Homosexualitatea: aspecte etice
Homosexualitatea este atracția sexuală pentru o persoană care aparține aceluiași gen sau comportamentul sexual dintre două persoane identice ca gen. Unii diferențiază genul de sexul persoanei, sexul fiind cel atribuit la naștere, iar genul fiind cel cu care persoana se identifică mai târziu. Pentru aceștia, genul persoanei poate fi diferit de sexul acesteia. Contrar acestei opinii, genul nu diferă de sexul individului, deoarece acesta este un aspect obiectiv, după cum un bărbat bătrân nu poate susține că este tânăr, iar o femeie înaltă nu poate pretinde că este scundă. Chiar dacă practica homosexuală este veche, încercările de justificare morală a acestui tip de comportament sunt mai variate și mai multe ca în generațiile trecute. Din aceste considerente, în lumina Sfintelor Scripturi, este important să răspundem acestor interpretări greșite spre apărarea adevărului Evangheliei și pentru salvarea celor care sunt în opoziție față de principiile și poruncile ei.
Este orientarea homosexuală păcat?
Dumnezeu i-a zis lui Cain că „păcatul pândește la ușă, dar trebuie stăpânit” (Gen. 4:7). Cineva poate avea multe înclinații spre păcate variate și, totuși, să nu acționeze conform acestora. Așadar, atracția sau înclinația homosexuală nu este păcat. Totuși, radicalismul Domnului Isus referitor la punțile spre păcat este foarte bine ilustrat prin cuvintele „dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie-le…” (Matei 18:8). Desigur, Domnul nu s-a referit la faptul că literalmente cel ispitit trebuie să-și taie mâna sau piciorul care-l atrage spre păcat. Prin reducere la absurd, care ar fi aplicația acestui pasaj în cazul mândriei, care este o atitudine păcătoasă la nivelul minții, tăierea capului? Cu siguranță aceasta nu este soluția viabilă. Mai degrabă, în cazul persoanei care are o atracție homosexuală, aplicația privește îndepărtarea oricăror surse spre păcat și menținerea distanței față de acestea, indiferent sub ce formă s-ar prezenta.
Este homosexualitatea înnăscută?
Încă de la începutul anilor ‘90 au existat încercări de a prezenta orientarea homosexuală drept o chestiune genetică, anume că, unele persoane se nasc cu o predispoziție naturală spre altele de același gen. În felul acesta, nu puțini au fost cei care au găsit justificare morală pentru comportamentul homosexual în această predeterminare fizică. Au fost autori, precum soții Balswick („Authentic sexuality”), care au arătat că astfel de studii sunt neconcludente și sunt foarte rare referitor la lesbiene. Astăzi, comportamentul homosexual este mult mai puțin motivat genetic. Psihologi și cercetători precum Michael Bailey, au stârnit critici și controverse din tabere opuse. Atât conservatorii cât și liberalii au criticat astfel de studii, deoarece și-au dat seama că în aceeași măsură și agresivitatea sau alcoolismul pot fi justificate. Pentru apostolul Pavel, asemenea pretexte nu ar fi venit ca o surpriză: „…găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine” (Rom. 7:21). Cu alte cuvinte, în fiecare om există o tendință spre păcat, dar aceasta nu justifică niciun păcat înaintea lui Dumnezeu. Omul este responsabil de comportamentul său, indiferent de predispoziția genetică sau mediul în care se află.
A vorbit Isus împotriva homosexualității?
Poate cea mai răspândită obiecție din partea creștinilor progresiști sau liberali care vor să justifice comportamentul homosexual este cea referitoare la faptul că, zic ei, Isus nu a spus nimic împotriva homosexualității. Oare chiar nu a sancționat Isus homosexualitatea? Pentru a înțelege învățătura Mântuitorului cu privire la acest subiect, este necesar un scurt exemplu. Dacă cineva citește în legislația rutieră: „vorbitul la telefonul este permis numai cu dispozitiv handsfree”, este tentat să întrebe: „Dar dacă țin telefonul la umăr?” Adverbul „numai”, implicit, exclude orice altă permisiune în afara celei specificate. Tot așa, când Domnul Isus a spus în Matei 19:6 „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”, implicit, a exclus orice alt tip de relație fizică în afara celei dintre un bărbat și o femeie uniți prin căsătorie. Mai mult, Domnul Hristos nu a venit să abrogheze Legea, ci să o împlinească (Matei 5:17). De exemplu, motivul pentru care astăzi nu aducem jertfe la Templu nu este pentru că principiile au fost abrogate, ci pentru că Mântuitorul S-a adus pe Sine ca jertfă o dată pentru totdeauna (Evrei 7:27), iar noi suntem temple ale lui Dumnezeu (1 Cor. 3:16). Domnul nu doar că a reiterat principiul edenic, ci l-a și poruncit în mod specific.
Este moralitatea biblică progresivă?
O altă obiecție a celor care vor să îndreptățească comportamentul homosexual face referire la așa-zisa progresie morală, observată de-a lungul istoriei revelației biblice. Bunăoară, zic ei, dacă în Vechiul Testament homosexualitatea era pedepsită cu moartea (Lev. 20:13), în Noul Testament pedepsele capitale au fost anulate. Un astfel de exemplu are menirea de a convinge pe creștinii conservatori să admită că și practica homosexuală ar trebui scoasă de sub interdicție biblică.
Împotriva acestor opinii greșite, revelația de Sine a lui Dumnezeu este mai degrabă progresivă (Evrei 10:1), nu și moralitatea. De pildă, dacă în Vechiul Testament homosexualitatea era pedepsită cu moartea, apostolul Pavel afirmă că „plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23). Cu alte cuvinte, orice păcat este pedepsit cu moartea. Moartea fizică ca pedeapsă pentru diverse păcate menționate în Vechiul Testament este o umbră a revelației viitoare, adică, Isus Însuși va judeca și va trimite în pedeapsa eternă pe cei care Îl vor fi respins și vor fi înfăptuit fărădelegea (Matei 13:41,42). În plus, cele trei instanțe de pedeapsă cu moartea din Noul Testament nu au avut de-a face cu păcate fizice. Anania și Safira au fost omorâți pentru minciună (Fapte 5.1-10), iar Irod pentru mândrie (Fapte 12:23).
Concluzie
În acest scurt articol nu mi-am propus să prezint exhaustiv punctul de vedere al Bibliei cu privire la comportamentul homosexual. Faptul că, printre alte motive, Dumnezeu a pedepsit Sodoma și Gomora pentru păcatul homosexualității este puțin dezbătut, chiar și printre cei care justifică moralitatea practicii homosexuale. Referința la Sodoma și Gomora, a pedepsii pentru păcatul homosexualității, și poziția apostolului Pavel față de aceasta, aduce multe controverse (Rom. 1:26-28). Începând cu cartea Geneza până la Apocalipsa, Biblia abundă cu referințe explicite și implicite împotriva comportamentului homosexual. În ciuda abundenței acestor referințe biblice, așa-zișii creștini progresiști încearcă fie să reinterpreteze caracterul lui Dumnezeu, dragoste în detrimentul sfințeniei, fie Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, după cum am văzut, Fiul lui Dumnezeu a întărit atât de mult mesajul Vechiului Testament cu privire la comportamentul homosexual, că implicit a interzis căsătoria homosexuală, dar a și promis că Îl va trimite pe Duhul Sfânt care va aminti ucenicilor toate învățăturile Sale. Așadar, nu există dezacord între învățătura Vechiului Testament și a Noului Testament cu privire la practica homosexuală. Adevărul Sfintelor Scripturi trebuie proclamat întreg, indiferent de consecințele care ar putea urma.
Romică Ciocan