DIETER KNOSPE

Gabi Bujdei: Fiindcă ați avut tangență cu fratele Knospe, ce ne puteți spune despre el?
Ioan Varadin: L-am cunoscut din anul 1989 având împreună multe părtășii în familie, biserici și diferite în tâlniri în Austria, întâlniri europene sau internaționale. Pot spune că a fost un om al lui Dum nezeu, om cu vază, modest, decent și dăruit lucrării Domnului. Pe lângă activitatea spirituală a fost implicat și în activitate caritativă împreună cu Samariterdienst Gemeinde Gottes din Germa nia.
Gabi Bujdei: Ce ne puteți spune de implicarea lui în lucrarea Domnului din Austria?
Ioan Varadin: Fratele Knospe a avut o inimă largă de a ajuta în toate țările din sectorul în care era director al misiunii, dar în Austria și-a început implicarea încă pe când era președintele bisericilor Ge meinde Gottes din Germania. Pentru mine a fost un om care a răspuns solicitărilor noastre când aveam nevoie atât la oficialități, cât și a predica în limba germană. La deschideri de biserici aducea și un cadou financiar bisericilor. La recunoașterea noastră în treapta actuală ca „religiöse Bekenntnisgemeinschaft“ m-a însoțit la oficialități dar a și adus mai multe cărți în limba germană și engleză despre mărturisirea credinței noastre, cărți care au rămas la minister. De asemenea ne-a ajutat la traducerea primei ediții a statutului nostru în limba germană. Parti cipa doar la întâlnirile la care a fost invitat fără a avea pretenții și a respectat autoritatea locală.
Gabi Bujdei: Puteți menționa un moment aparte din viața lui?
Ioan Varadin: Sunt multe asemenea momente. Unul pe care nu-l voi uita, în 2008, în urma unei conferințe europene care s-a ținut în Ucraina, delegația din Germania și Austria ne-a dus să vizităm o biserică în Donezk unde ne-a cazat la o pensiune. Am primit fiecare camerele dar pentru feciorii lui a rezervat un loc de dormit într-un șopru cu fân. Atunci l-am întrebat: frate Knospe, nu mai sunt camere libere? Răspunsul lui a fost: Am făcut intenționat, ca să vadă cum trăiesc și alții și să înțeleagă de ce le cer bani să ajutăm în țările din răsărit.

UN OM CU CARE ÎŢI ERA DRAG SĂ FII PRIETEN!

În anul 1987 am avut harul să-l cunosc pe fratele Dieter Knospe. Atunci am înțeles că fraţii din Germania, sub preşedinţia fratelui Knospe, susţineau chiria localului din Viena Großen Mohrengasse şi o parte din cheltuielile bisericii, pe care la vremea respectivă nu le puteau plăti.
Fratele Knospe a fost un bun prieten cu românii din Austria, ne-a acordat atenție, ne-a tratat de la egal la egal. În nevoile noastre de aici din Austria, am apelat la dânsul şi întotdeauna a dat dovadă de echilibru în decizii, sfătuire şi în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Am călătorit de multe ori cu fratele Knospe în România, fiind translator la diferite întâlniri din Cluj, Arad, Timișoara, București şi Constanța. Tot timpul am văzut în el un OM cu multă înţelepciune, transpunând învățătura biblică în practică.
După pensionarea dânsului, am avut onoarea să-l vizitez de două ori. Îmi aduc aminte că o dată când l-am vizitat, soția mea i-a pregătit o oală cu sarmale, deoarece iubea foarte mult sarmalele românești. Fratele Dieter Knospe a fost pentru mine un prieten și un mentor spiritual foarte bun.
Plecarea lui dintre cei vii de pe pământ, deși a plecat printre cei vii din cer, mi-a confirmat că am pierdut un prieten adevărat, un om cu care am putut zâmbi, un om care a avut o dispoziție fantastică.
Doresc ca Domnul să o binecuvânteze pe sora Hildegard. Cei doi soți au sărbătorit 60 de ani de căsătorie, ceea ce în societatea noastră este foarte, foarte rar.
Domnul să îi mângâie pe copiii lor. Le-am spus copiilor: Tatăl vostru a fost un prieten adevărat, un mentor şi un om cu care îţi era drag să fii prieten!

Ștefan Peşel

Dieter s-a născut pe 27 aprilie 1939, în Holzkirch Schlesien, astăzi „Koscielnik” în Polonia. La câteva luni de la nașterea lui va începe cel de-al Doilea Război Mondial, care va zgudui puternic familia Knospe. Tatăl a fost înrolat în război, iar cei doi copii l-au putut vedea doar din fotografii.
În iarna anului 1945, mama lui a fugit cu cei doi minori din Schlesien, înspre vest. După două luni grele și periculoase din timpul războiului, o mamă tânără cu doi copii găsește adăpost la o mătușă în Schorndorf Wuerttemberg, Germania. Tatăl copiilor a supraviețuit războiului dar a trebuit să mai rămână trei ani în captivitatea englezească.
Totuși în anul 1951, familia se reunește și se nasc gemenele, care au fost o mare binecuvântare. După război a fost un timp greu, iar la vârsta de 14 ani, adolescentul Dieter începe profesionala de instalator, unde de dimineața până seara trebuia să muncească.
În anul 1956 o cunoaște pe soția sa, Hildegard.
În anul 1958 se căsătoresc, iar căsătoria lor a fost binecuvântată de Dumnezeu cu 4 băieți și o fată. Chiar dacă ei în acel timp nu au fost creștini, totuși preotul care a oficiat actul căsătoriei, le-a citit din Iosua 24:15b „Cât despre mine eu și casa mea vom sluji Domnului.”
În ianuarie 1959, a fost invitat de o cunoștință a familiei la o biserică din Plüderhausen, care aparținea organizației „Gemeinde Gottes”. Încă din prima zi, Cuvântul lui Dumnezeu i-a atins inima și la Conferința de Paște s-a predat lui Hristos la predica fratelui Walter Lauster. După convertirea lui a studiat cu foarte mult patos Cuvântul lui Dumnezeu.
În anul 1960, liderul Bisericii locale din Schondorf Weiler, a văzut în Dieter Knospe un slujitor al Domnului și astfel, a fost numit coordonator al departamentului de rugăciune.
Între anii 1963-1974, o perioadă de 11 ani, a fost numit pastor al Bisericii din Wiennenden.
Apoi între anii 1974-1999 a fost Președintele Comunității Bisericii lui Dumnezeu din Germania.
Între 1993-2010, timp de 17 ani a fost numit superintendent pentru Europa de Est și fosta Uniune Sovietică.
În anul 2010, la vârsta de 71 de ani s-a pensionat. Pentru mulți creștini a fost un tată spiritual și un mentor de nădejde.
În august 2018, Dieter și Hildegard au celebrat 60 de ani de căsătorie.
Așa cum la căsătoria lor mesajul a fost din Iosua 24:15b „Cât despre mine eu și casa mea vom sluji Domnului”, Dumnezeu și-a ținut promisiunea față de familia Knospe. Acest verset s-a împlinit întru totul, deoarece cei 5 copii ai familiei Knospe sunt credincioși și îl slujesc pe Hristos. La sfârșitul lunii august, s-a îmbolnăvit de bronșită, a fost internat 4 săptămâni, dar starea de sănătate nu s-a mai ameliorat, dar a fost un timp frumos și binecuvântat pe care l-a avut cu familia.
O ultimă stație în viața fratelui Knospe a fost în 31 octombrie, când a fost chemat acasă de Domnul, căruia I-a slujit și pe care L-a iubit. Vineri, 8 noiembrie a fost înmormântarea, unde au participat peste 250 de persoane din Austria, Polonia, Ucraina și SUA, iar din Austria a participat fratele Ștefan Peșel. Au fost prezenți cei doi directori de misiune, Peter Thomas responsabil pe zona Africa, precum și Steve Darnell responsabil pe Europa, care au povestit cum au fost binecuvântați de Dumnezeu să-l cunoască pe Dieter Knospe. De asemeni un mesaj a avut și pastorul Christian Krumbacher, vicepreședinte al organizației „Gemeinde Gottes”, care a pus accentul pe versetele din 2 Timotei 4:7,8. „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
UN OM CARE VA RĂMÂNE VEȘNIC ÎN INIMA MULTOR ROMÂNI. UN OM DUPĂ INIMA DOMNULUI.

Gabriela Bujdei,
preluat de la Michael Knospe