CUNOSCÂND PE DUMNEZEU

Cu toții știm că Dumnezeu și-a arătat dragostea față de noi prin faptul că a trimis pe fiul Său, Isus, să moară pentru noi ca jertfă de ispășire. Dorința ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu a fost inițiată de însuși Creatorul.
După ce experimentăm întâlnirea cu Isus ca și Mântuitor al nostru, cunoașterea noastră despre Dumnezeu trebuie să intre într-o altă etapă, să-L experimentăm prin trăirea noastră, să știm tot mai mult cum este, ce face și ce dorește El de la noi.
Atunci când vorbim de Dumnezeu, care există în afara universului pe care l-a creat, care este cauza tuturor lucrurilor și El însuși nu este cauzat de nimic, sunt domenii pe care nu le pricepem cu mintea noastră limitată, dar trebuie să le acceptăm prin credință.
De altfel toți oamenii care sunt adepții unor concepte despre viață, originile ei și despre Dumnezeu (de exemplu: agnosticii, evoluționiștii, ateii, etc) au anumite supoziții pe care se bazează și cred cu tărie în ele. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă la credință atunci când vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. (Evrei 11:6)
Necesitatea cunoașterii Lui Dumnezeu este primordială, pentru că înțelegem că atunci când relația noastră cu El este una intensă, ne dăm seama mai bine cine suntem, cum suntem și de nevoia de schimbare, în sens contrar o relație superficială îți dă sentimentul că toate lucrurile sunt în regulă.
Mai clar apostolul Pavel exprimă acest lucru în epistola sa către Galateni în cap. 2:20 „… trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.”.
Să lăsăm astfel ca Duhul lui Dumnezeu să dăltuiască tot mai profund chipul lui Hristos în noi, în felul acesta ne vom întări chemarea și alegerea, vom rămâne statornici pe calea mântuirii și astfel ni se va da „… din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 1:11)
Dorin Cîrstean