De ce trebuie să avem priorităţi?

Fiecare   dintre noi trebuie să aibă câteva priorităţi în viaţă, adică ceea ce este mai important în timpul alocat. A stabili priorităţi e un act curajos care produce biruinţă şi câştig în viaţă. Ca şi creştini, pe primul loc în viaţă ar trebui să punem relaţia personală cu Dumnezeu, apoi familia, lu-crarea şi celelalte. Trebuie să avem grijă şi de studierea cuvântului,de rugăciune, de sănătate, de relaxare şi de odihnă. Stabilirea corectă a priorităţilor ne ajută să transformăm viziunea în realitate. Datorită faptului că lucrurile importante se suprapun în timp şi spaţiu, voi aminti câteva motive de ce trebuie să avem priorităţi:

Trebuie să avem priorităţi pentru a împlini Cuvântul. Deşi Biblia nu menţioneză cuvântul priorităţi, întreaga Biblie ne îndeamnă a fi disciplinaţi. Domnul Isus vorbea despre lucruri necesare dar sunt altele „mai însemnate”, adică mai cu prioritate. Mat. 23:23 „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dre-ptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”. Domnul Isus ne îndeamnă să fim buni ispravnici ai bogăţiilor nedrepte şi acesta printr-o stabilire corectă a priorităţilor. Dacă pentru noi nu e prioritar ce am hotărât în inima noastră şi obligaţiile faţă de casa Domnului vom fi mereu în datorii şi „zahlscheine” neplătite la timp. Tot Domnul Isus spunea: Mat. 6:33 „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Există multe lucruri de făcut dar unele trebuie „mai întâi” adică mai cu prioritate. Cuvântul Domnului spune la 1 Sam. 15:22 „….Ascultarea face mai mult decât jertfele”.
Ghedeon a adunat 32 000 de bărbaţi să lupte împotriva madianiţilor. Dar,   Domnul i-a spus că sunt prea mulţi şi      Ghedeon i-a selectat. Cu 300 de bărbaţi făcând ce i-a cerut Domnul, i-a biruit pe madianiţi. E bine ca în alegerea priorităţilor să avem o lumină din partea Domnului, şi să ascultăm întocmai de El. 2 Tim. 1:7 „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”

Trebuie să avem priorităţi pentru fericirea familiei. După relaţia cu Dumnezeu, familia este următoarea prioritate. Ca şi familie, prioritar este unitatea familiei, trebuie ca cei doi să se iubească apoi să îngrijească copiii şi să-şi cinstescă părinţii. Au fost unii care şi-au pierdut familia pentru că au avut priorităţi deplasate. Apostolul Pavel îl sfătuieşte pe Timotei: 1 Tim. 5:8 „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.” E necesar ca familia să aibă unde locui, să aibă ce îmbrăca şi ce pune pe masă, dar familia nu înseamnă doar cele materiale. Biblia ne cere ca prioritate creşterea copiilor în învăţătura Domnului şi îndreptarea paşilor lor spre Dumnezeu. Este importantă slujirea, sunt necesari şi banii, dar trebuie să avem timp pentru familie, pentru copii şi pentru părinţii. Pentru a alimenta fericirea familiei trebuie să ne concentrăm atenţia asupra a ceea ce e mai important cât priveşte responsabilitățile materiale, spirituale, emoționale și psihologice. Prioritățile părinților în relaţia cu copiii influiențează viața copiilor cât și a generațiilor următoare. Efes. 6:4 „Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în    mustrarea şi învăţătura      Domnului”. Priorităţile copiilor în relaţia cu părinţii sunt a asculta de părinţi când sunt mici şi ai cinsti pe părinţi când şi-au format familia lor. Respectând această prioritate vine făgăduinţa: Efes. 6:3 „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

Trebuie să avem priorităţi pentru a fi eficienţi lucrării lui Dumnezeu. Unii au început bine dar s-au poticnit pe cale pentru că nu au respectat lucrul cel mai principal. Domnul Isus spunea: Mat. 6:33 „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Ca să avem priorităţi corecte, trebuie să cunoaştem scopul şi planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Priorităţile care le-am stabilit arată cât de mult îl iubim pe Dumnezeu. În funcţie de priorităţi oamenii s-au împărţit încă din primele generaţii în „fiii lui Dumnezeu” având priorităţi spirituale a-L cauta pe Dumnezeu Gen. 4:26 „….. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului” şi „fiii oamenilor” având ca priorităţi posesiunile materiale de a-şi face nume: Gen. 4:17 „Cain …a început apoi să zidească o cetate şi a pus   acestei cetăţi numele fiului său, Enoh”. Priorităţile arată ce e mai important în viaţa noastră. Dar dacă inversăm priorităţile îl supărăm pe Dumnezeu şi vom avea multe nereuşite. Apostolul Pavel după întoarcerea la Domnul inversează priorităţile: Fil. 3:7 „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.” Noi înţelegem că planul lui Dumnezeu ne oferă o perspectivă eternă. De aceea noi nu trebuie să punem alte priorităţi înaintea lui Dumnezeu ci să-i cunoaştem voia Lui cu privire la viaţa noastră. În funcţie de alegerea priorităţilor vor fi şi răsplătirile. Mat. 25:23 „Bine, rob bun şi credincios…. intră în bucuria stăpânului
tău”
Trebuie să avem priorităţi pentru echilibrul timpului. Priorităţile arată felul în care ne petrecem timpul. Viaţa noastră pământească este măsurată în timp. Intervalul de la leagăn până la mormânt este planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Timpul este scump pentru că este darul lui Dumnezeu, iar noi îl putem folosi sau risipi. De multe ori pierdem vremea cu lucruri neesenţiale şi nu ne mai rămâne timp pentru cele importante. Altădată suntem aglomeraţi de prea multe lucruri sau intervin urgenţe neprevăzute şi nu ne ajunge timpul. De aceea o stabilire a priorităţilor este necesară pentru binele nostru. U-neori stând de vorbă cu persoane vârstnice le puneam întrebarea: Dacă ar fi să reluaţi viaţa din nou ce aţi face? Răspunsul multora e: „Aş preţui mai mult timpul folosindu-l pentru lucruri valoroase”. Foarte mulţi recunosc că au avut probleme cu alegerea priorităţilor şi nu le-a ajuns timpul. Dacă timpul ne conduce pe noi, crizele se vor înmulţi aşa cum spune Biblia „Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale…” Ps. 42:7. De aceea trebuie să luăm noi controlul timpului, să ne organizăm mai bine alegând priorităţile. Dacă noi amânăm lucrurile importante sau le facem de mântuială, timpul nu se lungeşte ci el îşi face cursul şi noi vom fi supraglomeraţi. O listă a priorităţilor ne ajută să dăm o valoare timpului nostru şi să-l economisim. Cuvântul Domnului ne îndeamnă la aceasta: Efes. 5:16 „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele”. De aceea trebuie să ne ordonăm priorităţile pentru întreaga viaţă neuitând ce spune Moise în Ps. 90:10 „… timpul … trece iute, şi noi zburăm”. Ca şi creştini trebuie să rezervăm timp petrecut cu Dumnezeu „în cămăruţă”, în familie, cu cei apropiaţi şi în biserică.

Trebuie să avem priorităţi pentru menţinerea sănătăţii fizice şi psihice. În ciuda faptului că trăim într-un secol automatizat, într-un secol al vitezei, al comunicaţiilor rapide constatăm că programul
nostru nu s-a degajat, ci din contră s-a încărcat tot mai mult. În alergare zilnică în care suntem angrenaţi se produce oboseală, nelinişte şi stres. Stresul e cauza multor boli, e ca revărsarea apelor care produc pagube la nivelul fizic, intelectual şi spiritual. Domnul Isus a căutat timp de relaxare,
Marcu1:37 „şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută” şi El spunea: Ioan 14:1 „Să nu vi se tulbure inima.” Când stabilim bine priorităţile putem rezolva lucrurile în timpul pe care-l avem şi putem fi mulţumiţi de ceea ce am făcut. Astfel ne menţinem sănătatea fizică şi psihică şi suntem fericiţi.

Dacă nu ne cunoaştem potenţialul nostru şi nu ne ordonăm bine priorităţile vom acumula tensiune şi stres. Ca şi creştini trebuie să cunoaştem valorile, capacitatea noastră şi priorităţile şi să le comparăm cu priorităţile lui Dumnezeu pentru a avea un echilibru a întregii noastre fiinţe. O vorbă înţeleaptă spune: „Un gram de prevenire valorează cât un kilogram de tratament”. Martin Luther scria: “Sunt atât de ocupat acum, încât dacă nu petrec două sau trei ore în rugăciune , nu ştiu cum o să reuşesc astăzi”.

Şi Pavel ne dă aceiaşi reţetă: Filip. 4:6-7 „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.Şi pacea lui  Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în     Hristos Isus.” Fie dar să putem spune ca Pavel în Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

Ioan Varadin