FRICA IN VREMURI GRELE – panica și anxietatea

Frica este o emoție umană, ea apare ca
răspuns la o amenințare care pune în pericol viața
sau integritatea noastră. Frica poate proveni din
amenințări reale, dar și din amenințări care nu există
în realitate. În cazul în care apare ca urmare a unor
amenințări ireale, ea este un simptom al unei afecțiuni
psihice (atac de panică, anxietate, fobii, stres
posttraumatic). Chiar dacă este o emoție negativă,
frica este utilă, ea este cea care ne pune în gardă în
fața unor situații neplăcute sau de pericol.
CUM SE MANIFESTĂ FRICA?
Fiecare dintre noi percepem frica în mod
diferit, totuși sunt câteva manifestări comune ale
fricii din punct de vedere fizic (somatic), și acestea
sunt: dureri în piept, ritm cardiac crescut, respirație
accelerată și scurtă, frisoane, transpirație, tremur, dureri
de stomac, gura uscată, greață etc. Atunci când
ne confruntăm cu frica, deseori ne simțim obosiți, ne
copleșește tristețea, simțim că ne-am pierdut controlul
și suntem în pericol. O parte din fricile cu care ne
confruntăm sunt înnăscute, ele regăsindu-se la toate
ființele umane, fiind foarte utile, întrucât datorită
acestora ne păstrăm integritatea și suntem în siguranță,
ele asigură practic supraviețuirea noastră ca
indivizi. Desigur, există și frici datorate experiențelor
individuale sau colective, trăite în timpul vieții și care
au fost în acel moment, un factor de traumă sau stres
puternic. În vremuri grele, așa cum sunt cele pe care
le trăim noi acum, de incertitudine și nesiguranță,
pentru unii frica este de necontrolat.
CUM APARE FRICA?
La început este așa numita experiență
timpurie și aceasta poate fi: o traumă, o imagine, o
vorbă etc. care generează un stres puternic. În urma
acestora se formează anumite convingeri disfuncționale
în mod inconștient. Mai târziu, când apare
incidentul critic, aceste convingeri disfuncționale se
activează sub forma gândurilor negative, acestea din
urmă fiind puternic persistente și creând simptome.
Toți pacienții cu care am lucrat până în prezent se
regăsesc în acest tipar.
DE CE AU CREȘTINII FRICĂ?
Dați-mi voie, chiar dacă doare să pun
punctul pe i. Creștinii se confruntă cu frică datorită
relației disfuncționale pe care o au cu Dumnezeu.
Evident nu mă refer la frica umană ca emoție a
normalității, ci la teama care generează depresie,
atacuri de panică, anxietate etc. E adevărat că
creștinul trebuie să slujească Domnului cu frică
(Psalmul 2:11), aceasta este o frică de păcat, o frică
a normalității care asigură rămânerea noastră ca și
copii ai lui Dumnezeu. Proverbe 23:17 completează
și spune „să aibă totdeauna frică de Domnul“, iar
Proverbe 14:27 ne precizează că „frica de Domnul
este un izvor de viață.“
Ne confruntăm cu frica pentru că nu
rămânem în frică de Domnul, limitele și barierele
impuse clar de Cuvânt nu sunt respectate. Dumnezeu
este dragoste și ,,în dragoste nu este frică, ci
dragostea desăvârșită izgonește frica […] și cine se
teme, n-a ajuns desăvârșit în dragoste“ (1 Ioan 4:18).
Atunci când ești pe Stâncă, trăind cu Hristos și
pentru Hristos nu te mai confrunți cu frica. Ce frică
să mai ai când trăiești cu El? ,,Căci dacă trăim pentru
Domnul trăim. Deci […], fie că trăim, fie că murim,
noi suntem ai Domnului“ (Rom. 14:8).
ALEGE AZI SĂ TRĂIEȘTI CU EL
De ce să-ți fie frică, să te confrunți cu panica
și anxietatea, alege azi să trăiești cu El și pentru El.
În măsura în care relația ta va fi mai strânsă cu El,
frica va dispărea. ,,Căci Dumnezeu nu ne-a dat un
duh de frică, ci de putere.” (2 Tim. 1:7). Mulți dintre
noi suntem fără putere și ne confruntăm cu frica și
implicit cu toate derivatele ei, dar aceasta se datorează
alegerilor pe care le-am făcut noi. Am lăsat ca
neputința și păcatul să se strecoare în viețile noastre,
prin încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă vrei
să trăiești fără frică, stai pe Stâncă, fii asemenea lui
Pavel ,,nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”
(Gal. 2:20), iar bucuria și pacea îți vor inunda inima
și viața, chiar de vor veni valuri mari, tu nu te vei
clătina. Hristos nu se clatină niciodată, e Leul din
seminția lui Iuda.

Vasile Leș