DE CE ÎI ESTE GREU UNUI TÂNĂR SĂ REZISTE PRESIUNII DIN MEDIU?

„Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.“ (2 Tim. 2:22)
Scopul educației parentale este de a-l pregăti pe copil pentru viață și eternitate, de a-i forma robustețea psihologică de care acesta are nevoie pentru a reuși în viață. Universul copilului este un cadru restrâns în care își identifică potențialul, în care absoarbe ca un burete dorit de informație, emoții și manifestări comportamentale, tot ce familia îi oferă. Pe măsură ce copilul crește, vocea părinților se aude din ce în ce mai stins. Este privită cu simț critic și supusă unor teste nenumărate, sub atenta supraveghere a unui tânăr care dorește să fie acceptat de prieteni și de comunitate. Copilul decodifică limbajul mediului în care se află și încearcă să facă tot ce îi stă în putință să se adapteze cât mai bine contextului în care dorește să se integreze și să se dezvolte.
DE CE ÎI ESTE GREU UNUI TÂNĂR SĂ REZISTE PRESIUNII DIN MEDIU? IATĂ 3 MOTIVE:
Procesul de imitație a modelului poate fi realizat conștient sau asimilat subtil, cu sau fără intenție explicită. Mai întâi tânărul stă în prezența modelului și îi acordă atenție. Cu cât petrece mai mult timp, cu atât se familiarizează cu acesta, se obișnuiește cu el și normalizează acele manifestări care ulterior i se par firești. Tânărul decodifică comportamentul, îl transpune în propriul limbaj, face asocieri și își construiește argumente care să-i motiveze alegerea. În final, interiorizează comportamentul, îl ordonează în structurile anterioare și-l reproduce în propriul context. Poate face acest lucru indiferent dacă comportamentul este vrednic de urmat sau nu. Timpul petrecut în prezența modelului îl ajută să se obișnuiască cu acel tipar de manifestare și astfel îi este mai ușor să-l reproducă în propriul comportament. Lucrurile cu care ne-am obișnuit ni se par firești și familiare chiar dacă sunt nepotrivite sau sunt lipsite de valoare. Cuvântul lui Dumnezeu ne atenționează: ,,Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Prov. 22:24-25). Principiul modelării individuale se aplică în toate achizițiile pe care tinerii le fac, nu doar în cele referitoare la manifestarea emoțiilor. Atunci când petreci mult timp în prezența unor persoane, se produce desensibilizarea, obișnuința cu modul lor de gândire și manifestare, iar posibilitatea ca acele comportamente să fie asimilate crește considerabil.
Mai mult decât comportamentul ce urmează a fi asimilat, pentru tânăr este importantă relația cu persoana și valoarea pe care acesta o acordă modelului. Un tânăr care are o relație apropiată cu mama sa, dacă se simte iubit și acceptat, îi va fi mai ușor să imite comportamentele pe care le adoră la ea, decât un copil care are o relație conflictuală. Starea afectivă pe care un tânăr o are în prezența prietenilor săi influențează măsura în care acesta va adera la valorile grupului. Dacă în prezența prietenilor tânărul zâmbește, este relaxat și se simte bine, atunci va învăța cu mai mare ușurință deprinderile și comportamentele lor decât într-un mediu în care nu are o dispoziție afectivă pozitivă. Unii tineri scuză comportamentele inadecvate ale prietenilor lor spunând: ,,Dar sunt foarte prietenoși”. În contextul relației de prietenie este mai ușor să-ți adaptezi conduita la cerințele grupului. Apropierea de model generează deschidere, tânărul se vulnerabilizează și rămâne în prezența modelului fără bariere de protecție. El se simte degajat și detensionat, stare afectivă care facilitează însușirea unor modele de comportament. Pentru un tânăr este mai ușor să aleagă tiparele de gândire al celor de lângă el și să manifeste în comportament ceea ce prietenii lui fac.
În stabilirea valorilor sunt evidențiate mai multe perioade sensibile care contribuie la dezvoltarea omului. Tinerii străbat perioada de modelare și de socializare. În aceste etape apare tendința de a imita modelele din jur, care pot fi: părinții, profesori, lideri din biserică, personaje din media, prieteni și colegi de școală. Interacțiunile sociale sunt importante și sunt o sursă de identificare a valorilor. Influența valorilor parentale este mult diminuată, în detrimentul grupului social de aceeași vârstă. Colegii de clasă și grupul de prieteni își pun amprenta asupra dezvoltării personalității. Apare tendința de individualizare și de separare de valorile familiale. Cei mai mulți adolescenți se străduie să șteargă programele anterioare și se simt atrași de cei cu care se aseamănă.
Tinerețea mai este definită și drept perioada celor mai importante alegeri. Cei mai mulți declară că vor să-l urmeze pe Hristos încă din perioada… tinereții. În această etapă își aleg soțul sau soția cu care își vor petrece toată viața, tot acum își aleg profesia și cariera, aria geografică în care vor locui etc. Alegerile din această perioadă înfluențează parcursul vieții și veșnicia. Unele alegeri pot fi ajustate mai târziu, dar cu mult efort și sacrificiu, cum ar fi schimbarea carierei. Altele, precum partenerul de căsătorie, nu. Importanța alegerilor responsabilizează și mai mult tinerii spre a fi atenți la mediul în care doresc să se dezvolte. Mediul influențează alegerile tinerilor în privința deciziilor în domeniul spiritual, al familiei pe care și-o vor forma, a relațiilor de prietenie, domeniului profesional, a stării de sănătate psihice și fizice, a gestionării banilor și a percepției valorii personale.
Pentru a rezista presiunii din mediu avem nevoie de un grup care să ne susțină. În tinerețe locul controlului este preponderent extern. Tinerii își conturează stima de sine prin percepția socială a imaginii de sine. Ei sunt atenți la ceea ce se spune despre ei, la modul în care sunt priviți, cum sunt văzuți în grupul de prieteni, aspecte care le definesc personalitatea și care îi încurajează să se vadă pe sine într-un anumit fel. Din acest motiv, pentru a rezista presiunii din mediu cel mai înțelept este să ,,fugi” din grupul care nu-ți încurajează valorile spre mediul în care te poți dezvolta spiritual, familial, profesional și în celelalte domenii ale vieții. Autocontrolul este stimulat de un mușchi aflat în cortexul prefrontal. Avantajul este că are plasticitate și poate fi dezvoltat de-a lungul vieții. Dezavantaj este că… obosește. Ca oricare alt mușchi din corpul nostru, dacă este stimulat excesiv, va obosi. Prin urmare, drag tânăr, nu-ți testa rezistența la tentații, nu-ți testa puterea voinței, grupul de prieteni contează foarte mult, deschide tânărului ușa dinspre familie către lume. Ascultă sfatul Scripturii și … ,,fugi”!
La una din întâlnirile organizate pentru tinerii orfani integrați în sistemul de protecție a copilului, un tânăr i-a adresat invitatului meu, fost campion MMA, următoarea întrebare: ,,Ce faceți dacă sunteți atacat pe stradă de un necunoscut?” Fără să clipească a răspuns: ,,Fug!” și a continuat: ,,Câștigi mai mult dacă fugi decât dacă te lupți.”
Simona Pojoga