[:ro]IERUSALIM ÎNTRE TRECUT ȘI PREZENT [:]

[:ro]Oraș vechi, oraș biblic. Ierusalimul este departe de a ne oferi amintirea unui oraș oarecare sau sătuc uitat în munți. El a fost și va rămâne cât vor ținea veacurile cea mai de seamă așezare de pe pământul făgăduinței. Cineva spunea că Ierusalimul nu este numai capitala statului Israel, ci este capitala întregii lumi prin arta, cultura dar mai ales prin credința în singurul Dumnezeu adevărat pe care a transmis-o lumii întregi. Amintirea lui este păstrată datorită importanței pe care a avut-o în lumea veche dinainte de Isus, ca și în lumea Noului Testament. Ierusalimul se leagă de multe minuni și întâmplări din viața Domnului Isus.
Prima denumire a Ierusalimului era „Salem” (Gen. 14:1). Melhisedec, regele Salemului i-a adus lui Avraam pâine și vin ca daruri de întărire după lupta cu Chedorlaomer. Cu timpul la vechea numire „Salem” s-a adăugat cuvântul „Ieru” care înseamnă casă, așezare, oraș.
Așezat pe terenurile muntoase ale Iudeii, Ierusalimul a fost inițial o fortăreață canaanită până la cucerirea sa de către regele David, în jurul anului 1000 î.Hr. De acum Ierusalimul cunoaște cea mai mare înflorire (2 Sam. 5:7). Cetatea Ierusalim cât și poporul sub conducerea lui David au căpătat câteva decenii de măreție și putere pentru că Domnul era cu David. În timpul lui David, Ierusalimul devine capitală. Zidul făcut de Psalmist în jurul Ierusalimului avea 10 părți, 160 de turnuri care se ridicau deasupra zidului gros de 20 de picioare și înalt de 40 de picioare.
Din frumusețea clădirilor de altă dată vremea a păstrat doar două ziduri uriașe, pe care am avut fericita ocazie să le admir. Sunt alcătuite din blocuri grele de piatră, iar la mijloc o poartă cu acoperișul curbat ne spune că e una din intrările în cetate. După moartea lui David, fiul său, Solomon, urcă pe tron, iar în zilele lui Solomon, Ierusalimul cunoaște cele mai frumoase zile de prosperitate ale istoriei lui. Un templu măreț, ziduri frumoase, mari! Solomon, un rege vestit în toată lumea timpului său, înzestrat cu înțelepciune de Dumnezeu, în al patrulea an al domniei sale a început să construiască Casa lui Dumnezeu în toată splendoarea sa.
Marele împărat Solomon a murit în anul 926 î.Hr. Visul Israelului de a deveni o mare putere se nărui. Vechile conflicte dintre triburi izbucniră. Astfel au apărut două regate: regatul Israelului, în nord, și regatul lui Iuda, în sud. Dumnezeu se depărtează de Ierusalim și popor astfel va cădea pradă cotropitorilor Asirieni și Babilonieni.
Ierusalimul, pe care Solomon îl îmbrăcase cu atâta slavă, e acum dărâmat, templu prădat, iar poporul luat în robie. Mânia lui Dumnezeu se arată, umilind poporul, din cauza neascultării și îndărătniciei de a se întoarce pe drumul arătat de profeții pe care-i omorâseră unul după altul.
În anul 586 î.Hr. Ierusalimul este distrus de către Babilonieni. Urmează o perioadă de exil reflectată în Psalmul 137, apoi li se permite să se întoarcă la Ierusalim ca să reclădească orașul și templul distrus, (Ezra 1). Numai că în anul 70 d.Hr. o nouă dramă începe, Ierusalimul este cucerit de romani, orașul ars, templu distrus, iar o mare parte din populație este dusă în robie la Roma. Astfel Ierusalimul, cetatea păcii, devine cetatea neascultării, încheind o pagină tristă din istoria omenirii. Pagina aceasta este marcată de crucificarea Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos. Ierusalimul care Îl primise pe Isus cu osanale, după o săptămână a strigat cu dușmănie și dor de răzbunare: Răstignește-L, răstignește-L Pilate!
Astăzi Ierusalimul freamătă de viață la toate nivelurile , clădiri vechi și mari, magazine de tot felul, mari și mici, alei care au fost închise circulației, pavate cu piatră oferă vizitatorilor o ambianță specială precum și o mare varietate de delectări orientale.
Locurile sfinte abundă între zidurile vechi de 16 secole ale orașului. Ierusalimul a fost considerat o bijuterie de către cuceritorii asirieni, babilonieni, greci, romani, bizantini, arabi, și cruciați. Cu fiecare cotropire au venit și alte transformări. Este adevărat ce a scris un istoric: istoria Ierusalimului a fost scrisă cu „sânge și piatră”.
Închei spunându-vă că Ierusalimul a adunat atâtea amintiri și speranțe legate de ceea ce ne este nouă mai drag, Domnul Isus Hristos, încât ar fi o mare pierdere să ai ocazia să-l vizitezi și să nu o faci. Îndemn pe cititorii revistei Apa Vieții să facă un pelerinaj în țara sfântă. Va fi un drum al sfințeniei și apropierii de Isus. Nici un oraș din lumea aceasta nu îți oferă atâta încărcătură spirituală și atâtea amintiri sfinte ca cetatea lui David, Ierusalim.
Eu am fost. Du-te și tu                   

Toni Moldovan

 [:]