Fii plin de pace

Ai aplicat demult îndelunga răbdare și ți se pare imposibil să mai poți răbda, nervii îți sunt întinși la maximum și parcă nimeni nu te mai înțelege. Locul de mun-că sau școala a devenit prea stresant, prea multe sarcini, nu mai faci față, toți cer și toți vor, dar până când? Ei nu văd că tu nu mai poți. Ajungi acasă după o zi isto-vitoare, frânt, gândind că aici o să fii lăsat în pace, dar și aici continuă seria cereri-lor și a trebuințelor. Nu mai suporți, simți că explodezi, îți spui, măcar ai mei ar tre-bui să mă înțeleagă, dar nu o fac și atunci la un moment dat te revolți, cum? nu e de ajuns că îi suport pe străini, trebuie să îi suport și pe ai casei? Explodezi, împarți în stânga și în dreapta, nu mai ții cont de ni-mic. Iar noaptea, când te așezi în pat și începi să te frămânți, cons-tați că ești singur și neînțeles, nimeni nu te iubește și nimeni nu te acceptă așa cum ești, atunci te cu-prinde frica și îți dai seama că nu ai pace. Se întâmplă că toate vin ca un tăvălug în viața ta și te lasă pustiu, pradă îndoielilor și ispitelor, plin de frământări și fără de pace. Și toate aceste incertitudini și frici le porți înăuntrul tău, le ascunzi cu grijă la început până când ele ies la suprafață, purtând masca cea mai fină în așa fel în-cât nimeni să nu simtă sau să bănuiască ceva. Dar în interiorul tău ești sfâșiat și vulnerabil la orice adiere de vânt, simți cum frica și nesiguranța te învăluiesc pas cu pas și nu ai pace. Auzi de multe ori versul cântării: ,,Dacă-ți lipsește pace și fericire n-ai / Nimic tu nu poți face cu starea care o ai”. Și te cufunzi mereu mai departe, mai adânc, tot mai adânc. Ca o reacție la cele ce se petrec în interiorul tău, ajungi tot mai insensibil, nimic nu te mai mișcă, nimic nu te bucură, ești afun-dat în problemele tale și viața pentru tine începe să devină gri. Gândești, dar nu te exprimi cu voce tare de frică, că ai ajuns ca un cadavru viu, efectiv te târăști, până într-o zi când nu îți mai pasă de nimeni și nimic, măștile cad dar nu-ți mai pasă. Atunci e ziua când cei din jurul tău văd în ce groapă adâncă ești, dar ce contează, oricum ție nu îți mai pasă. Uneori situația aceasta durează: luni, ani sau zeci de ani și lasă în trupul tău urme. Nu mai poate fi pus la îndoială faptul că conflictele noast-re interioare, starea noastră emoțională ne influențează starea de sănătate fizică. Simțim în viața de zi cu zi cum conflicte-le care ne sfâșie și stările de tensiune își pun amprenta asupra noastră și uneori ne fac să ne îmbolnăvim. Există în multe cazuri legături între starea psiho-emoțio-nală și bolile fizice.

Întâlnim tot mai des boli făcute pe bază de stres, mai ales dacă vorbim de bolile cardiovasculare sau de diabet.În prezent depresia este a patra boală ca răspândire pe glob și ea reprezintă una dintre cele mai grave probleme de sănătate a omului contemporan. Con-form estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de dizabilitate, imediat după afecțiunile cardiovasculare. În ulti-ma decadă numărul persoanelor la nivel global care suferă de depresie a crescut cu 18% potrivit OMS. și se apropie de 350 milioane de oameni. Dragul meu dacă te-ai confruntat sau te confrunți cu situ-ația relatată mai sus sau asemănătoare cu ea, aș vrea să realizezi că ai nevoie de pace. Practic toți avem nevoie de pace. Ființa umană nu poate funcționa armo-nios dacă nu are pace. Dar cum să ai pace dacă nu poți fi niciodată mulțumit, nu te mulțumește ce ai, nu te mulțumește ce ești, nu te mulțumește cum ești.- Acceptă-te așa cum ești și împacă-te cu tine însuți.Foarte mulți sunt nemulțumiți de felul în care arată, fă tot ce depinde de tine, ceea ce omenește este posibil pent-ru a te schimba, dar nu căuta să treci de Lumea se frământă, împărățiile se clatină și noi ne întrebăm deseori ce să facem. Viața de-vine tot mai grea și ritmul tot mai alert iar noi de multe ori suntem depășiți de situație. În mi-jlocul unei lumi care se frământă ne frământăm și noi. Ne trezim dimineața uneori cu teamă, alteori cu groază gândindu-ne la problemele care ne așteaptă să le rezolvăm și ne întrebăm oare azi ce va mai fi? E tot mai greu să ții pa-sul și să faci față la provocările care vin, uneori gândurile năvălesc cu grămada înlăuntrul tău și nu mai ști cum să procedezi, te cuprinde fri-ca, alteori disperarea pentru că nu vezi nici o ieșire. Dacă ar fi doar o zi pe săptămână ar fi bine, dar parcă în viața ta nu se mai termină, un val aduce după sine un alt val și situația de-vine insuportabilă. Fii plin de pacebariera normalității.-

Acceptă pe cei din jurul tău așa cum sunt, dacă nu te poți schimba pe tine cu siguranță nu o să îi poți schimba pe cei din jurul tău.- Acceptă-L pe Dumnezeu și îm-pacă-te cu El. Omul a fost creat să fie în imediata apropiere a Creatorului, nu poate funcționa altfel. Fii mulțumit pentru ceea ce ești, pentru că o inimă mulțumitoare îți aduce pacea minții, iar o inimă nemulțumitoare este începutul răzvrătirii, Romani 1:21. Nu poți avea pacea îngrijorându-te, deci renunță la îngrijorare, ajunge zilei necazul ei, ori-cum nu poți să schimbi situația îngri-jorându-te.Îngrijorarea permanentă are un efect activ asupra stării psihice şi asupra ran-damentului, ea este caracteristică perso-anelor care suferă de anxietate generali-zată, tulburare obsesiv-compulsivă, fobie socială, atacuri de panică şi tulburare de-presiv-anxioasă. Îngrijorarea reprezintă o componentă de bază a tuturor tulburări-lor anxioase. Îngrijorarea presupune prevederea unor consecinţe negati-ve, ignorarea informaţi-ilor şi datelor realităţii, subestimarea capacităţii subiectului de a face faţă situaţiilor stresante, stabilirea unor stan-darde perfecţioniste şi absurde, o nevoie exagerată de aprobare, precum şi intole-ranţă faţă de incertitudine şi ambiguitate. Mulţi oameni consideră că îngrijorările re-prezintă o modalitate de a rezolva proble-ma, de a se pregăti pentru situaţia pericu-loasă sau sunt de părerea că îngrijorarea previne pericolul. Deşi este cunoscut fap-tul că un anumit nivel nu prea ridicat de anxietate ne poate motiva să ne pregătim mai bine pentru o situaţie de evaluare, de cele mai multe ori îngrijorarea ne dezor-ganizează, scăzând simţitor randamentul în activitate. Una din strategiile terapiei cognitiv – comportamentale constă în li-mitarea perioadei în care pacientul este îngrijorat. Subiecţii anxioşi se îngrijorea-ză aproape tot timpul la serviciu, la şco-ală şi mai ales înainte de a adormi, fapt ce le reduce semnificativ randamentul şi le creează, în afara stării afectiv negative tulburări de somn. În cazul acestora este recomandat să stabilească o perioadă – şi nu un loc anume – când trebuie să se îngrijoreze. În cazul în care gândurile le-gate de îngrijorări apar şi în alte perioade ale zilei, pacientul trebuie să le noteze pe o foaie de hârtie şi să le păstreze pentru perioada special alocată. Instructajul aplicat pacientului va îmbrăca următoa-rea formă: ,,Adesea simţi că temerile şi îngrijorările îţi scapă de sub control. Ar fi bine să stabileşti o perioadă din zi în care trebuie să te îngrijorezi cât poţi de mult, timp de 30 de minute. Notează to-ate îngrijorările tale pe o foaie de hârtie. Dacă îţi mai apar astfel de gânduri în alte etape ale zilei, notează-le pe un caiet şi păstrează-le pentru perioada special de-dicată îngrijorării’’. Este indicat ca după acest timp de îngrijorare să citeşti în Bib-lie: Matei 6:25-34 şi apoi să ai un timp de rugăciune în care să aduci la cunoştinţa lui Dumnezeu îngrijorările tale şi să le laşi acolo la picioarele lui Hristos. Atunci când are loc un eveniment neplăcut, avem tendinţa de a ne con-centra asupra celor petrecute, ignorând cât de des se produce acel eveniment în viaţa noastră reală.

Marea majoritate a oamenilor pune accentul pe informaţiile de dată recentă, relevante pentru perso-anele în cauză şi care au tendinţa de a sări în ochi, ignorându-le pe cele referitoare la frec-venţa ce indică proba-bilitatea de producere a unui eveniment. Nu pot să vorbesc despre îngrijorare şi să nu îmi aduc aminte de ceea ce spune apostolul Petru în 1 Petru 5:7 ,,Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.’’ Nu putem să evităm orice formă de îngrijorare, şi e normal să ne îngrijorăm până la un anumit nivel, aşa cum am spus aceasta ne ajută să ne pregătim mai bine. Fiecare fiinţă umană este unicat în felul ei şi are nivelul ei pro-priu de îngrijorare (maxim). Depăşirea ni-velului de îngrijorare poate avea efecte nu tocmai plăcute în viaţa fiecăruia.Acum, când sunt atâtea motive de îngrijorare şi pur şi simplu eşti doborât de problemele pe care le întâmpini, când nu mai ai nici o speranţă şi nu ştii ce să mai faci, adu-ţi aminte că eşti fiu şi nu rob şi El, Tatăl tău, îţi spune ,,aruncă asupra mea toate îngrijorările tale’’. Ce te împiedică să-l asculţi şi să laşi toate problemele tale în mâna Lui? El este acela care îţi spune ,,Eu îngrijesc de tine’’, ce te împiedică să-L laşi să se îngrijească de tine? Îmi aduc aminte de acel cântec care spune: ,, Isus ia toată povara ta, la Calvar, la Calvar’’, ce mai aştepţi, dă-i Lui îngrijorările tale, dă-i ,,Şi aruncaţi asupra Lui to-ate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.’’ 1 Petru 5:7

Lui poverile tale şi nu te mai îngrijora. Ar trebui să fii îngrijorat doar într-un singur caz, dacă nu trăieşti în prezenţa Lui şi nu poţi de fiecare dată să laşi îngrijorările (să le arunci asupra Lui) la picioarele lui Hristos. Scriptura ne spune foarte clar în Iov 22:21 ,,Împrietenește-te dar cu Dum-nezeu, și vei avea pace, te vei bucura as-tfel iarăși de fericire” iar Psalmul 29:11 ,,Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe pororul Său cu pace”.Pacea pe care ne-o oferă Hristos nu este absenţa oricărei activităţi, nu este starea în care nu ne mai gândim şi nu mai facem nimic. Nu este ceea ce simţim când rămânem singuri şi avem la dispoziţie câteva ceasuri de răgaz. Nu aceasta este pacea pe care ne-o dă Domnul Hristos. Pacea este starea de echilibru între mii-le de forţe care acţionează asupra minţii omeneşti, un echilibru ce nu poate fi atins fără încrederea și siguranța pe care o dă prezența lui Dumnezeu în viețile noast-re. Fără această încredere și siguranță pe care ne-o dă prezența Lui în viețile noast-re, pacea adevărată este imposibilă. Pa-cea este efectul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră, este echilibrul dintre în-datoririle şi necazurile noastre şi puterea şi capacitatea de a le face faţă. Pacea lui Hristos în noi este forţa care ne face în sta-re să fim la înălţimea situaţiei şi să dăm tot ce avem mai bun. Isus Hristos a venit ca să refacă acest echilibru pierdut. Viaţa noastră este atât de des tulburată şi afec-tată de nechibzuinţă, de plăceri păcătoa-se, de gesturi nepotrivite, de preocupări nefolositoare şi de amintirea faptelor vi-novate. Adeseori, noi căutăm să scăpăm de problemele sufleteşti prin negarea lor sau prin abandonarea în valul distracţiilor şi al patimilor lumeşti. Însă conflictele noastre interioare pot fi tratate în mod efi-cient numai prin puterea de sus. Ne pier-dem timpul dacă încercăm să scăpăm de ea prin soluţiile superficiale oferite de lume.

Dacă ne dorim cu adevărat pa-cea, trebuie să-L lăsăm pe Hristos să se ocupe de motivaţiile noastre, de imatu-ritatea noastră emoţională, de păcatele trecutului. Numai când ne ridicăm dea-supra tensiunilor lăuntrice prin dragostea lui Dumnezeu, ajungem să le stăpânim. Nu ne putem ispăşi păcatele şi greşelile. Domnul Hristos ne dă pace şi iertare și ne oferă o inimă nouă. Credinţa noastră în Tatăl ceresc iubitor va fi pe măsura păcii noastre. Mintea noastră îşi găseşte odihna doar în El. Uneori suntem tentați să nu facem ni-mic și așteptăm ca pacea să vină din ne-ant sau să cadă din cer și suntem mereu într-un proces de așteptare continuă. E adevărat că Isus Hristos ne spune în Ioan 14:27 ,,Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimân-te”. Dar El nu ne spune că nu trebuie să facem nimic pentru a obține pacea Lui, ci pentru a primi pacea Lui trebuie să îl primești pe El, nu poți avea pacea Lui fără să-L ai pe El. Pacea este prezentată ca și roadă a Duhului Sfânt la Galateni 5:22 și Efeseni 2:14 ne spune: ,,Căci El este pa-cea noastră…”. Acum desigur tu îți dorești pacea, dar ea nu poate exista în viața ta fără dătătorul păcii. Te întrebi de ce ești vulnerabil în inima ta, în gândurile tale? Aș vrea să îți ofer răspunsul Scripturii aflat la Filipeni 4:7 ,,Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. Poate ai citit de multe ori acest ver-set, dar acum aș vrea să privești atent la el și să înțelegi, că pacea Lui întrece orice pricepere și pe a mea și pe a ta și că noi nu suntem capabili cu priceperea noastră să ne păzim inimile și gândurile (adu-ți aminte de cazul lui Solomon, socotit cel mai înțelept om, care n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David), dar că in-imile și gândurile noastre pot fi păzite în Hristos Isus de pacea lui Dumnezeu. Vrei tu să ai pace ? Vrei tu să fi plin de pace? Vrei să te bucuri de beneficiile păcii? Fii plin de Hristos și pacea Lui îți va umplea ființa și tu vei fi păzit de orice formă a rău-lui. Fii plin de pace, fii plin de Hristos și Domnul să te binecuvânteze.

Vasile Leș