DĂRNICIA

În contextul lumii contemporane, nu cred sau cel puțin nu nădăjduiesc să fie vreo persoană adultă care în decursul vieții să nu fi primit sau să fi făcut un mic dar. De aceea când se pomenește sau se dezvoltă acest subiect putem vorbi din cunoștințele acumulate dar și prin prisma experienței personale. Cuvântul grecesc „filotimie“, care desemna acum câteva decade această virtute, se găsește și în vechiul vocabular al limbii române. Acesta a fost uzual până la începuturile secolului treDĂRNICIAcut
dar a cedat locul cuvintelor contemporane: dărnicie, generozitate sau mărinimie. El este format din cuvintele „filo” care înseamnă prietenie, iubire sau amiciție și „time” care înseamnă onoare și respect. Așadar dărnicia este o colaborare între sentimentul de agreabilitate între părțile implicate cât și o încărcătură de apreciere între ele. Scriptura aduce cuvintele Domnului Isus ca pe o realitate general valabilă în orice vreme, consemnând disponibilitatea oamenilor de a dărui „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11).
NECESITATEA UNEI DĂRNICII AUTENTICE
Dărnicia ca manifestare este întotdeauna precedată de sentimente pozitive și intenții bune, dar nu toate darurile care pleacă din mâna oamenilor sunt făcute din acest motiv. Multe daruri „otrăvite“ au fost oferite oamenilor sub masca unui sentiment de dragoste prefăcut și a unui plan mârșav. Cel mai relevant și cu impact peste timp este așa zisul „sfat” dat de șarpe omului în grădina Edenului. Dar pentru că subiectul nostru nu este aspectul negativ legat de daruri, nu vom merge mai departe pe această latură a discuției. În schimb vom vorbi despre necesitatea unei dărnicii autentice, de o abundență nefirească, precum darul oferit de Dumnezeu: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 6:23)
Un lucru imperios pe care trebuie să îl înțelegem este faptul că valoarea dărniciei se măsoară îndeosebi după beneficiile pe care le produce. Aceasta ținând cont de faptul că nu tot ce este scump după sistemele de măsură omenești are impact pozitiv în viața oamenilor. Probabil imaginea cea mai relevantă din istoria poporului Israel este perioada de ocupație grecească din secolul al III-lea până pe la jumătatea secolul I î.Hr. Dacă la început limba greacă – care era vorbită la nivelul lumii cunoscute de atunci, fiind impusă de Alexandru Macedon și apoi pe timpul Ptolomeilor promovată – aducea prosperitate, atât prin cultură cât și prin curentele aerisite ale filosofiei și educației, mai târziu, decadența morală și libertinajul aceleiași culturi a făcut o adevărată ruptură ideologică și o diluare a spiritului teocratic în poporul evreu. Poate și de aici vechiul proverb latin „Ferește-te de greci chiar și atunci când îți aduc daruri”.
Fiecare epocă a avut lideri, personalități cu influență, uneori oameni de știință, mai mult sau mai puțin bine intenționați care au dat sau au primit daruri, fără a preconiza influența lor pe termen lung. De dragul progresului au dăruit legi, motivație sau descoperiri care nu au fost decât efemere și înșelătoare. Un caz mai aproape de noi este acela al cunoscutului om de știință Alfred Nobel. El a fost cel care a dat lumii, prin cercetare, utopia prosperității prin explozia controlată în cadrul avântului industrial și poarta nocivă a folosirii dinamitei în conflictele armate. Intenția de utilizare a fost bună, dar beneficiile ei pe termen îndelungat au adus mari nenorociri peste omenire.
RELAȚIA PE CARE O AI CU DARUL
Un alt punct ascuns adânc în act, dar care dă esență de fond dărniciei este adus de relația pe care o ai cu darul. Ca să înțelegem pe deplin conceptul poate este nevoie să amintim preambulul din Geneza 22:2, în care Dumnezeu îi cere lui Avraam fiul ca dar de jertfă prin cuvintele „…Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești“… ca să ajungem la darul Tatălui ceresc pentru omenire sintetizat în mod desăvârșit în versetul Ioan 3:16. La o scară mai mică dar mai la îndemână este imaginea pe care Isus o surprinde la visteria Templului. Acolo este imaginea cu văduva săracă, cea care arunca în vasul colector doi bănuți rătăciți printre sumele celor cu mână largă. Un paradox pentru cei buni la contabilitate, dar extrem de normal pentru cei care înțeleg conversia divina pe care o face Domnul. El explică faptul că valoarea lor este apreciată pe baza a ceea ce însemna mica sumă în economia vieții acestei femei, și nu în creșterea substanțială a debitului curent de la Templu. Ar mai rămâne multe de observat în vastul domeniu al dărniciei și vom putea descoperi valențe nebănuite între structurile Dumnezeirii pe de-o parte, ale Divinității cu omul sau a omului cu omul. Dar distincțiile de până acum ne sunt suficiente și de folos pentru a observa cum filantropia și generozitatea umană se surpă ca un castel de nisip în fața abundenței lui Dumnezeu.
FII DARNIC CU CEEA CE EȘTI
Pavel întreabă retoric și ne lasă la îndemână posibilitatea de a ne răspunde nouă înșine: „Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” (Romani 11:35). Pentru că în cele din urmă asta ne învață Dumnezeu: înainte de a fi darnic cu ce ai și ce poți face, fii darnic cu ceea ce ești. Pavel structurează această învățătură chemând credincioșii la jertfire ca dar autentic a unor oameni predați și dăruiți: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)
Suntem în preajma Sărbătorii Nașterii Domnului nostru și cadourile vor circula de la unul la altul împreună cu urările de bine și de sănătate. În decursul anilor poate am neglijat faptul că atunci când dăruim, noi suntem partea principală din cadou și că sufletul nostru, timpul și atenția noastră valorează mai mult decât ce poți împacheta într-o hârtie de calitate, pentru că este expresia Dumnezeirii care s-a dăruit pe Sine. Este timpul să deosebim darurile între ele și să facem diferența între natura
oamenilor darnici, pentru ca veridicitatea să aducă binecuvântare și cunoștința să ne ferească de înșelăciune !
Traian Suciu