Importanta afirmării identitătii creștine

IMPORTANȚA SUBIECTULUI
Când o persoană te întreabă „Cine ești?”, reflexul este acela de a-ți prezenta numele, iar ulterior de a-ți descrie locul de muncă, sau să spui din ce zonă provii. În alte culturi, ai spune cine sunt părinții tăi. Astfel, putem înțelege că a vorbi despre identitate înseamnă a vorbi despre cum ne stabilim noi existența în raport cu lumea din jurul nostru. Cum răspundem noi, în calitate de creștini, acestei provocări de a ne afirma identitatea creștină, într-o lume asaltată de relativism și pluralism? Liderii religioși ai Statelor Unite, la începutul secolului al XX-lea, priveau plini de încredere spre un „Secol al Creștinismului”. Însă, aceștia nu au întrezărit faptul că la sfârșitul acestui secol importanța creștinismului în societate va fi pusă sub semnul întrebării. Importanța afirmării identității creștine devine cu atât mai semnificativă cu cât aceasta este tot mai atacată. Obiectivitatea importanței afirmării identității creștine nu derivă din perspectivele subiective ale unor curente de gândire efemere, ci din substanța indeniabilă care constituie credința creștină, o substanță de natură divină și cu o valență transformatoare.
Privind în istorie, dar și în prezent, putem remarca cum civilizatia creștină continuă să ofere decorul vieții euro-atlantice în toată emisfera nordică, în tot ce înseamnă occident. Putem spune despre toată această civilizație că este nemijlocit inspirată, fertilizată și fecundată ideatic, intelectual și aristic în jurul revelației creștine. De aceea, consider afirmarea identității creștine ca fiind un imperativ pentru vremurile pe care le trăim, pe toate meridianele.
TERMINOLOGIE
Acest articol nu își propune să prezinte termenul identitate ca pe un mod periferic prin care o persoană se vede pe sine. În schimb, acest termen este folosit aici pentru a descrie aspectul fundamental și esențial al ființei umane.
Termenul „creștin” provine de la numele lui Isus Cristos și indică o identitate. În alte cuvinte noi purtăm numele lui Cristos. Suntem persoane care sunt cunoscute pentru loialitatea și afilierea lor față de persoana istorică a aceluia care a fost și este numit de ucenicii Săi, Fiul lui Dumnezeu, Isus, evreul din Nazaret. De fiecare dată când folosim acest termen, creștin, luăm împreună cu noi o istorie, un loc, un timp anume pe axa istorică a colectivității umane, a persoanelor cu care Dumnezeu a încheiat un legământ.
ÎN CE FEL ESTE ATACATĂ
IDENTITATEA?
Uitându-ne în jurul nostru, ne vedem ajunși într-o societate a spectacolului, care ne atrage și care urmărește prin diverse strategii, să ne fure focalizarea, să ne fure închinarea, să distorsioneze, să falsifice identități, cu atât mai mult acum, într-o lume guvernată de social media. Ne aflăm în contextul societății pluraliste contemporane, care dorește să ne definească în raport cu lucrurile materiale. Însă, mai mult decât atât, aceasta dorește ca printr-o „pseudo-definire” să ne pierdem adevărata identitate. Prin faptul că societatea încearcă să definească identitatea omului raportându-l la lucrurile efemere, îi distruge adevărata identitate. Astfel, putem înțelege că identitatea dată de societate este la fel de trecătoare pe cât sunt de trecătoare și lucrurile prin care societatea definește identitatea unei persoane.
CUM PUTEM RĂSCUMPĂRA IDENTITATEA?
Apostolul Pavel considera unirea cu Cristos mai valoroasă decât orice altceva din viața lui. Acesta spune în Filipeni 3:8-9 „8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos 9 şi să fiu găsit în El…”. Această unire cu Cristos este esențială pentru identitatea unui creștin. Apostolul Pavel scrie în Coloseni 3:3.
„Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” Întreaga noastră identitate este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Acesta este singurul mod în care ne putem răscumpăra identitatea în această lume decăzută, a căror valori sunt răsturnate și incerte. Faptul că identitatea noastră nu este definită în termenii unor lucruri materiale, ci este definită de Cristos, fiind uniți cu Acela care are o natură veșnică și neschimbătoare, oferă stabilitate identității noastre. Wayne Grudem definește unirea cu Cristos evidențiind natura esențială a acesteia în viața unui creștin. El spune:„Unirea cu Cristos este o frază folosită pentru a rezuma mai multe relații diferite între credincioși și Cristos, prin care creștinii primesc toate beneficiile mântuirii. Aceste relații includ faptul că suntem în Cristos, Cristos este în noi, suntem ca Cristos și suntem cu Cristos.1” Pentru un creștin, această unire deplină cu Cristos reprezintă centrul identității sale.
Atunci când o persoana lasă Scriptura să îi definească identitatea, nu în raport cu lumea ci în raport cu Dumnezeu, va beneficia de o stabilitate deosebită. Doar cunoscând de unde vii, încotro te îndrepți și unde ești acum în raport cu Dumnezeu, vei fi cu adevărat liber. Nu vei fi lacheul sau sluga publicității contemporane. Nu vei fi sclavul mofturilor, modelor sau a trendurilor. Când lumea va încerca să îți influențeze deciziile, definindu-te în termenii unui anume corp, mașină, școală sau cont bancar, nu te vei scufunda în nesiguranță, nemulțumire și lăcomie, ci vei sta ferm în picioare, liber de toate aceste direcții lacome, pentru că tu cunoști cine ești și ce înseamnă viața ta în ochii lui Dumnezeu. Adunându-ne în jurul Scripturii cu o atitudine de reverență, Dumnezeu ne descoperă identitatea.
CONCLUZII
În calitate de ființe umane, identitatea reprezintă una dintre cele mai semnificative probleme ale existenței noastre. După cădere, umanitatea a încercat să răspundă la două întrebări care încă ridică probleme pentru mulți: Cine sunt? și care este rostul meu pe această lume? Se pare că întreaga umanitate, prin știință și filosofie, nu a reușit încă să ofere un răspuns satisfăcător acestor două întrebări
1 Wayne Grudem, Systematic Theology: An Introduction to Biblical Doctrine, Grand Rapids, MI:
Zondervan, 1994, p. 841.radicale și critice pentru existența umană. Însă, în primul capitol din prima carte a Bibliei, Geneza, putem vedea cum Dumnezeu, care este creatorul întregului univers, rezolvă aceste două probleme ale identității. Astfel, Cel care ne-a creat este și Cel care ne-a oferit identitate și scop. Suntem copii ai lui Dumnezeu, creați după chipul și asemănarea Lui, creați pentru a-L glorifica pe El, deoarce El este singurul care merită toată lauda. Identitatea noastră este strâns legată de Creatorul nostru și astfel, de relația și modul cum ne raportăm noi la El. Istoria arată că atunci când creștinii nu și-au afirmat identitatea în mod clar și vizibil, aceștia au căzut pradă culturii idolatre în care trăiau, uitând totodată care este identitatea și misiunea lor. Dar atunci când creștinii își afirmau identitatea, nu doar că îi aduceau glorie lui Dumnezeu (care este și scopul suprem al omului), ci deveneau o binecuvântare pentru întreaga lume. Provocarea noastră nu este doar să acceptam identitatea înaintașilor, ci să ne însușim spiritul acestora. Nu este suficient să purtăm un nume, ci să ne asumăm responsabilitățile aferente lui, dobândind astfel o identitate. Afirmarea identității noastre creștine nu se manifestă în spatele ușilor închise, ci în afara zidurilor. În mod practic, aceasta se poate afirma prin implicarea noastră în problemele societății, asumându-ne astfel atât identitatea de creștin, cât și spiritul civic. Pericolul pentru creștinii de astăzi este de a deveni o tradiție confesională. Îndepărtarea de principiile consacrate, enunțate în Scriptură și adoptarea unor tradiții în locul altor tradiții, duc la pierderea identității.
Astfel, putem să conchidem faptul că afirmarea identității creștine reprezintă o asumare și o afirmare: o asumare a responsabilităților și o afirmare a unor principii. Trăim într-o lume caracterizată de instabilitate din punct de vedere al principiilor, în care oameni se îndepărtează de responsabilități și îndatoriri. De aceea, într-o societatea haotică și incertă, avem responsabilitatea de a ne asuma cu încrede și curaj identitatea creștină, fiind pe deplini încredințați de natura ei divină, veșnică și neschimbătoare.
Faur Neemia