Revista Apa Vietii

"Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică."

Toate

CUM SĂ FII BIRUITOR?

Liliana Stan

Scriptura ne îndeamnă ca să fim biruitori. Toată cartea Apocalipsa trimite niște scrisori bisericilor, iar la sfârșit Celui ce va birui i se spune că va primi răsplată. Deci trebuie să fim biruitori, trebuie să biruim. Pe de altă parte, tot Cartea Sfântă ne spune că vremurile din urmă sunt vremuri extraordinar de grele. Termenul folosit de „vremuri groaznice” se găsește în Biblie numai referitor la îndrăcitul din Gadara; era atât de groaznic că nu puteai să mergi pe drumul drept, ci trebuia să-l ocolești. În vremurile acestea groaznice oamenii vor manifesta o sumă de caracteristici, de atribute care zugrăvesc înstrăinarea tot mai înverșunată față de Dumnezeu „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie”(2 Tim. 3:2). În vremurile acestea groaznice, de mare confuzie, există foarte multe păreri, există foarte multe concepții, există foarte multe învățături, există foarte multe idei și foarte mulți se clătină. Alții sunt dați peste cap, iar puțini sunt cei care rămân în picioare. Pe drumul pocăinței, în drumul mersului spre cer se pune din ce în ce mai mare întrebarea în vremurile acestea tulburate.

CUM POT SĂ FIU BIRUITOR?
Dacă vrei să fii biruitor în vremurile confuze te invit să-ți pui trei mari întrebări și să răspunzi la ele corect. Pune-ți întrebările în fiecare zi, dacă s-ar putea, în fiecare ceas și cât mai des și răspunsul, la fel, să fie corect.
CINE TE CĂLĂUZEȘTE, CINE TE INFLUENȚEAZĂ?
Prima mare întrebare pe care trebuie să ți-o pui: Ce păreri asculți? Învățăturile cui le iei la inimă, concepțiile cui le crezi și vrei să le aplici? Există în Biblie călăuziri extraordinare, deosebite. În istoria foarte bine cunoscută a nașterii lui Hristos, magii sunt aduși la Mântuitorul printr-o călăuzire deosebită, printr-o stea. Chiar și în vremurile de astăzi mulți își bat capul ce fel de stea a fost, o cometă sau o supernovă? Dar se observă mai puțin sacrificiile care le-au făcut magii, pentru a se lăsa călăuziți de astfel de stea. Drumul era de vreo 1500 de km, pe acele vremuri dura cel puțin vreo trei luni, într-o parte și trei luni, întors, plus pericole, plus că riscau să își piardă slujbele. Umblatul sub o călăuzire deosebită a însemnat pentru ei riscuri și sacrificii.
Există apoi o călăuzire tot bună prin oameni în 2 Cronici 24. Ajunge pe tronul Ierusalimului un împărat numit Ioas. Acesta face tot ce este bine atâta timp când se lasă călăuzit de un om bun, Iehoiada (cap. 24 vers. 2). Și începe să facă tot felul de lucruri bune, își pune în gând să dreagă Casa Domnului, ba chiar îl mustră pe preot că nu face destul. Dar după moartea lui „După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat. Și au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit Astarteelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovați în felul acesta.”(2 Cron. 24:17,18). Le trimite un proroc „Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfățișat înaintea poporului și a zis: «Așa vorbește Dumnezeu pentru ce călcați poruncile Domnului? Nu vezi propăși. Pentru că ați părăsit pe Domnul și El vă v-a părăsi. Și au uneltit împotriva lui și l-au ucis cu pietre din porunca împăratului curtea Casei Domnului. »” (2 Cron. 24:20,21).
Există apoi o călăuzire firească urmărind o anumită logică umană. Scriptura spune că cei firești nu pot înțelege lucrările Duhului pentru că pentru ei este o nebunie. Revenind la istoria magilor, ei, după ce străbat o cale lungă, ajung la Ierusalim și primul gând care le-a venit e că împăratul nou-născut trebuie să fie în Ierusalim, în casă împărătească și se duc să îl caute acolo. Dar abia după ce părăsesc palatul (Matei 2:9), după ce au plecat de la împărat, au văzut din nou Steaua și nu au mai putut de bucurie. Abia când părăsești călăuzirea firească, găsești pe cea supranaturală.
Să nu mai vorbim că există o călăuzire de la diavolul pornită de a face rău. Pe Zaharia îl ucid în curtea Casei Domnului gândind la ce lucrare spirituală fac pentru că i-a mustrat. Deci primul lucru pe care să-l faci, dacă vrei ca să fii biruitor tot timpul, este să te întrebi: ce mă călăuzește pe mine, sfaturile cui le iau, îndrumările cui le urmez, am o călăuzire care vine de la Dumnezeu sau am o călăuzire care vine din firea mea firească sau chiar am o călăuzire care vine de la cel Rău? Cei călăuziți de Dumnezeu sunt a lui Dumnezeu, dar cei călăuziți de diavol sunt fii ai lui.
CINE MĂ FOLOSEȘTE? A CUI UNEALTĂ SUNT?
Este a doua mare întrebare pe care trebuie să mi-o pun. Magii ajung la Ierusalim. Irod, care se teme pentru tron, toată viața se va lupta pentru asta, va omori câțiva din proprii copii, dorește să facă și va face totul ca sa își mențină tronul. Irod a fost un om rău și a ordonat ca la moartea lui sa fie uciși toți mai marii evreilor, ca sa se plângă la moartea lui, știind că dispariția lui va fi o pricina de bucurie pentru evrei. El vrea să se folosească de magi pentru scopul lui personal, este foarte ipocrit și le cere să-i spună tot ce știu despre prunc, motivând că vrea să se închine Lui. El va face să fie omorâți toți copiii din Betleem și împrejurimi. Magii, până la urmă, nu se lasă folosiți, pentru că sunt călăuziți de un vis. Întrebarea pe care trebuie să mi-o pun tot timpul este: Cine mă călăuzește? Cine mă folosește? Sunt unealta lui Dumnezeu, pentru a face binele, pentru a chema oamenii la pocăință sau sunt a oamenilor care mă folosesc pentru scopurile lor personale sau chiar unealta diavolului care mă folosește în scopul lui?
E foarte interesantă paralela pe care o face Scriptura între Irod și Iosif. Irod află o informație foarte importantă de la Magi și, anume, că în împărăția lui s-a născut un împărat și el va folosi această informație ca să facă rău, va omorî toți copiii din Betleem și împrejurimi. Iosif află și el o informație, că logodnica lui e însărcinată și el ar fi putut folosi această informație să îi facă rău. Dar Iosif era un om neprihănit. Nu voia să o facă de rușine înaintea lumii așa că își pusese de gând să o lase pe ascuns. Deci dacă vrei ca să fii biruitor este vital să ai grijă de tine, cine te folosește, iar tu însuți să nu te lași folosit de diavol spre a face rău, ci tu să faci bine. Domnul să ne dea putere ca prin tot ceea ce facem să fim unelte ale Lui, unelte prin care oamenii să fie aduși la El, să le crească credința, să le crească încrederea în Dumnezeu, să se apropie mai mult de El și să nu cumva să fim unelte ale diavolului de a face rău chiar în numele Domnului, chiar în numele pocăinței. Unul dintre lucrurile uimitoare în istorie e că martirii au fost martirizați de oameni așa zis credincioși, care au crezut că fac un mare bine, omorând pe cei ce credeau în Dumnezeu. Domnul să ne dea putere să nu ne lăsăm folosiți de cei răi, să nu ne lăsăm manipulați de Diavolul și în toate să Îi slujim lui Dumnezeu, făcând bine și ajutând oamenii să se apropie de El.
ÎNCOTRO MĂ ÎNDREPT?
A treia mare întrebare pe care trebuie să ți-o pui: încotro te îndrepți, unde mă duc? Ierusalimul pe perioada magiilor era locul religiei formale, era locul compromisului, locul unde cărturarii știau toate profețiile, dar nu se duc să se închine Mântuitorului. Era locul unde preoții Îi slujeau lui Dumnezeu și nu credeau în El, era locul unde fariseii erau foarte sfinți pe dinafară și murdari pe dinăuntru, Domnul spune foarte clar că aveau ca tată pe diavolul. Betleemul este locul unde Hristos se naște într-o iesle, pentru că nu găsește găzduire nicăieri și nu e băgat în seamă. Va veni o zi în care va fi împărat și își va pune picioarele pe Muntele Măslinilor. Betleemul e locul în care împărăția Lui merge pe ascuns. El nu mai e un copil, e un împărat ce domnește. Oamenii sunt mai tentați să se îndrepte spre o religie formală decât spre Betleem, care e locul jugului, locul suferinței, locul ascultării de Domnul, locul supunerii depline, locul purtării Crucii, locul lepădării, locul lăsatului de dragul lui Hristos, locul călcării pe urmele Lui: suferință, lovituri, împotriviri mari din partea celor necredincioși. Doamne, noi nu putem decât să ne rugăm să ne umpli cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt, să ne umpli cu puterea care vine de sus, pentru că noi prin puterile noastre nu izbutim singuri. Noi vrem să ne întâlnim cu Tine, noi vrem să ajungem împreună la Tine și întâlnirea cu Tine să fie o zi a bucuriei.
Daniel Lucuța