DĂRUIREA

Tot ceea ce vom avea după moarte, va fi ceea ce am dat cât am trăit. Dacă vrei să fii bogat dă cu inimă largă, dacă vrei să fii sărac, strânge totul pentru tine, dacă vrei belșug, împarte… Aruncă-ți pâinea pe ape și după multă vreme o vei găsi iarăși!
BIBLIA NE OFERĂ MULTE EXEMPLE DE DĂRUIRE
Apostolul Pavel, în prima lui scrisoare către Corinteni, le scrie și îi face conștienți de faptul că toate lucrurile pe care le au sunt primite de la Dumnezeu, și să nu se laude ca și cum nu le-ar fi primit de la El. Ideea este că Dumnezeu este Cel care ne poartă de grijă, nu noi prin intelectul nostru sau îndemânarea noastră, ci pur și simplu prin faptul că ne-a dat sănătate, înțelepciune și putere, indiferent dacă noi conștientizăm faptul acesta sau nu. Este datoria noastră să ne câștigăm pâinea, dar Dumnezeu este cel care ne-o pregătește. De aceea, Lui i se cuvine toată lauda, în veci de veci.
Pe paginile Bibliei găsim destul de multe exemple de dăruire unde oamenii au contribuit la nevoile semenilor. Dumnezeu ne îndeamnă la dăruire, și mai mult decât atât, în primul rând chiar El este Cel care a dăruit. A creat o planetă propice pentru om, a dat sănătate oamenilor de-a lungul vieții, a păzit pe poporul Israel, cât și Biserica Lui. Familiile noastre sunt păzite în fiecare zi de El. Dumnezeu ne poartă de grijă să avem ce mânca și îmbrăca în fiecare zi. Dumnezeu prin cuvântul Său ne-a promis că se îngrijește de noi, și o face. De aceea așteaptă ca și noi să arătăm la rândul nostru prin dăruirea noastră faptele caracterului lui Dumnezeu. Iacov în epistola sa, cap. 4:17, ne spune: „Deci cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat!” În Galateni capitolul 5:22 găsim facerea de bine ca fiind roadă a Duhului, ceea ce ne face să înțelegem că, Dumnezeu, prin Duhul, vrea să rodească în noi facerea de bine. Ideea este să nu ne intereseze numai de noi, ci și de frații noștri, de aproapele nostru. Când ajutăm pe cineva, de fapt Îl împrumutăm pe Dumnezeu. Nu îi dăm noi lui Dumnezeu ceva, sau Îl împrumutăm pe El la propriu, căci tot ceea ce avem și ce suntem nu este al nostru, ci ale Lui. Așa că dacă facem o ajutorare, nici măcar nu luăm din ce este al nostru, ci luăm din ceea ce Dumnezeu ne-a dat ca să administrăm în viața de pe pământ pentru noi și, pentru aceia pe care Dumnezeu îi scoate în cale. Apostolul Pavel la Efeseni 2:10 spune că Dumnezeu a pregătit faptele bune ca noi să trecem prin ele.
CUM SE ÎNGRIJEȘTE
DUMNEZEU DE NOI?
Prin resursele care sunt pe pământ. La fel ne îndreaptă și pe noi ca să îi ajutăm pe oamenii din preajma noastră. Dumnezeu poate să trimită ajutoare materiale și din cer! Și a făcut-o! Dar chiar este nevoie, când El are o armată de ambasadori care să-L reprezinte pe pământ? Singurele lucruri cu care ne vom întâlni în ceruri sunt faptele noastre bune, acelea vor fi răsplătite, și vor vorbi despre noi. Asta este tot ce luăm cu noi, în rest totul rămâne aici. Ceea ce seamănă omul, aceea va și secera.
Dăruirea noastră poate fi nu numai materială, ci și de natură spirituală, cum ar fi: rugăciune pentru cineva care te-a solicitat să îl susții, susținere morală, zile de jertfă, consiliere spirituală, etc. De multe ori Dumnezeu ne cheamă să ajutăm pe cineva să iasă dintr-o legătură rea în care se află și nu ar putea să iasă singur. La aceasta ne-a chemat Dumnezeu, să fim agenții Lui în diferite situații, să mijlocim unii pentru alții și să simțim unii cu alții.
TREBUIE SĂ MĂ IDENTIFIC CU NEVOIA APROAPELUI MEU
Îmi amintesc de un frate care cu câțiva ani în urmă a trecut printr-o încercare, și vorbindu-mi despre încercarea lui, printre altele mi-a spus: Marius, dacă vrei să înțelegi pe cineva prin ce trece „trebuie să te pui în papucii lui”. Exact aceasta este ideea, da, eu trebuie să mă identific cu nevoia aproapelui meu și să mă dăruiesc, cum aș face pentru mine, chiar dacă mă costă timp, energie, etc. A ne dărui spiritual pentru alții în primul rând înseamnă să ne întoarcem înspre noi și să ne asigurăm că suntem într-o relație bună și corectă cu Dumnezeu. Un soldat care pornește într-o misiune, mai întâi de toate se asigură că este pregătit pentru acea misiune, apoi dacă își cunoaște misiunea, și dacă are echipamentul necesar pentru acea misiune, pornește la drum.
DĂRUIRE? – DA!
În locul și chemarea pe care Dumnezeu mi le-a făcut. Dumnezeu să ne învrednicească prin Duhul Sfânt, să ne dea lumină, înțelepciune și putere, ca să ne dăm (dăruim) viața, pentru a o câștiga. Dumnezeu să fie lăudat în toate.
Marius Ardelean