Destin şi Cruce

Fărâme de timp, fărâme de umbre
Pribeag eşti în lume pe drumul pierdut
Şi-n vreme ce umbra destinu-ţi ascunde
Nu uiţi că finalu-i un nou început.
Acolo pe cruce în ultima clipă
Murind El, Viaţa, în taina sfârşirii
Mai falnic din moarte viaţa-nfiripă
Zdrobind efemerul, dând glas nemuririi.
Lumina ta slabă pe ciob de candelă
Reflectă o slavă de palid amurg
Precum aurora pe boltă, rebelă,
Te-nchini în oglindă, spre falsul demiurg.
Şi nu ştii că-acolo bătut în Gabata
Purtând ruşinoasa cunună de spini
Lumina Lumini-şi primea judecata
Din mâna nedreaptă a celor haini.
Vânând idealuri de falsă-mplinire
Te-avânţi azi prin codri de vechi bântuiri
Momit de fantasme, şi-n semn de-arvunire
Îşi pui gaj viaţa primind năluciri.
Şi nu şti că-n ceasul genezei, în taină
Cu mâna Lui Sfântă menirea ţi-a scris
Nu-n trupu-ţi de carne, în searbăda haină,
Ci-n sufletu-ţi veşnic, divin paradis.
Florin Ost