DE CE SĂ BINECUVÂNTĂM?

GABI BUJDEI: Am deosebita onoare să îl am ca invitat pe fratele Nelu Brie care este Pastor la Biserica Emanuel din Sibiu. Vom discuta o temă foarte importantă, trăim vremuri destul de grele în care copiii nu ascultă de părinți. În ce constă binecuvântarea pe care copiii trebuie să o primească din partea părinților?
NELU BRIE: Mulțumesc foarte frumos pentru invitația de a participa la acest dialog. Acum sigur la această întrebare, legat de binecuvântare, există o binecuvântare pe care Dumnezeu o dă în harul Lui, în mila Lui, cum dorește să o dea, fără să ia în socoteală vreo rugăciune sau vreo faptă omenească. Este o binecuvântare acordată în har. „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să mă îndur” (Romani 9:15).
Pe de altă parte există o binecuvântare pe care o dă Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile cuiva și ca răsplată pentru viața trăită de cineva. Cuvântul spune că Dumnezeu binecuvântează până la al miilea neam pe aceia de care se îndură, până la al miilea pe aceia care se tem de El și-I păzesc poruncile. Aici ar fi această binecuvântare care vine asupra noastră ca urmași, Dumnezeu ne binecuvântează prin prisma părinților noștri. De bună seamă că această binecuvântare aduce rod în viața acelora care știu să-și respecte și să-și răsplătească părinții. În textul poruncii a 5-a este scris: „să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Dumnezeu” (Exod 20:12). De aici înțelegem că longevitatea, viața lungă derivă, ca o binecuvântare, dintr-o relație bună cu părinții. Pe de altă parte, Apostolul Pavel adaugă că, pe lângă viața lungă, binecuvântarea aceasta aduce și calitate a vieții. El spune: „ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:3), deci nu e doar viață lungă, ci și o viață fericită, o viață de calitate. Acestea ar fi binecuvântări care vin asupra unui om, având în vedere că își respectă părinții și că părinții credincioși lasă în urma lor această binecuvântare peste casă.
GABI BUJDEI: Am văzut că sunt 2 binecuvântări, dar sunt condiționate de faptul dacă îți cinstești părinții. Și anume, vei fi fericit și vei avea o viață lungă. Ce înseamnă binecuvântarea părinților asupra copiilor? Să fii fericit!?
NELU BRIE: Acum, sigur că binecuvântarea părinților asupra copiilor implică 2 nuanțe. Pe de o parte, există o binecuvântare pe care o lasă Dumnezeu oferită cum spun acele expresii specifice concrete, în funcție de îndurarea Lui. Pe de altă parte, găsim un precedent din Scriptură, când părinții credincioși s-au apropiat de copiii lor și au rostit peste ei cuvinte de binecuvântare care au avut valențe profetice. Mă gândesc aici la cele spuse de Isaac peste Iacov, peste Esau, mai târziu de Iacov peste copiii săi; a luat pe fiecare la rând și a rostit cuvinte privind viitorul acestora prin credință. Găsim această binecuvântare lăsată și la căsătorie, spre exemplu, când Rebeca se căsătorește înainte să plece de acasă în drumul ei spre formarea familiei, înainte de plecare au strâns împreună familia și au binecuvântat-o pe Rebeca dând expresie acelor binecuvântări. Cum ea să prospere din punct de vedere material, din punct de vedere al influenței, al puterii, din punct de vedere social, adică au fost rostite cuvinte de binecuvântare. Dar eu cred că astăzi un părinte poate să facă la fel, să ceară în rugăciune și să exprime cu credință peste copilul său aceste gânduri bune.
GABI BUJDEI: Tocmai cuvântul binecuvântare înseamnă a vorbi de bine. Dacă ne uităm un pic în viața dumneavoastră: care este cea mai solidă binecuvântare pe care ați primit-o din partea părinților?
NELU BRIE: Rugăciunile lor continue, asta e una din cele mai mari binecuvântări, rugăciunea mamei, a tatălui. Tata s-a întors la Dumnezeu puțin mai târziu, dar s-a întors și ne poartă în rugăciune pe fiecare. Asta cred eu că este cea mai mare binecuvântare să se roage părinții pentru tine.
GABI BUJDEI: Ce binecuvântări ai mai primit de la părinți?
NELU BRIE: Cred că una bună și zdravănă a fost o bătaie din copilărie. A fost o mare binecuvântare!
GABI BUJDEI: De ce o considerați așa?
NELU BRIE:
Pentru că așa și scrie în Biblie. Chiar dacă știu că nu potrivește bine cu pedagogia și cu psihologia contemporană, dar eu rămân ancorat totuși în învățăturile Scripturii care ne învață că nuiaua desprinde nebunia de spatele copilului. Desigur că tata și mama nu au fost părinți abuzivi, dar au știut să dezlipească nebunia de spatele nostru, ajutându-se și de nuia, atunci când a fost cazul.
GABI BUJDEI: Cred că a ajutat! Să luăm, vă rog, în calcul situația în care părinții își binecuvântează copiii și, totuși, copiii sunt rebeli. Are vreo legătură sau efectiv este numai din cauza copiilor răi? binecuvântarea părintelui și comportamentul copilului?
NELU BRIE: Are legătură, în sensul că dacă un părinte cere binecuvântarea peste copilul său și copilul nu ascultă respectiva binecuvântare sau nu rodește neapărat imediat, va fi o perioadă de rătăcire, îndepărtare a copilului de cale, până când, într-o zi, își va da seama și binecuvântarea părintească va rodi. Am aici în minte pe fiul risipitor care s-a dus departe, deși tatăl lui a păstrat binecuvântarea așteptându-l, iar când s-a întors acasă a reintrat în drepturile lui, dar de data asta cu lecțiile învățate. Pe de altă parte, neascultarea de părinți se plătește. Noi nu putem să ne punem la adăpostul faptului că avem părinți credincioși care se roagă pentru noi și care ne binecuvântează și acesta este pentru noi un cec în alb. Lasă, că tata se roagă pentru mine, mama se roagă pentru mine până una alta eu pot face trăsnăile vieții. Astea costă, astea le plătești, deci nu ne absolvă pe noi de responsabilitate, adică binecuvântarea dată de Dumnezeu prin părinți se poate și pierde, se poate irosi. Tot în lecția cu fiul risipitor este ceva tragic, acel tânăr nu a ascultat de părinți și refuzând ascultarea de părinți a ajuns pradă circumstanțelor potrivnice vieții și acolo este o chestie ciudată. Da, el își dorește să mănânce mâncarea porcilor și atunci am zis: cine refuză aspirațiile tatălui, are parte de aspirațiile porcului. În viață, și poate și asta e mult spus, când nu-ți dă nimeni roșcovele, cred că ai parte de aspirație la aspirațiile porcului.
GABI BUJDEI: Foarte interesant este exemplul dumneavoastră. Dar să vedem cum îi veți încuraja pe părinții care trec printr-o situație similară cu aceea despre care am vorbit, ei binecuvântează pe copii și, totuși, copiii devin rebeli și se depărtează de biserică. Câteva sfaturi practice pentru ei?
NELU BRIE: În primul rând, eu cred că trebuie să ne păstrăm credința și să nu condiționăm dragostea de părinți de ascultarea copiilor noștri și nici binecuvântarea pe care le-o dăm de felul în care ne umblă în voie. Aici cred că ar trebui să învățăm de la modelul suprem al lui Dumnezeu ca Tată. Copiii Lui nu-L ascultă întotdeauna și, cu toate acestea, Dumnezeu își păstrează dragostea față de noi și harul și binecuvântările așteptând să ne îndreptăm. Eu aș spune că, oricât de mult am fi ca părinți supărați pe copiii noștri, niciodată nu trebuie să-i blestemăm, nu trebuie să rostim asupra lor situații rele. Poate că un copil alege în căsătorie cum nu-i place unui părinte. Să nu ne ia gura pe dinainte și să rostim cuvinte care nu trebuie, să facem promisiuni cum ar fi: nici la nuntă nu vin sau nu știu ce, însă nu mai treci pe la mine, te-am șters de pe nume că … Un părinte înțelept nu face așa, cât ar fi de mare durerea și dezamăgirea pentru purtarea neascultătoare a unui copil, un părinte trebuie să păstreze iubirea față de copil, rugăciunea lui, binecuvântarea lui în speranța că acel copil se va îndrepta. Deci cumva trebuie să lăsăm ușa deschisă în nădejdea că într-o zi lucrurile se vor schimba și poate, ca părinți, n-ar fi rău să ne aducem aminte cum am fost și noi când eram în casa părinților noștri că poate cumva ni se întoarce.
GABI BUJDEI: Dacă rămânem în casa părinților noștri, să vedem un aspect, o experiență în care ați considerat că nu ați ascultat de părinții dumneavoastră. Ce atitudine au avut ei față de dumneavoastră?
NELU BRIE: Treaba asta cu spovedirea păcatelor vă propun să o facem altădată. Așa e viața unui om, nu sunt numai lucruri onorabile. Eu cred că a fost un moment în care riscam să nu ascult de părinți, eram destul de mare când am intrat într-o legătură, într-o relație cu niște oameni și părinții nu au fost de acord cu respectivele legături. Dar ce e de observat, este că nu m-au forțat cu condiționări de genul dacă nu faci cum spunem noi, să nu mai vii acasă. M-au învățat, mi-au spus și când au văzut că sunt încăpățânat au spus că ei se roagă și că Dumnezeu îmi va ieși în cale. Și așa a și fost! Au mai fost multe altele de-ale copilăriei pe care le-am uitat, dar le-au uitat și părinții.
GABI BUJDEI: Ați mai remarcat ceva, și anume, că o altă binecuvântare este că vei trăi multe zile. Cum explicați situația în care mulți tineri sunt binecuvântați ,dar viața lor este scurtă?
NELU BRIE: Acuma, regula este cuprinsă în ceea ce am menționat, am citat din textul Bibliei. Regula este aceea că vei trăi multă vreme, dacă cinstești pe tatăl tău și pe mama ta: „să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta,[…] ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ”. Asta este regula! Regula generală care nu spune despre un om totul. Găsim în Scriptură situații cu oameni care au fost lui Dumnezeu plăcuți, dar care au plecat din viața asta la tinerețe. Cum se explică faptul că unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului în primele săptămâni după Cincizecime este martirizat? Ce, n-avea Dumnezeu ce să lucreze cu el ani de zile, cum a lucrat cu ceilalți? Acesta a fost planul lui Dumnezeu. Nu e totul viața de pe pământ, nu se rezumă totul la câți ani trăiești și nici nu cred că trebuie neapărat să condiționăm definirea binecuvântării de longevitatea vieții. Un om, poate să trăiască mai puțin și să fie la fel de binecuvântat de Dumnezeu. Faptul că un om se îmbolnăvește și moare la tinerețe sau într-un accident nu înseamnă că a murit sub blestem. Nu așa trebuie pusă problema sub nicio formă, eu cred că în suferința unui creștin, nu există nici o urmă de blestem. Sunt situații de viață în dreptul cărora nu găsim răspuns, dar regula generală rămâne aceasta: îți respecți părinții, respecți legile lui Dumnezeu, acestea creează efecte în viață, vei fi scutit de multe primejdii, de multe greutăți, de multe încercări și de multe necazuri.
Ascultarea de părinți se ține pe vadul înțelepciunii și respectând aceste condiții, așa ai premisele să trăiești o viață lungă. Exemplu: mama a zis: Să nu fumezi ,copile! Nu, mamă! Eu fumez! Faci cancer de plămâni. Măi, copile nu bea, nu te du pe acolo, nu te destrăbăla cu asta …, cu asta … Ascultă de ce a spus tăticul, mama. Îți îngrijești sănătatea, îți îngrijești resursele, nu da banii pe prostii! Ia, lasă-mă, mamă, acuma eu fac ce vreau cu banii mei. Nu-ți merge bine, dai de rele, nu te înhăita cu cutare, nu te du așa! Despre asta este vorba, adică din înțelepciunea și sfaturile lor, tu, ascultând, te pui într-o situație de viață în care îți merge bine. Nu vrei să faci asta, dai cu capul de pereți și plătești.
GABI BUJDEI: Părinții indiferent de situația prin care trec copiii lor trebuie să-i binecuvânteze și să se roage pentru ei. Ce le transmiteți tuturor părinților?
NELU BRIE: În primul rând, respectele noastre pentru faptul că am ați dat viață copilul dumneavoastră și sigur să-i purtați în rugăciune. Să lăsați un bun exemplu pentru ei și vorba apostolului Pavel „să nu întărâtați pe copiii voștri la mânie ca să nu-și piardă nădejdea …”
GABI BUJDEI: Fiți binecuvântați de Domnul!