Domnul este ajutorul nostru

Era într-o zi de vineri după-amiază și, așa cum obișnuiam, mă pregăteam să plec la repetiția de cor. Copiii se jucau afară în curte, soția doar ce voia să intre până în casă, când dintr-o dată un geamăt puternic se aude. Fetița cea mai mică, care pe atunci avea 3 ani, a căzut de pe hintă (leagăn) și și-a fracturat mâna dreaptă în două locuri. Am anunțat frații că nu o să ajung la repetiție și motivul pentru care nu o să pot. La spital, din cauza pandemiei, ne-au lăsat pe amândoi, ci doar pe unul dintre părinți, așa că am intrat eu, iar soția a așteptat afară. I s-au făcut analizele, raze etc., iar în urma acestora ni s-a spus că este nevoie de operație. Avea două fracturi, așa că soția a rămas cu fetița noastră Lois internată și în aceeași zi, la ora 20:00, Lois a fost dusă în sala de operație. Frații și surorile s-au unit în rugăciune pentru Lois.
FĂRĂ OPERAȚIE
Soția aștepta pe hol lângă sala de operație. După 20 de minute a ieșit doctorul și a spus că nu știe ce s-a întâmplat, dar nu mai este nevoie de operație. I-au pus doar mâna în ghips. Am mulțumit Domnului și celor care ne-au sprijinit în rugăciune și am spus: „Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina”. (Ps. 62:2). Patru săptămâni a stat cu mâna în ghips, după care i s-a luat ghipsul jos și totul a fost bine. Ne-am bucurat de prima îmbrățișare cu amândouă mâinile.
BUCURIA NU A DURAT MULT
După două săptămâni Lois a căzut de pe o saltea în casă și, din nou, și-a fracturat aceeași mână. La spital a fost băgată în operație unde a primit două tije (Markdrahtfixierung). Cel rău caută să ne aducă în momente de cumpănă, diferite gânduri cu care să ne doboare. De exemplu: Vai, ce o să spună cei care s-au rugat pentru noi? Nu înțelegeam de ce din nou s-a întâmplat, deși am fost toți foarte atenți ca nu cumva să mai pățească Lois ceva. Și totuși, cum a căzut de pe o saltea așa joasă? O bătălie se dădea în capul nostru, dar Duhul Domnului era la lucru. Dumnezeu în bunătatea Lui ne umplea cu putere. Am mulțumit Domnului pentru toate și am spus din nou: Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. (Ps. 125:1) Mergeam tot la două săptămâni la spital unde i se schimba ghipsul. Lois, încă de la primul incident avea un vis și ne spunea visul în care ea cădea într-o apă murdară. Visul s-a repetat la al doilea incident. Când Lois ne-a spus că din nou a avut același vis pentru a treia oară, am început să ne rugăm mai mult Domnului, să nu se mai întâmple așa ceva sau ca Domnul să nu ne lase singuri în cuptor. Rugăciunea este arma prețioasă care ne-a ajutat să rămânem în picioare.
DOMNUL ASCULTĂ RUGĂCIUNEA
După o lună, la consultație am rămas șocați, deoarece corpul lui Lois nu accepta tijele respective, așa că i-au ieșit prin cot afară. Doctorul care se ocupa de cazul lui Lois era în concediu și nimeni nu voia să o opereze din nou. Ni s-a spus că trebuie să așteptăm până când revine doctorul ei din concediu, pentru că e foarte riscant să intervină altcineva. Ei nu pot să o opereze, deoarece osul ei nu va rezista. Tijele erau programate pentru 6 luni. Din cauza pandemiei, nu ne-au primit la alt spital de la Graz. Ni s-a spus că cei de la spitalul care se ocupase până atunci de ea trebuie să rezolve problema. Din două în două zile, mergeam să i se schimbe pansamentul. Situația se agrava tot mai mult. La locul operației a început să puroieze, și tija ieșea tot mai tare afară, dar nu se găsea nimeni care să o opereze. Doctorul ei era în concediu pentru 3 săptămâni. Dar Dumnezeul nostru nu era în concediu, chiar dacă au fost momente grele, știam că numai El poate să facă să nu se infecteze osul și mâna ei. Pe data de 3.09.2020 Lois a fost operată, i s-au scos tijele, iar Dumnezeu a întărit oasele și operația a decurs peste așteptări. Mare-i Domnul nostru! De atunci Lois a rămas fără ghips, și mâna ei s-a vindecat pe deplin.
Onisim Răduțiu