GEORGE MÜLLER

ISTORICUL ȘI FAMILIA
George Müller s-a născut pe 27 septembrie 1805 în Kroppenstedt, regatul Prusiei, într-o familie în care creștinismul era privit doar ca un domeniu al unei posibile vocații, accentul fiind pus pe lucrurile firești. Tatăl preceptor nu avea alt scop decât siguranța socială și financiară a familiei, educându-și copiii în acest spirit. Acest lucru avea să își pună încă de timpuriu amprenta asupra stilului de viață al lui Müller, la vârsta de 10 ani era deja obișnuit cu furtul din taxele colectate de către tatăl său și cu minciuna, practicile păcătoase făcându-și loc agresiv în viața sa cotidiană.
ADOLESCENȚĂ ZBUCIUMATĂ
Pierderea mamei la vârsta de 14 ani nu i-a adus vreo resemnare sau remușcare, dimpotrivă s-a afundat mai mult în plăcerile lumii. Deciziile de a renunța la viața păcătoasă erau dese, dar călcate fără mustrare de conștiință, revenind mereu la vechile obiceiuri care l-au condus inevitabil spre marginea prăpastiei, la 16 ani ajungând în închisoare unde a stat timp de un an până au fost plătite pagubele produse. Stilul de viață și-a spus cuvântul și în dreptul stării de sănătate, timp de trei luni fiind izolat și imobilizat datorită bolii. Cu toate acestea, Dumnezeu și Cuvântul nu reprezentau nimic pentru Müller, deși era un creștin practicant și avea intenția să devină pastor, motivat fiind de siguranța unui trai decent și liniștit, nicidecum de slujire sau dedicare lui Dumnezeu.
STUDIUL
Încă de la 11 ani a început la școala din Halberstadt pregătirea pentru studiile universitare, cu scopul de a ajunge la finalul ciclurilor de studii un preot într-o parohie liniștită, toate acestea din dorința tatălui său. Datorită ambițiilor părintești și cerințelor slujbei de preot, studiază latina, ebraica, greaca, engleza și franceza pe lângă limba maternă, pe care ajunge să le stăpânească foarte bine, lucru ce avea să îi fie de un real folos mai târziu. Totodată învață să cânte la pian și la chitară. Din păcate, la 14 ani, datorită anturajului și promiscuității în care trăia, a fost nevoit să schimbe școala la Magdeburg, în speranța că va scăpa de influențele prietenilor și de obiceiurile stricăcioase, dar fără să dea rezultatele așteptate. La 17 ani, părăsind închisoarea cu o stare de sănătate precară, primește un loc de studiu la școala din Nordhausen datorită influenței tatălui său. La 20 de ani devine membru al universității Hale, primind permisiunea de a predica în biserica Luterană. Fiind convins că nicio parohie nu îl va primi fără cunoștințe teologice și plin de vicii, este decis să își schimbe viața, dar hotărârea a fost dată uitării la fel de repede cum a fost luată, afundându-se mai mult în păcate, la cele vechi mai adăugându-se și dragostea pentru călătorii, apelând la înșelătorii pentru a obține resursele necesare, părăsind școala pentru perioade de timp prelungite și riscând să își pună în pericol continuitatea studiilor.

ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR
Viața lui Müller ia o întorsătură fericită când un prieten îl invită pentru prima dată la un cerc de rugăciune, unde ia primul contact cu oameni care Îl căutau cu adevărat pe Dumnezeu, aude primele rugăciuni rostite de oameni simpli, și predici care încă din prima zi încep să lucreze în inima lui.

Au urmat doi ani de seminar în care L-a experimentat pe Dumnezeu, care i-a purtat de grijă, astfel încât a putut să își câștige existența, suficient pentru a nu renunța la studiu. Continuă să frecventeze vreme de câțiva ani cercul de rugăciune. Totodată, pentru a crește spiritual, formează un grup de studiu și rugăciune în cadrul universității. Disciplinarea spirituală a schimbat viața lui Müller, modelându-l într-un mod aparte, renunțând la vechile obiceiuri și rupându-l de vechii prieteni, de locurile rău famate pe care le frecventa. Cu toate acestea, el recunoaște că încă nu renunțase pe deplin la tot ce era murdar în viața lui, timpul insuficient investit în rugăciune și Cuvânt l-au menținut la stadiul de copil spiritual.
PĂȘIND ÎN LUCRARE
Dorința de a-L sluji pe Hristos este singurul lucru care mai contează pentru Müller. Fiind absolvit de armată din cauza slăbiciunii trupești, părăsește meleagurile natale și se stabilește în Anglia unde continuă studiul fiind susținut de Societatea Misionară. În râvna sa și influențat de mărturia credincioșilor din jurul său, se decide să devină misionar cochetând cu idea de a merge în București sau în Polonia pentru a sluji în comunitatea evreiască. Niciuna din aceste dorințe nu au făcut parte din planul pe care îl avea Dumnezeu pregătit pentru el. În timp ce oportunitățile de a deveni misionar se disipau, nu stă nepăsător, ci continuă să investească în creșterea spirituală dedicând timp mai mult rugăciunii și cercetării scripturilor, participând regulat la întâlnirile care aveau loc, parcurgând 15-20 de km pe jos pentru a se hrăni spiritual și pentru a asculta predicile unor oameni duhovnicești. Totodată se folosește de orice oportunitate pentru a propovădui Evanghelia în bisericile unde este chemat. După o încercare nefastă de a predica mesajul scris al unui om duhovnicesc, își stabilește principiile și pilonii pe care avea să se bazeze predicarea și slujirea sa, și anume, rugăciunea, Cuvântul lui Dumnezeu și Ungerea Duhului. În momentele în care nu simțea ungerea și călăuzirea, renunța sau amâna predicarea, stăruind uneori săptămâni în rugăciune până când Dumnezeu dădea un cuvânt și ungere. Acest lucru avea să-i deschidă un câmp de lucru, oameni dornici de Cuvântul lui Dumnezeu încep să frecventeze capelele unde predica el. O invitație de 10 zile în Teignmouth se transformă în doi ani de pastorație, devenind după o slujire de 12 săptămâni ca vizitator, pastorul micuței biserici. Aici o cunoaște pe Mary Groves, cu care, în urma multor rugăciuni și a unei convingeri ferme, decide să se căsătorească.
TRĂIREA PRIN CREDINȚĂ
Împreună cu soția hotărăsc să pornească pe un drum al credinței, decizându-se să renunțe la salariul încasat pentru slujba de pastor, dorind să trăiască în dependență totală de Dumnezeu, convinși fiind că El le va purta de grijă pentru tot ceea ce aveau ca nevoi personale și pentru lucrarea lui Dumnezeu. Acest stil de viață, prin care pentru fiecare necesitate apelează doar la Dumnezeu, dezvoltă o credință puternică în el, care îl ajută să rămână statornic și să dezvolte prin credință proiecte la care cu ani în urmă nici nu îndrăznea să se gândească. Deși a trăit o viață de credință autentică, în care nu a fost niciodată dator, nici pentru el nici pentru proiectele dezvoltate, el considerând că nu ar trebui să datorăm nimănui nimic conform Cuvântului, recomandă tuturor să nu încerce acest stil de viață dacă nu au o credință puternică.
LUCRAREA DIN BRISTOL
După 2 ani de slujire în Teignmouth dă curs invitației de a sluji în Bristol, unde necesitatea și potențialul lucrării erau semnificativ mai mari. Aici, fără vreo resursă financiară, bazându-se doar pe credință și rugăciune, fără a cere sau a spune nevoile vreunui om, demarează în timp proiecte precum: pâine pentru săraci, școli de zi pentru copii orfani, școală duminicală, școală pentru pregătirea învățătorilor și slujitorilor, case pentru orfani, Institutul pentru răspândirea Evangheliei, care avea ca scop distribuirea de biblii și susținerea misionarilor de pretutindeni. Orfelinatele au devenit o prioritate pentru Müller, numărul mare de orfani de pe străzi și imposibilitatea de a fi acceptați la cele câteva orfelinate existente fără susținere financiară reprezentând pentru acești copii o condamnare la o viață deplorabilă și promiscuă. Pe lângă asigurarea unui cămin și a traiului zilnic, Müller vede oportunitatea de a îi educa pe copii într-un mediu creștin și de a le oferi o perspectivă în viață. Mii de copii aveau să fie îngrijiți și educați în orfelinatele înființate de Müller cu ajutorul lui Dumnezeu. În tot acest timp, chiar dacă s-a dedicat pe sine și familia slujirii lui Dumnezeu și scopurilor Sale, nu este lipsit de încercări, starea fragilă de sănătate obligându-l de multe ori să stea departe de slujire. Pierderea primei soții, a fiicei și a celei de a doua soții, nu l-au oprit din a-L propovădui și glorifica pe Cel ce i-a dat o viață nouă, bucuria de a fi părtaș la lucrarea Lui și speranța unei veșnicii cu El. După vârsta de 70 de ani misionează în peste 40 de țări, propovăduind experiențele și lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Pe 6 martie 1898 avea să țină ultima predică, plecând ”acasă” pe 10 martie, la vârsta de 92 de ani după o viață de slujire prin credință. La funeraliile sale, întreg orașul Bristol a avut un moment de solemnitate, mii de oameni, din care peste 2000 de orfani, asistând și conducându-l pe ultimul drum.Müller este încă un exemplu al reflexiei dragostei și harului lui Dumnezeu, care au schimbat viața destinul unui om, dintr-un tânăr rebel și un hedonist convins într-un om dedicat total lui Dumnezeu. El ne-a lăsat un exemplu real, că atunci când ceea ce ești și ai le pui la dispoziția Lui, când îți dedici viața lui Dumnezeu, când planurile și idealurile Îi sunt încredințate și subordonate scopului Său, El realizează cu noi cele mai mărețe lucrări și reușim cele mai importante succese și realizări personale. Dumnezeu are un plan și un scop personal pentru fiecare din noi, EL să ne dea fiecăruia puterea și curajul de a accepta și a ne încredința cu tot ceea ce suntem sau avem, planului, scopului și lucrării Sale
Experimentează pentru prima dată bucuria, roada Duhului, o stare de nedescris pentru el la acea vreme, toate plăcerile și distracțiile trăite până atunci erau nimic în comparație cu lucrarea Duhului începută în inima lui în acea zi. Se decide să Îl slujească pe Dumnezeu, motivat fiind de exemplele din comunitate, o dedicare pentru care a plătit un preț scump, fiind renegat de tatăl său, decizându-se să renunțe totodată și la susținerea financiară a familiei.

Marian Cutoi