Despre lucruri mari și despre lucruri mici (partea a II-a)

Țara în care trăim este destul de mare. Când vrei să mergi într-o parte sau alta sunt sute de kilometri de parcurs.
Dacă vrei să traversezi continentul deja sunt mii de kilome-tri, iar dacă vrei să ajungi şi mai departe deja sunt zeci de mii de kilome-tri. Așadar planeta noastră pe care trăiesc miliarde de oameni este imensă și totuși în comparaţie cu o galaxie este mai mică decât ar fi un vârf de ac pentru noi. Doar în galaxia noastră se află în jur de o sută de miliarde (100 000 000 000) de planete și de vreo două-trei ori atâtea stele. Se presupune de asemenea că ar exista mii de miliarde (1 000 000 000 000) de galaxii.
Ca să ne dăm seama despre ce distanțe vorbim când e vorba despre planete și despre stele: De la pământ până la lună sunt vreo 400.000 km. Deci cât de zece ori în jurul pământului, iar de la pământ până la soare sunt cam 150 de milioane de kilometri (150 000 000), deci de vreo patru mii de ori cât în jurul pământului. Soarele este cea mai apropiată stea, iar următoarea stea se află la aproximativ 40 de mii de miliarde de kilometri (40 000 000 000 000), deci nu e chiar după colț. Vorbim de distanțe imense, greu de imaginat când ne gândim că și în condiții bune noi călătorim cu mașina la o viteză medie de o sută de km pe oră. Ar dura o veșnicie să ajungem la următoarea stea.
Așadar un Dumnezeu care a creat toate aceste lucruri și care este omniprezent în întregul univers nu este oare în stare să ne dea vreme bună dacă avem nevoie de ea sau să ne ocrotească de cutremure sau alte catastrofe dacă ne punem încrederea în El? Care este de fapt problema?
Nu este Dumnezeul
nostru destul de mare?

Noi alegem să alergăm după o bucățică de pământ o viață întreagă când planetele și stelele sunt toate ale Dumnezeului nostru atotputernic.

Talidu Nagy