ETAPELE POCĂINȚEI

Ce este pocăința? Pocăința nu înseamnă a
trece de la un cult creștin la altul sau a purta un nume de
creștin, ci este o întoarcere la Dumnezeu (Fapte 3:19). Ea
nu se moștenește de la părinți ci este darul lui Dumnezeu
prin credință. Apostolul Pavel spune: „Căci prin har ați fost
mântuiți, prin credință și aceasta nu vine de la voi, ci este
darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Pocăință înseamnă
schimbarea minții și a gândirii. Apostolul Pavel spune: „și să
vă înnoiți în Duhul minții voastre” (Efeseni 4:23). Porunca
lui Dumnezeu – El „poruncește tuturor oamenilor de
pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17:30). Ea este singura
cale care duce la mântuire.

1. Credința
Credința vine în urma Cuvântului lui
Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Astfel, vine
în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui
Hristos”. (Rom. 10:17). Evanghelia este „…puterea lui
Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…”
(Rom. 1:16).
În Ziua Cincizecimii, după ce Apostolul Petru
le-a propovăduit pe Domnul Isus Hristos, aproape
trei mii de oameni au rămas străpunși în inimă și
au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților ce să
facem?” (Fapte 2:37b). De ce nu au rămas străpunși
toți câți au auzit predica lui Petru? Pentru că
numai ei au crezut iar ceilalți își băteau joc. Când
cineva aude Evanghelia Domnului Isus, dacă crede,
Duhul Sfânt îi străpunge inima și îl trezește din
somnul păcatului. Duhul Sfânt îl convinge pe om
că este păcătos și că are nevoie de mântuirea lui
Dumnezeu (Ioan 16:8).
La mântuire lucrează Dumnezeu și omul.
Dumnezeu îi oferă omului o împrejurare ca să
audă Evanghelia. Omul trebuie să creadă și să se
pocăiască. Dumnezeu promite că cei ce „…cred în El
capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor” (Fapte
10:43) și “viață veșnică” (Ioan 3:16).
După ce omul aude Evanghelia, dacă crede
și se recunoaște că este păcătos, el trebuie să
se întoarcă la Dumnezeu și să părăsească lumea
păcatului. Apostolul Petru spune: „Pocăiți-vă dar,
și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se
șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile
de înviorare ”(Fapte 3:19).
Când omul vrea să se pocăiască trebuie
calea lată să o părăsească și să intre pe calea cea
strâmtă. Domnul Isus a spus: „Intrați pe poarta cea
strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care

duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este
poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o
află” (Matei 7:13-14).
2. Nașterea din nou
După aceea omul trebuie să se nască din nou. Nașterea
din nou înseamnă o transformare lăuntrică a omului, o
schimbare a minții, o schimbare a inimii și a vieții. La nașterea
din nou lucrează și Dumnezeu și omul. Dumnezeu lucrează la
transformarea omului prin Cuvântul Lui (Iacov 1:18; 1 Petru 1:23)
și prin Duhul Sfânt (Tit 3:5). Prin Cuvânt Dumnezeu ne dă lumină
(Ps 119:105), ca să putem deosebi binele de rău. Prin Duhul Sfânt
ne dă putere, ca să ne putem birui pe noi însuși și păcatul. Partea
omului la nașterea din nou este să vrea (Luca 9:23) și să-și dea
toate silințele (2 Petru 1:5-7).
Nașterea din nou are două etape:
a. Dezbrăcarea de omul cel vechi (Efes. 4:22)
b. Îmbrăcarea în omul cel nou (Efes. 4:24)
Prin nașterea din nou sau nașterea din Dumnezeu
păcătosul devine un om al lui Dumnezeu. Evanghelistul Ioan
spune: „A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce
L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să
se facă copii ai Lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia
firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:11-13).
Prin nașterea din nou omul primește iarăși chipul lui Dumnezeu,
prin „neprihănirea și sfințenia pe care o dă adevărul” (Efes. 4:24b).
Omul este sfânt prin sângele Domnului (Evrei 13:12), prin
Cuvântul Domnului (Ioan 17:17) și prin Duhul Sfânt (1 Petru 1:2).
Dumnezeu ne cere să ne păstrăm viața în sfințenie „trăind înaintea
Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții voastre”(Luca
1:75).
După nașterea din nou urmează botezul în apă (1 Petru
3:21) și botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 2:38-39; Luca 11:13).
Nicolae Seni