Evanghelizare înRomânia


 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

 

În ce constă misiunea noastră? Misiunea de vară are două scopuri.

Primul scop al misiunii de evanghelizare în România este pregătirea celor ce merg în misiune, a misionarilor. Înainte de a merge în misiune, tinerii noștri petrec o perioadă de apropiere de Domnul prin multă rugăciune.
În convorbirile cu cei necredincioși, tinerii își formează o imagine concretă despre propria credință. În timpul acestor convorbiri, unii tineri și-au dat seama că nu știu prea multe despre propria credință, că nu prea cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și au luat hotărâri de a studia mai profund Biblia. Călăuzirea de sus în descoperirea anumitor stări sau taine lăuntrice a celor necredincioși cu care stau de vorbă i-au motivat la o relație spirituală reală despre care numai teoretic au auzit.
Separarea de toate problemele zilnice obișnuite și dedicarea numai în lucrarea spirituală în diferite forme, tinerii au fost aduși la stări de părtășie în rugăciune, prin care mulți au fost schimbați, vindecați de boli, eliberați de stări de dependență și chiar botezați cu Duhul Sfânt.
În urma discuțiilor pe stradă, mulți oameni au recunoscut că este o favoare faptul că pot să creadă în Dumnezeu, că s-au născut în familii de credincioși și că au o nădejde în inimă. Mulți dintre cei necredincioși, cu toate că au multe dovezi în față despre lumea spirituală și existența lui Dumnezeu, au rămas împietriți și nu pot să creadă.
Înainte de a merge pe teren, petrecem două ore de rugăciune în care ne rugăm pentru însoțirea noastră de către Dumnezeu. Cerem descoperire de la Dumnezeu pentru ca să știm ce trebuie să spunem celor pe care îi întâlnim. Dorim ca Dumnezeu să descopere tainele inimii și El să le vorbească. Dumnezeu să ni-i scoată în cale pe oamenii care Îl caută și doresc să audă mesajul Evangheliei și El să le despietrească inimile celor care refuză să creadă în El. Dumnezeu să le vorbească prin predicatori și să pună ungere de sus peste cântările și poeziile recitate la programul de două ore de seară.

2) Al doilea scop al misiunii îl reprezintă evanghelizarea celor necredincioși și angrenarea fraților localnici la evanghelizarea celor nepocăiți.
La evanghelizare au participat circa 150 de persoane, în afară de tinerii și frații localnici care au colaborat cu noi. Misiunea a avut loc în diferite locații din județele Buzău, Olt, Gorj, Vâlcea, Mehedinți și în Republica Serbia. Am fost împărțiți pe grupe. Fiecare grupă a avut un lider sau doi. În fiecare grupă au fost predicatori, recitatori și cântăreți. În fiecare grupă a fost câte un lucrător ordinat, care a făcut și rugăciuni pentru oamenii necredincioși și bolnavi la încheierea slujbelor divine.
În fiecare loc de misiune s-a început cu câteva ore de umblat pe străzi și discuții cu oamenii. După această perioadă, s-au împărțit invitații, broșuri și Biblii.
Slujba se desfășura în locașurile de cult dacă existau iar dacă nu atunci în curți sau grădini private,  unde au fost instalate stații de amplificare pentru a se auzi mai bine. Programele au constat în cântări intonate în grup sau solo, îndemnuri la rugăciune și rugăciuni comune, poezii, predica de bază, predica de încheiere și rugăciuni pentru bolnavi. Două dintre fetele din grup, într-un loc retras în curte sau stradă, se ocupau de copiii care vin la evanghelizare. Ele îi învățau pe copii două cântări și cel puțin un verset din Biblie. Înainte de sfârșitul programului se prezenta în fața ascultătorilor ceea ce copiii au învățat pe de rost. Numărul copiilor a fost mult mai ridicat decât cel al adulților. Au fost chiar și 50 de copii care au cântat împreună și au recitat versete în cor.
Acum, când facem o analiză a acestei lucrări, ne dăm seama că voia lui Dumnezeu este să ajutăm mai departe lucrarea în acele zone.
Fără ajutorul nostru, oamenii din zona aceea nu ar fi putut să ofere materiale oamenilor, să îi transporte și să le răspundă la multele întrebări. În unele dintre sate sunt foarte puțini pocăiți, printre care mulți bolnavi și bătrâni. Am rămas totuși, impresionat să văd că așa cum sunt oamenii noștri de acolo sunt cunoscuți, respectați și chiar lăudați de cei necredincioși. Prin evanghelizarea organizată de noi am motivat frații și surorile din loc să evanghelizeze și ei la rândul lor și să fie implicați în lucrare. Mulți dintre tinerii localnici din toate aceste zone ne-au însoțit ca să vadă cum procedăm noi la evanghelizarea de stradă.
Tinerii noștri sunt cel mai puternic mesaj pentru oamenii de acolo. Toți sunt de acord că mulți din cei din generația tânără au pierdut orice relație cu Dumnezeu. Când tinerii noștri le vorbesc despre Dumnezeu, aceștia rămân uimiți. Mulți sunt de părere că pocăiți sunt doar cei săraci, bolnavi, fără școală, pătura cea mai de jos a societății, care nu au nici o altă șansă de afirmare în viață. Când stau de vorbă cu noi, conștientizează că noi nu suntem nici săraci, nici bolnavi, nici fără școală și totuși suntem pocăiți. Am întâlnit oameni din toate păturile sociale care au fost interesați să audă ce avem noi să le transmitem.
Un necredincios a pus o întrebare unuia dintre misionarii noștri care suna astfel: „Domnule, ce ai în dumneata, că mă atrage ca un magnet?“. Era puterea Duhului Sfânt care îl atrăgea la pocăință. Noi înșine, ca grup, am trăit experiențe în care am văzut călăuzirea și însoțirea noastră de către Dumnezeu. Lucrarea este a lui Dumnezeu. Ea se va face și fără noi, dar noi vrem să fim părtași lucrării acesteia împlinind și prin aceasta marea trimitere care ne-a fost făcută.

 

Samuel Dem