Revista Apa Vietii

"Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică."

Recenzie de carte

Credință rațională (William Lane Craig)

William Lane Craig este un apologet creștin complex și complet. Când spun „complet”, nu invoc perfecțiune. După cum apostolul Pavel, în Fapte 17, îi aduce pe greci la Evanghelie
plecând mai întâi de la revelația generală a lui Dumnezeu în creație, tot așa, abordarea apologeticii lui Craig cuprinde dovezi ce aparțin revelației generale, cum ar fi,
argumentul cosmologic, argumentul Învierii Domnului Isus ca argument istoric, și relația personală cu
Dumnezeu prin Duhul Sfânt, ca
argument experiențial.
În cartea „Credință rațională”, autorul îl ia pe cititor tocmai plecând de la dovezile pentru existența lui Dumnezeu ce țin de revelația generală și ajunge la revelația specială, la Domnul Isus și la învierea Lui.
În primul capitol, William Lane Craig arată că dovada cea mai puternică a existenței lui Dumnezeu este mărturia interioară a Duhului Sfânt. Desigur, asta nu înseamnă că ne erijăm de responsabilitatea de a prezenta dovezi pentru existența lui Dumnezeu.
Apologetul american face corect distincție între a ști că Dumnezeu există, mărturia internă a Duhului Sfânt, și a arăta că Dumnezeu există. Cu alte cuvinte, dovezile pentru existența lui Dumnezeu reprezintă terenul comun de comunicare dintre credincios și necredincios.
În cel de-al doilea capitol, ne este înfățișată natura absurdă a vieții fără Dumnezeu. Fără Dumnezeu, suntem niște „orfani cosmici” care venim de nicăieri și mergem către nicăieri. E adevărat, într-un univers în care Dumnezeu există și El are legi, omul riscă despărțirea eternă de Dumnezeu pentru răzvrătirea deliberată, fapt care implică mai mare dramă decât absurditatea vieții. Totuși, autorul nici nu pretinde că absurditatea vieții fără Dumnezeu reprezintă în sine un argument pentru existența lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, este un făgaș către dovezile ce urmează a fi prezentate în continuare.
În capitolele trei și patru, William Lane Craig prezintă două dovezi importante în favoarea existenței lui Dumnezeu: argumentul cosmologic și cel teleologic.
Argumentul cosmologic este un argument formulat de filosofi creștini în sec. V, întărit de gânditori musulmani în sec. IX și reînviat de către Craig în lumina noilor descoperiri științifice.
Argumentul este simplu și este susținut puternic atât de raționamente filosofice cât și de dovezi științifice: 1) Tot ce începe să existe are o cauză; 2) Universul are un început al existenței; 3) De aceea, universul are o cauză. Cauza, bineînțeles, nu poate fi decât Dumnezeu, Care este imaterial, personal, în afara timpului și spațiului.
Capitolele cinci la șapte sunt pregătitoare capitolului opt, despre învierea Domnului Isus. A spune că mărturia istorică nu poate fi transmisă din cauza subiectivismului istoricului este auto distrugător. După cum bine subliniază autorul, dacă scriu că evenimentele istorice nu pot fi transmise rezultă că nici ceea ce scriu eu nu poate fi transmis, ceea ce face ca propria afirmație să fie anulată. Mai departe, miracolele sunt posibile pentru că cel mai mare miracol, crearea universului din nimic, a fost posibilă. Așadar, învierea lui Hristos din morți e un miracol infim în comparație cu facerea întregului univers ex nihilo.
Învierea Domnului Isus este unul dintre evenimentele cel mai puternic dovedite din antichitate. Mărturii multiple, martori oculari, mărturii de la scurt timp de la petrecerea evenimentelor, cât și criteriul jenei sunt câteva considerente care atestă învierea Domnului Hristos. Criteriul jenei se referă la mărturiile pe care, dacă nu ar fi fost adevărate, autorul nu le-ar fi inclus în relatare. De exemplu, dacă nu ar fi fost adevărat că femeile au fost primii martori ai Învierii, autorii nu ar fi inclus acest aspect în narațiunile lor, având în vedere faptul că în antichitate mărturia unei femei era credibil inferioară mărturiei unui bărbat.
Chiar dacă William Lane Craig este filosof și teolog de profesie, cartea este accesibilă oricărui cititor de rând. Informațiile prezentate sunt relevante atât întru întărirea credinței în adevărul Evangheliei cât și pentru înlesnirea apărării acestuia în fața criticilor celor necredincioși. Necesitatea unor explicații filosofice apare ca urmare a unor afirmații scurte din partea criticilor Bibliei dar care cer răspunsuri lungi. Nu doar recomand citirea cărții dar și îndemn la deschiderea interesului pentru astfel de subiecte atât de imperioase astăzi.
Romică Ciocan