ÎN UCRAINA RASPUNSUL UNEI RUGACIUNI APRINSE

Mă numesc Corneliu Apetroae, locuiesc în Austria din anul 1991, aș vrea să împărtășesc câteva din frumoasele experiențe de pe câmpul de misiune. Încă de când locuiam în țară, de pe vremea comunismului, focul misiunii ardea în inima mea și mergeam seară de seară la părtășie cu frații. Apoi am avut un grup, în care mergeam la părtășie și rugăciune cu frații. După care, am avut un alt grup de frați credincioși care mergeam în misiune în țară și ne bucuram în cântare, rugăciune și în ajutorarea familiilor nevoiașe și în vestirea Evangheliei, în măsura în care puteam atunci. Ajuns în Austria, focul misiunii nu s-a stins în inima mea, (deși Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copii mai mulți, 14 la număr și dintre care 12 în viață).
Cu ajutorul Domnului am pus bazele Bisericii Muntele Sionului Wolfsegg, am început cu 22 de membrii și astăzi biserica numără peste 650 de suflete (inclusiv copii). Slăvim pe Domnul pentru aceasta. Am făcut parte din conducerea bisericii mult timp, răspunzând cu compartimentul ajutorării – și ani la rând am plecat în România, cu ajutoare pentru săraci uneori chiar de 14-16 ori pe an am fost în țară.
Aș vrea să menționez că totdeauna am fost motivat să fac lucrarea de misiune cu multă pasiune și suflet, conform Matei 25:34-40 „Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine. Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.» și Iacov 1:27 „Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
Aș vrea să împărtășesc una din experiențele pe care le-am trăit și că Dumnezeu ascultă postul și rugăciunea. În luna noiembrie a anului 2018 am fost vizitați de un grup de frați din America și Domnul a vorbit în plină biserică pentru mine personal: ,,Frate Cornel, un grup de oameni plâng, postesc și se roagă, ca Dumnezeu să le vină în ajutor. Domnul îți va pune pe inimă unde trebuie să mergi.” Aveam în plan să plec în patru locuri diferite, în țară și în zona de război (Ucraina), Domnul mi-a pus pe inimă să merg la Luhansk, zona Donbas, zona conflictuală. Am pornit la jumătatea lunii decembrie, într-o zi de miercuri. Afară era o iarnă grea, am ajuns duminică dimineața la ora 09:00 în biserică și am fost invitat să slujesc la slujba de Evanghelizare, după care la prânz, în centru localității, am dat o masă caldă la aproximativ 100 de persoane. La urmă o soră ne spune că există o familie care are 19 copii și care stau în post de 40 de zile. Ei vor ca Dumnezeu să le vină în ajutor. Am ajuns după masă la ei, ei au încheiat postul de 40 de zile de sâmbăta seară. Alături de mine erau doi păstori ucraineni, am intrat și am vorbit cu familia. Am găsit o mamă în vârstă de 45/47 de ani, era înconjurată de mulți copii minunați. Vreau să vă spun că am mers în multe case de familii credincioase dar aici am găsit ceva aparte, mirosea a Cer. Soțul sorei nu era acasă, era plecat în lucrare la o familie de credincioși, el făcând parte de la frații baptiști neînregistrați. Împreună cu frații, i-am întrebat care a fost motivul pentru care au postit, sora nu a vrut să ne spună, ca să nu se mândrească.
Noi le-am spus că facem parte din Biserica Penticostală unde Dumnezeu lucrează cu daruri ale Duhului Sfânt și astăzi. Printre lacrimi, sora ne-a mărturisit situația și cauza familiei lor. Menționez că pe drum, după ce am trecut de Kiev, Dumnezeu mi-a pus pe inimă să le cumpăr o mașina de spălat rufe de 8 kg, cea mai mare. Când a început sora să ne povestească, dorința cea mai mare a fost ca Dumnezeu să-i țină copiii în pocăință, pentru că este o zonă de risc, război și vărsare de sânge. După ce că se confruntau cu multe probleme materiale și financiare, mașina de spălat rufe se defectase de trei săptămâni. Eram cu microbuzul plin cu cadouri, alimente și mașina de spălat rufe.
Le-am dăruit toate acestea plus o sumă de bani. Pe drum, la întoarcere, sora a scris și a trimis un mesaj unui frate pastor ce era cu mine: ,,Voi ați fost solii lui Dumnezeu trimiși, special pentru familia noastră, și Domnul a ascultat rugăciunea în timpul postului de 40 de zile. Mare este Dumnezeu!”
Vreau să povestesc la toți ce frumoasă este misiunea, este ceva sublim ascuns în ea. La prima vedere este obositoare, foarte mult timp te costă, multă cheltuială, și foarte epuizant dar merită. Dacă dai de gustul ei, acolo Îl întâlnești pe Domnul Isus, El este și trăiește în fiecare familie săracă și lipsită.

Corneliu Apetroae