Detectivi pe planeta albastră Tabăra Wagrain 2015

 „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu care face să crească.”

Curios titlu, nu-i așa? Însă potrivit, pentru că în fiecare zi a taberei am pornit într-o aventură în care împreună cu copiii am putut să descoperim și să găsim „amprentele lui Dumnezeu” în lumea minerală, în lumea vegetală, în lumea animalelor, în univers și în viața noastră.
În tabără au fost 120 de copii, împărțiți în trei categorii de vârste (adolescenți, copii de 10 până la 14 ani respectiv copii de 7 până la 9 ani), ceea ce a însemnat trei provocări diferite, pentru că fiecare la nivelul lor au nevoi și probleme specifice și nu putem zice doar că unii sunt mai importanți, iar pe ceilalți să-i neglijăm.
Copiii noștri sunt niște diamante prețioase, dețin niște valori pe care, de cele mai multe ori, nici nu bănuim că le-ar avea. Spurgeon spunea: „Am mai multă încredere în viața spirituală a copiilor pe care i-am primit în această biserică, decât în starea spirituală a adulților pe care i-am primit. Am găsit de obicei o cunoștință mai mare a Evangheliei, mai clară și o dragoste mai caldă pentru Hristos în copilul convertit, decât în adultul convertit.” Aceste cuvinte se potrivesc atât de bine cu ceea ce spunea Domnul Isus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.” (Matei 19:14)

Dar cel mai bine ar fi să citim câteva mărturii ale copiilor și ale părinților despre impactul pe care Dumnezeu l-a avut asupra acestora în tabără:

„Dragul meu jurnal, astăzi a fost cea mai grozavă zi a vieții mele! Am putut vorbi cu Dumnezeu și să Îl simt. Sunt atât de fericită! Ne-am rugat cel puțin o oră și mă simt pur și simplu eliberată! E ca și cum pentru mine a început o nouă viață! Sentimentul e atât de plăcut chiar dacă am plâns în fața tuturor celorlalți. Au fost lacrimi de bucurie. Apoi am și cântat atât de mult! Am cântat din toată inima, pentru că îl simțeam pe Dumnezeu alături de mine. Și fiecare din noi a fost atât de deschis! Pur și simplu, a fost minunat! 16.07.2015 a fost cea mai bună zi din viața mea!”

 „Pentru mine tabăra a fost deosebită și am simțit mâna lui Dumnezeu. Mi-am făcut noi prieteni și am jucat jocuri interesante. A fost grozav de asemenea și că am învățat multe despre Dumnezeu. Învățătorii s-au îngrijit de noi și am petrecut mult timp împreună. Cu toate că de multe ori i-am enervat, au avut răbdare și au fost pentru noi un bun exemplu. Sper ca și în anul viitor să se mai organizeze tabără. Mulțumesc pentru toate. Domnul să vă binecuvânteze și mult succes în continuare!”

 „Mie mi-a plăcut foarte mult în tabără. Am învățat anul acesta foarte multe despre Dumnezeu și în ultima seară când ne-am rugat, am simțit că Dumnezeu este cu noi. A fost atât de minunat să știu asta! Și cântările pe care le-am cântat mi-au plăcut atât de mult! Învățătorii au fost tot timpul drăguți cu noi.”

 „Eu am fost foarte bucuros când am fost cercetat de Domnul și am simțit puterea Lui, chiar dacă la rugăciune nu am primit darul vorbirii în limbi. Eu știu că Domnul are un plan cu mine și de atunci m-am decis să-L urmez pe Dumnezeu.”

    „Mie mi-a plăcut foarte mult! Trambulinele au fost grozave (sehr cool!). Mâncarea a fost de asemenea bună. Și ceea ce am învățat mi-a făcut multă plăcere.”

    „Locația ne-a plăcut foarte mult. Învățătorii și personalul hotelului au fost foarte prietenoși și amabili. Am avut mult timp liber și ne-am putut juca adesea fotbal sau să facem alte activități. Camerele au fost foarte bine dotate! A fost un timp foarte plăcut!”
    
    „Pentru mine tabăra asta a fost minunată. Nu doar că am avut posibilitatea să îmi fac prieteni noi minunați, ci mai ales că am simțit prezența lui Isus în părtășia și rugăciunea de seară. Am învățat în tabăra de anul acesta că trebuie să fim statornici. Doamne ajută! Mă bucur deja de tabăra viitoare.”

O mamă: „Fiica mea și-a propus în tabără să devină un ajutor practic pentru mine.”

Altă mamă: „Tabăra l-a ajutat pe fiul meu să se apropie mai mult de Dumnezeu, să-și consolideze relația cu El. S-a bucurat de părtășia avută cu ceilalți copii și a învățat să accepte anumite lucruri care nu întotdeauna îi sunt pe plac.”
Pentru mine, ca învățătoare, L-am simțit în mod deosebit pe Dumnezeu în controlul tuturor lucrurilor, în duminica în care copiii au cântat în biserica Elim imnul taberei: „Nu prin forță vom învinge.”
Mărturia pe care mai apoi a făcut-o fratele Marian Mocanu a fost pentru mine zguduitoare și cred că a fost făcută prin călăuzirea Duhului Sfânt. De ce? Pentru că toate cuvintele spuse, versetul citat, cântarea înălțată au fost rezumatul tuturor învățăturilor date pe parcursul taberei. Și mi-am dat seama că „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” și adevărul versetelor din 1Corinteni 3:6-7 se potrivesc atât de bine:  „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu care face să crească.”

Violeta Drăgoi