Despre lucruri mari și despre lucruri mici (partea a I-a)

Un om e în medie cam 1,7m înalt și e compus în medie din zece mii de miliarde de celule. Fiecare din aceste celule e compusă din aproximativ o mie de miliarde de atomi. Deci în comparație cu microbi sau plante de exemplu suntem giganți în această lume. Dacă am pune celulele una lângă alta ar avea o lungime de aproximativ patru milioane de km adică de o sută de ori în jurul pâmântului.

Să luăm ca exemplu o simplă frunză de nuc. În natură este un element dispensabil și se regăsește la orice colț de stradă și totuși această frunză este în stare de o procedură chimică complexă și anume fotosinteza. Este în stare să utilizeze lumină, apă, dioxid de carbon și oligoelemente să producă substanțe chimice bogate în energie. Corpul uman e în stare de transformări chimice mult mai complexe și totul se întâmplă inconștient.

Dar și conștient noi suntem în stare să facem lucruri incredibile. În telefoane obișnuite disponibile pe piață noi suntem în stare să producem fără probleme procesoare în care sunt sute de mii de circuite. Multe din aceste circuite au o grosime de doar cinci atomi. Tot procesorul de multe ori nu e mai mare de un cm² adică cam o monedă de un cent. Deci noi suntem în stare să punem atomi lângă atomi și să producem ceva atât de minuscul încât chiar și un microscop abia le poate vedea.

Așadar având în vedere faptul că noi în calitate de simpli oameni suntem în stare de asemenea performanțe extraordinare de ce îl limităm pe Dumnezeu care a creat nu doar omul și frunza ci     toate viețuitoarele acestui pământ adică fiecare celulă și fiecare atom. Oare chiar nu este în stare să rectifice o eroare umană sau să intervină la orice noi nu înțelegem dacă ne punem încrederea în El? Chiar așa mic a devenit Dumnezeul nostru?

Va urma in numărul următor.

Talidu Nagy