părţi ale versetului că tinerii se confruntă cu căutarea şi găsirea relaţiilor bune, ceea ce în vremurile de acum este tot la fel de actual ca atunci, ba poate chiar şi mai actual.

Ultima parte din verset descrie lucrurile pe care un tânăr creştin trebuie să le îndeplinească, fiind o pildă: „în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” Când am citit această aliniere de substantive m-am întrebat, de ce sunt oare aşa de explicit prezentate? Pavel putea să scrie simplu: „Fiţi o pildă în tot ce faceţi.” Totuşi el explică în detaliu ceea ce el putea cuprinde în acest tot. Dacă nu ar fi avut importanţă nu cred că ar fi intrat el în detalii, dar mă gândesc că prin inspirarea Duhului Sfânt i-a fost posibil să vadă lucrurile cu care tinerii creştini au avut de luptat în mod deosebit şi continuă poate chiar într-un mod şi mai greu să aibă de luptat. Dacă te vei uita, vei recunoaşte că vorbirea, comportamentul, dragostea, credinţa şi curăţia sunt atât de diferite în această lume faţă de a creştinilor.

În fiecare zi auzi vorbe murdare şi vezi comportament urât la şcoală, la facultate, la locul de muncă sau în alte locuri. Aici apare confruntarea tânărului creştin, pentru că el altfel este învăţat decât cum acţionează lumea, sau mai bine zis răul din lume. Pavel îti spune: „Tu, să ai o vorbire si purtare sfântă! Fii o pildă în vorbire şi purtare!”

La fel şi dragostea. Cel Rău a transformat-o într-un stil de viaţă în care Eul tău este pe prim plan. Ceea ce contează este doar să-ţi împlineşti poftele şi dorinţele, fără să mai pui preţ pe cel de lângă tine. Că este partenerul de viaţă sau prietenul cel mai bun, egocentrismul este noua dragoste – „fă totul, ca ŢIE să-ţi meargă bine”. Lumea crede că de la 14 ani poţi să te îndrăgosteşti şi să duci o relaţie intimă, dar Dumnezeu nu aşa a gândit dragostea. Într-o astfel de lume, tânărul creştin se confruntă cu dragostea falsă. Într-o astfel de lume Domnul prin Pavel spune: „Tu, să ai o dragoste desăvârşită! Tu, să iubeşti cum şi mai ales când trebuie! Fii o pildă în dragostea pe care o trăieşti!”

Despre credinţă se poate spune că lumea a ajuns într-un punct unde nu mai crede. Tânărul creştin se confruntă cu o apostazie la nivel global. Este o lume în care este ruşine să crezi ceva, ori că în Dumnezeu sau în anumite valori. Nu se mai ţine cont de aşa ceva. Lumea preferă să-şi adore propriile ei valori, care sunt false şi ştiinţa, care a devenit noul zeu. În această lume dezorientată Domnul te cheamă şi-ţi spune: „Tu, să ai o credinţă vie! Fii o pildă în credinţă!” Curăţia din această lume este destul de scurt de descris, deoarece este pe cale de dispariţie. Figurativ vorbind, la toate colţurile stau oameni la pândă pregătiţi să înghită pe alţii. Fie că eşti în politică, la şcoală, la muncă, în oraş sau la ţară, peste tot unde sunt oameni se uită tot mai mult de curăţie. Parcă tot mai mult oamenii caută propriul avantaj şi menţinerea acestuia cu orice posibilitate. Nu se opresc nici de la împlinirea poftelor trupeşti, ci caută să-i dea trupului tot ce-și doreşte. Cu astfel de situaţii se confruntă tânărul creştin. Situaţii asemănătoare cu a lui Iosif, care nu și-a ascultat trupul, ci a fugit, şi a bogatului din Luca 12, care şi-a construit grânarele mai mari pentru că nu i-au fost deajuns cele vechi. Cu astfel de oferte se confruntă tineretul creştin în ziua de azi. Dar în lumea în care trăieşti, Pavel îţi scrie clar şi răspicat: „Tu, să fii curat! Să fii o pildă în curăţie!” Concluzionând, putem vedea cât de bine este că Pavel a spus fiecărui punct pe nume, ca noi să ştim unde avem de luptat. Astfel putem vedea căci, confruntările tânărului creştin sunt multe şi dese. De aceea rugăciunile şi sfaturile pentru el sunt foarte impor-tante pentru ca să iasă învingător şi să moştenească viaţa veşnică alături de Domnul şi pentru că lumea, care nu doarme şi care caută prin tot felul de oferte să acapareze pe cât mai mulţi, să nu reuşească să-l ducă în pieirea veşnică. Speranţa noastră este Dumnezeu şi când mai vine Cel Rău pentru ca să te confrunte, nu uita: „POT TOTUL ÎN HRISTOS, CARE MĂ ÎNTĂREŞTE.” (Filip. 4:13)

Emanuel Vlas