EVANGHELIZAREA ȘI MISIUNEA

Suntem recunoscători și mulțumitori lui Dumnezeu și Conducerii Bisericilor Pfingstkirche Gemeinde Gottes (PKGG) din Austria, care ne-au încurajat și ajutat ca să înființăm Misiunea Evanghelică Apostolică (MEA, www.greatmission.eu), care este Departamentul de Evanghelizare și Misiune al Bisericilor PKGG.
Înainte ca să putem face această organizare, a fost nevoie de a cerceta mai atent această lucrare și felul cum este practicată de biserici.
O primă concluzie a fost că se fac multe activități în acest domeniu, la nivel de biserici, cu eforturi mari, atât financiare cât și de implicare și spirituale, lucru pentru care mulțumim Bisericilor și celor implicați.
Pe de altă parte, am identificat o nevoie vizibilă în alte biserici, nevoia de revitalizare a lucrării de evanghelizare și misiune, care nu este făcută totdeauna biblic și eficient; iar în alte biserici trebuie începută, fiind inexistentă.
Dincolo, însă, de observațiile noastre, se impune să vedem ce spune Biblia despre nevoia de evanghelizare și misiune. După cum observa unul din liderii providențiali pentru dezvoltarea misiunii mondiale în secolul XX, John Stott,[1]
Fără Biblie, evanghelizarea lumii ar fi nu doar imposibilă, ci și de neconceput. Biblia este cea care pune pe noi responsabilitatea de a evangheliza lumea, ne spune despre Vestea Bună care trebuie proclamată, ne învață cum să o răspândim și ne spune că ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea tuturor celor care cred. Mai mult, este un fapt observat în istorie că nivelul de dăruire al Bisericii pentru evanghelizarea lumii este direct proporțional cu nivelul de convingere asupra autorității Bibliei. Când creștinii își pierd încrederea în Biblie, ei își pierd și zelul pentru evanghelizare. Reciproca este și ea valabilă: când ei sunt convinși de Biblie, sunt determinați și motivați să evanghelizeze.[2]
Scriptura ne responsabilizează cu privire la misiune și evanghelizare și tot Scriptura ne oferă bazele teologice și principiile practice ale acestor lucrări. Mai mult, însăși terminologia pe care o folosim astăzi își are originile în textul biblic.
Termenul „evanghelizare” provine din grecescul εὐαγγελίζω/εὐαγγελίζομαι, fiind forma verbală a substantivului εὐαγγέλιον, care înseamnă „veste bună”. Astfel, „evanghelizarea” este „acțiunea de a spune cuiva o veste bună”.[3] Pentru creștini, conținutul evanghelizării este însăși Evanghelia mântuirii, pe care Legământul de la Lausanne o definește astfel:
A evangheliza înseamnă a răspândi vestea bună că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre și a înviat din morți, după Scripturi și ca Domn care împărățește, și care oferă acum iertarea păcatelor și darul eliberator al Duhului Sfânt tuturor celor care se pocăiesc și cred. Prezența noastră ca și creștini în lume este necesară evanghelizării […] care este proclamarea lui Hristos cel istoric și biblic ca Salvator și Domn, în vederea convingerii oamenilor să vină la El personal și astfel să fie împăcați cu Dumnezeu. În prezentarea invitației Evangheliei nu avem libertatea de a ascunde costurile uceniciei. Isus îi cheamă încă pe toți cei care doresc să-L urmeze să se lepede de ei înșiși, să-si ia crucea lor și să se identifice cu noua sa comunitate. Rezultatele evanghelizării includ ascultarea de Hristos, integrarea lor în Biserica Sa și slujirea responsabilă în lume.[4]
Atât verbul „a evangheliza” cât și substantivul „evanghelie” sunt foarte prezente în textul grecesc al Bibliei, având peste 120 de ocurențe doar în Noul Testament.[5] Pe lângă acestea, avem consemnate și trei uzanțe ale substantivului „evanghelist”, adică unul care are o chemare dar și o abilitate aparte de a proclama Evanghelia: Fapte 21:8; Efes. 4:11; 2 Tim. 4:5.[6]
În ce privește originea termenului „misiune”, aceasta trebuie căutată în traducerile latine ale Bibliei. Substantivul „missio” este traducerea grecescului ἀποστολή, care înseamnă „trimitere, apostolie” (e.g., Rom. 1:5). Din aceeași familie de cuvinte fac parte verbul ἀποστέλλω („a trimite”) sau substantivul ἀπόστολος („apostol, trimis”). Astfel, „misiunea” creștină se definește ca „trimiterea cuiva cu predicarea Evangheliei”. Pentru John Hitchen, care face distincție între cei doi termeni,
Misiunea este termenul mai general care cuprinde tot ce Dumnezeu Tatăl le-a dat să facă Fiului Său și Duhului Sfânt în toată lumea. Aceasta clarifică rolul distinctiv al evanghelizării: misiunea include evanghelizarea, care este una din dimensiunile sale esențiale. Evanghelizarea este proclamarea Salvării prin Hristos tuturor celor ce nu cred în El, chemarea lor la pocăința și convertire, posibilitatea iertării păcatelor, invitarea lor ca să devină membri vii în comunitatea pământească a lui Hristos prin trăirea unei vieți de slujire altora prin puterea Duhului Sfânt.[7]
La fel ca în cazul lui εὐαγγέλιον/εὐαγγελίζω/εὐαγγελίζομαι, și ἀποστολή/ἀπόστολος/ ἀποστέλλω sunt foarte prezente în textul biblic, cu circa 250 de ocurențe.[8] Pe lângă acești termeni consacrați, Scriptura descrie aceste două lucrări cu o variate de termeni sinonimi, din care amintim: „vorbiți altora despre lucrările Lui”; „vestiți popoarelor Numele Lui”; „povestiți printre Neamuri slava Lui”; „spuneți neamurilor că Domnul domnește”; „sunteți trimiși…”; „să duceți mântuirea Lui până la marginile pământului”; „să știe” sau „să cunoască toate popoarele slava Lui sau „puterea Lui”, etc.[9]
Mai mult, textele biblice care pot fi folosite pentru conturarea unei teologii a misiunii sunt numeroase: Gen. 12:1-3; Exod. 19:5-6; Isa. 6:1-8; Mat. 9:37-38; 10:5-15; 13:18-30, 37-43; 16:19; 22:9-10; 24:14; 28:18-20; Luca 10:1-18; 24:46-53; Ioan 14:11-12; 15:7-8,16; 17:15; 20:21; Fapte 1:8; 2; 8:26-40; 10:42-48; 13:2-3; Rom. 10:13-15; Efes. 3:1-11; 1 Tes. 1:8; 2 Tim. 4:5; Evr. 2:1-3; 11:39-12:2; 1 Pet. 2:4-10; Apoc. 22:17.[10]
Dintre acestea, voi selecta câteva texte neotestamentare care surprind „trimiterea” („misiunea”) ucenicilor și acțiunea de „evanghelizare”, de proclamare a Evangheliei, care vor fi prezentate în următoarele ediții ale Revistei Apa Vieții, sub titlul: Evanghelizarea și misiunea
Mihai Borze

________________________________________
[1]John R.W. Stott (1921-2011), predicator și autor de talie internațională, a fost, alături de Billy Graham, unul din artizanii Legământului de la Laussane (1974).

[2]John R.W. Stott, „The Bible in World Evangelization”, în Ralph Winter et al (editori), Perspectives on the World Christian Movement, ed. a II-a (Pasadena, CA: William Carey, 1981), pp. 1-2.
[3]E.g., Douglas M. Cecil, The 7 Principles of an Evangelistic Life (Chicago, IL: Moody Publishers, 2003), p. 32.

[4]John R.W. Stott, The Lausanne Covenant: Complete Text with Study Guide (Peabody, MA: Hendrickson, 2012).

[5] James Strong, A Concise Dictionary of the Words in the Greek Testament and The Hebrew Bible (Bellingham, WA: Logos Bible Software, 2009), p. 33.

[6]Strong, Concise Dictionary, p. 33.
[7]John M. Hitchen, „Evangelism and Mission – What is the Gospel?”, în Mission and Message: Report on the (Ecumenical) Conference on Evangelism in the Context of Aotearoa New Zealand (Wellington, 2-4 June 1995), pp. 38-60. Vezi Anexa 2.1.

[8]Strong, Concise Dictionary, p. 15 et passim.

[9]E.g., Exod. 9:16; 1 Împ. 8:59-60; 1 Cron. 16:23-25; Ps. 9:10-11; Isa. 12:4-5; 49:6; 66:18-19; Ier. 31:10.
[10] Vezi, e.g., Christopher J.H. Wright, Misiunea lui Dumnezeu: Înțelegerea metanarațiunii Bibliei, trad. Ciprian-Flavius Terinte (Oradea: Casa Cărții, 2016), care citește întreaga teologie biblică printr-o lentilă hermeneutică misiologică.