Însemnări din călătoria unui pelerin în ţara sfântă

Dragi cititori ai revistei Apa Vieţii, Toni Moldovan vă invită a călători împreună pe ruta: Tiberias – Muntele Fericirilor – Capernaum. În jurul orei 9, părăsim hotelul unde am fost cazaţi precum şi splenditul oraş Tiberias îndreptându-ne spre Muntele Fericirilor. Călătorim în acelaşi decor pe care l-am amintit şi în materialul anterior cu Marea Galileii în dreapta, iar în stânga însoţiţi de dealuri a căror povârnişuri blânde coboară până în apele Mării Galileii. După vreo 40 de minute de mers de-a lungul Mării Galileii, autocarul părăseşte şoseaua principală rulând în dreapta, pe una secundară, care duce spre Muntele Fericirilor. Mă consider norocos şi implinit urcând pe acest drum ce duce la locul unde Domnul Isus a dezvăluit adevărata fericire. Pe nesimţite autocarul se opreşte, iar noi suntem invitaţi să coborâm. Mă aflu pe locul unde Domnul Isus a rostit celebra ,,Predică de pe munte”. Acest munte este de fapt un deal, mai răsărit faţă de celelalte dealuri, el domină Marea Galilei într-un cadru natural de o deosebită valoare peisagistică. Încerc să prind cu privirea fiecare detaliu al acestui munte. Câteva poteci bine întreţinute pornesc de pe platoul din vârf, pe o lungime de câteva sute de metri până jos, pierzându-se în apele însorite ale Mării Galileii. Este greu de spus cât adevăr se ascunde în fiecare colţişor al muntelui. Aici Domnul Isus a rostit cele opt fericiri, mulţimii care se adunase pentru a-l asculta (Matei 5:3-11).
În timp ce meditam la toate acestea aud vocea ghidului care ne invită să intrăm în biserica cu acelaşi nume, Biserica Fericirilor. Pe acest vârf de deal în anul 1937 arhitectul Antonio Barluzzi a ridicat această biserică. Exteriorul bisericii este înconjurat cu coloane pe toată întinderea ei, iar în vârf este aşezată o mică clopotniţă rotundă ce se sprijină pe un tambur octogonal. În interior pe fiecare latură al octogonului este înscris începutul textului celor opt fericiri enunţate de Isus în predica de pe munte.
La ieşirea din biserică sunt întâmpinat de acelaşi impresionant peisaj care va rămâne în imaginaţia mea tot restul vieţii, precum şi forfota de turişti veniţi din toate colţurile lumii. Valoarea acestui munte precum şi a întregii zone este dată de faptul că Isus cu ucenicii săi au trecut de multe ori pe aici. Aici Isus a făcut ca cerul să atingă pământul. Aici Isus împărtăşeşte adevărata fericire în raze de lumină, celor ce aveau să-L urmeze. Aşa cum spuneam zona are un potenţial turistic şi spiritual imens. Munţii cu piscurile lor colţuroase, albastrul senin al cerului, mai jos la poalele muntelui apele limpezi ale Mării
Galileii poartă astăzi ca şi atunci faptele lui Isus. Fără îndoială că Isus cu ucenicii a fost de multe ori pe acest munte, în mijlocul mulţimilor care veneau din satele de pe ţărmul Mării Galileii, Gadara, Decapole, Betsaida şi Capernaum. Aici Isus a rostit cele mai sublime cuvinte ce găsesc un ecou adânc mai întâi în inimile pescarilor de pe Tiberiada şi apoi în sufletul noroadelor. În imagini pline de realitate şi în cuvinte sublime, Isus descoperă acestei lumi chinuite şi biciuite de urmările păcatului adevărata ,,Fericire”.
Dacă aceste formule simple de viaţă ar fi aplicate în viaţa oamenilor, lumea noastră, pământul pe care trăim n-ar mai fi atât de greu de suportat. Dar pentru că lumea în care trăim nu dă importanţă şi nu aplică învăţătura lui Isus, trece pe lângă adevărata fericire. Fericirile lui Isus nu depind de posesiuni materiale, pentru că experienţa şi istoria au dovedit că o lovitură a soartei poate să-ţi răpească totul. O boală, o nenorocire, un accident, o situaţie neprevăzută sau în final coasa nemiloasă a morţii poate să-ţi răpească totul.
Un om bogat pe patul de moarte spunea: mor şi n-am trăit. Dar dacă trăieşti fericirile lui Isus, vei putea zâmbi chiar şi printre lacrimi, vei parcurge cu calm, siguranţă şi seninătate peste cele mai grele momente ale vieţii chiar şi peste moarte. Care este adevărata fericire? Isus ne-o descoperă în fericirile sale, pe care le-a rostit aici în locul unde mă aflu pe Muntele Fericirilor.
Fericirile lui Isus poartă în sine nemurirea şi eternitatea deasupra vremelniciei umane, ele ne cheamă şi ne aşteaptă dincolo de moarte în împărăţia de azur a lui Isus. Nu mă mai satur de privit şi meditat, copleşit de măreţia acestei zone, cobor încet pe una din potecile care duc în locul unde Isus a prânzit cu ucenicii după înviere. Mă apropii de o stâncă, pun mâna pe ea, închid ochii, inima şi sufletul vibrează ca o săgeată care stă pe coarda unui arc întins gata să-şi ia zborul spre împărăţia lui Isus. Sunt momente care vor rămâne adânc înrădăcinate în fiinţa mea, şi de care nu vreau să mă despart niciodată. Ele sunt ca o punte de legătură între mine şi mântuitorul Isus. Aud vocea ghidului care ne spune să ne îndreptăm spre autocar pentru a ne deplasa spre un alt loc drag lui Isus numit Capernaum.
Mă despart de peisajul măreţ al Muntelui Fericirilor pe care nu-l pot lua cu mine, doar ceea ce am la îndemână şi anume venerarea acestui loc numit Muntele Fericirilor! După vreo 20 de minute, la o zonă arheologică numită vechiul Capernaum. Zona aceasta constituie ultima mărturie a unui vechi oraş pe vremuri foarte prosper şi important numit Kefar-Nahum. Aici au rămas câteva vestigii antice foarte interesante printre care amintesc: ruinele unei sinagogi, rămăşiţele unei mori antice şi ruinele unei case, ceea ce se presupune că într-o astfel de casă a locuit Petru. Cobor mai jos pe o alee străjuită de o parte şi de alta de palmieri şi eucalipţi până la locul unde Isus a avut convorbirea cu Petru de după Înviere, Ioan 21. Am parte de un peisaj deosebit de sugestiv şi pitoresc pentru că el domină malul Lacului Tiberiada. Aici se află o stâncă pe care creştinii din vremea lui Isus au numit-o ,,Mensa Christi” nume pe care îl poartă şi astăzi. Se spune că de pe stânca aceasta Isus ia încredinţat lui Petru sarcina de conducător al Bisericii sale. Nu departe de acest loc într-un peisaj natural, nealterat de costrucţii şi aşezări se află locul unde Isus a săturat 5000 de oameni cu 5 pâini şi 2 peşti. Minunea înmulţirii pâinilor îşi are tâlcul ei şi pentru noi. Astfel din puţinul pe care-l avem putem potoli foamea aproapelui nostru, să dăm deci din puţinul pe care-l avem fiecărui copil, femeie, bărbat, bătrân suferind şi chiar unui călător.

Toni Moldovan