EXAMEN PENTRU VEȘNICIE
Creștinul zilelor noastre trăiește într-o lume plină de stimuli, o lume extrem de emancipată și de „racordată“ la urgent. O lume în care omul trăiește și dă totul pentru aici și acum, pentru plăcerea de moment, pentru rezolvarea de urgență a oricărei situații și a oricărei probleme ivite în cale. În această lume, caracterizată de viteză, independență, cunoaștere și emancipare, cine mai dorește să se autodeclare dependent de cineva? O întrebare grea cu un răspuns și mai greu! Deși mulți oameni în aceste zile, mai ales în țările majoritar creștine, se declară credincioși practicanți, oare câți mai știu că a fi creștin înseamnă a depinde în adevăratul sens al cuvântului de Dumnezeu? Câți dintre noi cunoaștem valoarea aceasta? Câți dintre noi am ajuns la stadiul acesta? Sau câți dintre noi tânjim să ajungem la o așa relație cu Dumnezeu încât să putem spune din toată inima, cu toată dragostea și bucuria „despărțit de Tine nu pot face nimic“ (Ioan 15:4-5)?
Pentru a-ți face o scurtă verificare în legătură cu acest subiect, încearcă să îți răspunzi sincer la următoarea întrebare: Poate fi explicată viața mea în afara credinței în Dumnezeu? Din păcate, pentru cei mai mulți, răspunsul poate întârzia să apară, deși acesta ar putea fi dat uneori și de cei din afară, deoarece viața fiecăruia răspunde suficient de bine. Viața fiecăruia arată care este prevalența: viața firească sau cea duhovnicească, lumea aceasta sau următoarea. Dacă vrei să afli răspunsul și mai repede, mai adaugă o întrebare: unde îmi petrec timpul, energia, afecțiunile și talentele? Pune-te singur la încercare, dă-ți singur un examen. „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă puneți-vă la încercare“ (2 Corinteni 13:5 a).
Examen? Nu, mulțumesc! De la copilul din clasele primare pană la adultul student, chiar și gândul unui examen, lasă o urmă de „groază“. Dar diferența dintre examenul firesc și cel duhovnicesc este una foarte mare totuși. Fie este vorba despre un simplu test sau despre un examen major, omul firesc se pregătește ca să dea un examen pentru a-i dovedi examinatorului cunoștințele acumulate. În lumea spirituală însă, lucrurile stau cu totul altfel. Profesorul știe întotdeauna care este stadiul tău de învățare și cât de mult ai acumulat sau ai ignorat din materia predată: ,,nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13). De data aceasta, cel care trebuie să primească informația despre cunoștințele acumulate ești tu!
Întrebarea care se pune este următoarea: cum reacționezi când auzi despre un examen, despre o încercare a credinței tale? Te îngrozești la acest gând, ca la examenele din viața firească? Mai mult de atât, te plângi și te împotrivești? Sau răspunzi așa cum dorește Dumnezeu – cu o atitudine plină de bucurie, o inimă umilă și supusă, încrezător în suveranitatea și înțelepciunea lui Dumnezeu? Ai să exclami: bucurie? Cum aș putea să mă bucur de o încercare? Dar dacă schimbăm felul de a privi lucrurile? Dacă ne uităm la această situație din altă perspectivă, aceea a harului care se dă? „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, dimpotrivă, bucurați-vă întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați şi să vă veseliți şi la arătarea slavei Lui.“ (1 Petru 4:12-13). Încercarea vine ca o aducere aminte a faptului că tu depinzi întru totul de Cel care ți-a dat viața. Ea ea e acel clopoțel care te atenționează că Profesorul e prin apropiere pentru a fi testat.
Atunci când trăiești cu adevărat viață de credință, atunci când iubești cu toată ființa ta pe Cel care te-a înscris la oaste, viața nu mai este și nu mai trebuie trăită având aceeași perspectiva asupra lucrurilor și situațiilor prin care treci ca până acum. „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos. Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.“ spune 2 Timotei 2:3-4. Încercările prin care trecem promovează răbdarea și desăvârșirea caracterului nostru. Având de pe acum o cetățenie veșnică, Tatăl nostru ceresc ne disciplinează și ne antrenează astfel încât să fim părtași la sfințenia Sa (Evrei 12:2-11).
În viața de credință, încercările trebuie privite ca oportunități de creștere spirituală. Important de amintit faptul că încercarea- conform DEX (Dictionarul explicativ al limbii române) are și sensul de verificare a unui lucru spre a-i controla însușirile. Încercările sunt concepute de Tatăl Ceresc pentru copiii Săi, la fel cum un test sau un examen este conceput de un profesor pentru elevii săi. Diferența dintre cele două, după cum spuneam și mai sus este aceea că examinarea dată de Dumnezeu este făcută cu scopul de a-i arăta credinciosului cum stă cu trăirea credinței, a smereniei, a supunerii și a oricăror alte valori sfinte amintite pe paginile Scripturii și pentru a-l face să înțeleagă lucrurile la care a rămas corigent sau repetent. Șansa unei examinări poate fi irosită atunci când cel examinat se împotrivește Examinatorului. Întotdeauna credinciosului îi este dată alegerea: sfidare sau supunere. Sfidarea poate duce la o suferință și mai mare iar supunerea la maturitate spirituală.
Încercarea în viața credinciosului are scopul de a-l conștientiza și mai mult de nevoia lui de sfințenie, de nevoia de curăție și de tot ceea ce înseamnă strânsa legătură cu Tatăl. Încercarea ne amintește, în mijlocul suferințelor noastre, la fel cum un examen amintește studentului de viitorul pentru care se pregătește, că noi avem o veșnicie care ne așteaptă. Dar în toată forfota pregătirilor și a examinării, noi nu suferim, nu îndurăm greul singuri, pentru că Acela care ne-a chemat și ne-a înscris la examen este întotdeauna prezent. El supraveghează și examinează cu cea mai mare atenție și empatie, „Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). El nu disprețuiește ziua începuturilor slabe (Zaharia 4:10), El nu dă afară din sala de examen când ai venit total nepregătit la unul dintre examenele de trecere într-o altă clasă, El nu este necruțător atunci când unul sau mai multe din examenele neanunțate nu este din prima absolvit. El este mereu prezent, iar atâta timp cât tu lupți să rămâi lângă El, atâta timp cât în tine există și cea mai mică dorință de a trăi în voia Lui, cu toate că nu vezi altceva decât înfrângere și nu simți altceva decât suferință, El este acela care „face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr“ (Iov 9:10). În momentul supunerii tale înaintea Lui, în momentul recunoașterii că tot ce este și va putea fi vreodată bun în tine este doar din și prin El, Îi vei putea simți într-o cu totul altă manieră apropierea și Îi vei prețui într-un mod mai profund examinarea.
Cei ce sunt ai lui Hristos, umblă prin Duhul, cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit firea! Cei ce sunt ai lui Hristos simt miros de cer când încercarea bate la ușă! Simt gustul caracterului dumnezeiesc pe care încercarea îl dezvoltă în ființa lor și întrezăresc Minunatul Chip al lui Hristos care va lua tot mai mult chip în ei!
„Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. ” (Iacov 1:2-4)
„Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.“ (1 Petru 1:5-7)
Daniela Luca