DE CE NU TREBUIE SĂ FIE JUDECAȚI ADOLESCENȚII?

Ideea centrală a acestui subiect este focusarea atenției asupra unei teme foarte delicate, având la baza ei suflete care își caută sensul în viață, mai precis identitatea lor în societate. Confruntând-se cu o mulțime de întrebări, ei încearcă să găsească răspunsuri căutând, în cele mai multe cazuri, nu în cadrul familial, ci în societate sau la persoanele pe care ei le consideră modele demne de urmat. De ce nu trebuie să fie judecați adolescenții?
„Dar tu cine ești de judeci pe aproapele tău?” Iacov 3:12

JUDECATA
Un prim aspect important este prezentat de apostolul Iacov, care călăuzit fiind de Duhul lui Dumnezeu și plin de putere, mustrând și îndemnând la căință pe parcursul întregului capitol, amintește și această temă frecvent întâlnită între oameni – judecata. Prea pripiți suntem uneori în a judeca înfățișarea, comportamentul sau faptele unui om. Devenim într-o oarecare măsură psihologi, dezvoltând un instinct instant de cunoaștere a naturii umane și transformându-ne deseori în judecători aspri când vine vorba despre alții. Să fim receptivi la cuvintele Mântuitorului care se află în Matei 7:1, 2a „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați veți fi judecați (…)”. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață de nenumărate ori că doar Dumnezeu este dătătorul și judecătorul Legii – nu omul.
RESPINGEREA
În al doilea rând aș vrea să încercăm să înțelegem starea emoțională, dezvoltarea socială și căutarea independenței care se manifestă, mai devreme sau mai târziu, în viața oricărui individ. Adolescenții sunt foarte sensibili și de aceea se simt ușor ofensați când au parte de respingere din partea celor mai maturi. O mare parte a adolescenței este preocuparea lor cu întrebările:
Cine sunt eu?, Care este rolul meu? Ce mă definește pe mine ca individ? Doritori să afle un răspuns la aceste întrebări, căutând cu naivitate o acceptare în grupurile lor de prieteni și în societate, ei iau decizii, fără a se îngrijora de consecințele și riscurile acestora. De aceea este cu atât mai important să pricepem cât de serioasă și fundamentală este influența morală a unui creștin matur în viața lor. Cu atât mai necesar este să înțelegem nevoia de acceptare a personalității lor pentru a putea avea parte de comunicare deschisă, privindu-ne ca pe un prieten, pe urmă obținând încredere și o bună bază de colaborare cu ei. Nu este nevoie să aplicăm vechile metode „Copil – Adult”, ci ei au nevoie de o temelie nouă de comunicare. Adaptând vocabularul la cel din zilele noastre și fiind ei generația care au crescut cu Instagram, au nevoie de un „Influencer” care să îi îndrume spre Domnul Isus Hristos. Nicidecum de un judecător care să critice orice decizie și să creeze mai mari tensiuni în încercarea de a explica adolescentului cât de greșit este comportamentul său, sau orice altă greșeală realizată, pe care, privind retrospectiv le-am experimentat și noi mai mult sau mai puțin în viețile noastre.
COPIII AU VALOARE
În încheiere aș dori să relatez o întâmplare pe care a trăit-o evanghelistul D. L. Moody. Întorcându-se de la o evanghelizare. Un prieten de al lui l-a întrebat câți oameni și-au predat viața în mâna lui Dumnezeu, iar Moody răspunde: „Doi și jumătate”. Prietenul său, dorind să înțeleagă mai clar cele auzite întreabă „Doi adulți și un tânăr?”, însă Moody răspunde „Nu, doi tineri și un adult, cei tineri mai au o viață întreagă la dispoziție să îl slujească pe Dumnezeu”. Haideți să înțelegem adevărata valoare a copiilor, adolescenților și tinerilor noștri, îndemnând și nu judecând!

Dennis Mărcușîntre