CUM PUTEM CUNOAȘTE PROROCII FALȘI

Lucrarea profetică a fost instituită de Dumnezeu încă din vechime. Este intenția Lui să-Și însoțească lucrarea din toate vremurile, inclusiv vremurile în care trăim, cu glasul profetic care să aducă zidire, sfătuire și mângâiere (1 Cor. 14:3). Însă precum în orice lucrare autentică a lui Dumnezeu, diavolul vine cu imitațiile sale pentru a deruta, înșela și rătăci oamenii. Așa este și cu lucrarea profetică. Existența prorocilor falși și a prorociilor care nu au ca sursă pe Duhul Sfânt ci închipuiri omenești sau surse diabolice sunt o realitate.
În calitate de creștini, trebuie să avem o atitudine sănătoasă și echilibrată atunci când vorbim de prorocii și să ne ferim de extreme. Pe de o parte întâlnim atitudini total respingătoare față de lucrarea profetică, în care creștinii exclud prorocia din metodele prin care Dumnezeu alege să vorbească oamenilor. Pe de altă parte, extrema opusă este acceptarea nefiltrată și naivă a oricărui glas care proclamă “Așa vorbește Domnul.” Justificarea acestor oameni este că Biblia ne interzice să judecăm. Dar, stau chiar așa lucrurile? Ne cheamă Biblia să acceptăm orice prorocie? Trebuie să facem o diferență între judecata în sensul de respingere totală, disprețuitoare (1 Tes. 5:20), și o analiză biblică a prorociilor în vederea discernerii sursei și autenticității ei (1 Cor. 14:29). Creștinul este chemat să cerceteze prorociile și totodată să se ferească de prorocii mincinoși (Mat. 7:15). Însă cum putem verifica dacă o prorocie este autentică sau nu?
EXAMINAREA BIBLICĂ A PROROCIILOR
Biblia ne arată cel puțin trei examene foarte clare prin care trebuie să treacă orice prorocie. Dacă prorocul și prorocia nu trec cele trei examene, trebuie să rămânem rezervați față de prorocia dată și față de autenticitatea prorocului prin care s-a dat această prorocie:
1. EXAMENUL CARACTERULUI
(MAT. 7:15-20)
Domnul Isus ne dă acest semn prin care putem să depistăm (să cunoaștem) un proroc mincinos: ”roadele lui”. Altfel zis, caracterul prorocului îl dă de gol. Caracterul și lucrarea pe care o face un proroc nu pot fi separate. În ochii lui Dumnezeu, un proroc nu poate avea un caracter rău, și în același timp să prorocească curat – este o contrazicere. Dacă cineva prorocește, dar viața lui este în neorânduială și compromisă, avem tot dreptul să avem rezerve față de mesajul transmis de această persoană. Aici sunt enumerate câteva caracteristici ale prorocilor falși:
Nu recunosc și nu se supun autorității bisericii, ba încă se văd uneori mai presus de aceasta.
Sunt însoțiți de negativism și înnegresc pe cei mai mulți dintre lucrători și proroci.
Prorocesc doar în anumite cercuri restrânse și evită contextul și autoritatea unei biserici.
Nu acceptă să fie corectați, criticați și analizați – nici ei și nici descoperirile lor.
Umblă din loc în loc și nu dau socoteală nimănui. Refuză să dea date despre ei însuși.
Această umblare din loc în loc duce de multe ori la neglijarea propriilor familii.
Mulți dintre ei folosesc darul acesta ca un izvor de câștig, beneficiind financiar sau material în urma slujirii pe care o fac din loc în loc.
2. EXAMENUL CONȚINUTULUI
(DEUT. 13:1-5)
Biblia trebuie întotdeauna să rămână la fundamentul credinței noastre. Biblia este sursa principală prin care trebuie verificat și validat conținutul prorociei. Dacă Duhul Sfânt a inspirat scrierea Bibliei și prorocul pretinde că același Duh Sfânt îl inspiră și pe el, atunci mesajul prorociei trebuie să fie în concordanță cu Cuvântul scris. Sau este posibil să se contrazică Duhul Sfânt? Conținutul prorociei trebuie analizat prin mesajul Bibliei. Cât de important este să cunoaștem bine Scripturile! Chiar dacă s-ar împlini semnele sau minunile prorocite de astfel de om, noi nu avem voie să-i primim mesajul, dacă acesta contrazice Scriptura (Deut. 13:1-2)!
3. EXAMENUL ÎMPLINIRII (IER. 28:9)
Nu în ultimul rând trebuie ca prorocia să se împlinească pentru a se dovedi autenticitatea ei, fiind vorba de ceva referitor la viitor sau la un lucru ascuns, necunoscut de proroc. S-ar putea însă să întâlnim prorocii care vorbesc despre lucruri generale bune dar care nu conțin niciun aspect supranatural de descoperire. Întrebarea este dacă astfel de prorocii pot fi încadrate în daruri duhovnicești, adică care sunt supranaturale și care pot fi manifestate doar prin puterea Duhului Sfânt?
Nu ajunge ca unul sau două din aceste examinări biblice să corespundă pentru a putea clasifica un proroc și mesajul lui să fie autentic. Toate trei trebuie să corespundă ca să avem deschidere față de persoana aceasta și mesajul ei.
CÂTEVA SFATURI:
Când să apelăm la călăuzirea prin prorocie?
Întotdeauna trebuie să avem priorități clare în cunoașterea voii lui Dumnezeu asupra unui anumit aspect. Prioritățile după care luăm decizii trebuie să fie: 1) poruncile și principiile Bibliei; 2) discernământul dobândit prin umblarea și părtășia cu Dumnezeu; 3) siguranța și claritatea primită după ce am cercetat toate lucrurile care duc la un răspuns. Un mesaj profetic: întărire, ghidare, clarificare, făcând parte în pachetul frumos de călăuzire dobândită.
Ce să facem când răspunsul prin prorocie nu ne este clar?
Orice ar spune prorocia, noi trebuie să rămânem în primul rând la ce ne învață Biblia. Dacă mesajul profetic nu este clar, rămâne fundamentul biblic după care trebuie să ne ghidăm. Dacă rămâne totuși neclar, ce este de făcut? Trebuie să cerem cu răbdare mai multă lumină și călăuzire de la Dumnezeu. Este periculos să luăm decizii, mai ales majore, bazându-ne doar pe o prorocie (de exemplu căsătoria sau mutarea într-o altă țară).
Ce se poate întâmpla când se aduce înaintea lui Dumnezeu o situație anumită și prorocul vorbește cu totul la alt subiect?
Într-o astfel de situație desigur că ne-ar merge gândul până acolo încât să spunem că prorocul nu este călăuzit de Dumnezeu, ci vorbește de la sine. Pentru a putea determina acest lucru, trebuie apelat la examenele menționate mai sus. Însă trebuie să avem și un alt lucru în vedere: Dumnezeu nu este obligat să ne răspundă la întrebările noastre când vrem noi și cum vrem noi. Dumnezeu, care vede lucrurile mai bine decât noi, s-ar putea să vadă altfel prioritățile pentru viața noastră și să ne vorbească la un subiect care este mai important în acel moment. În privința situației specifice care ne frământă trebuie să continuăm să cerem cu răbdare lumină și călăuzire de la Dumnezeu, însă să punem accentul pe ce-a văzut Dumnezeu prioritar în momentul acela.
Nicu Ani