Interviu cu Emil Bartoș

RUGĂCIUNEA ŞI MULŢUMIREA NE SCAPĂ DE ÎNGRIJORARE

 
Ghiţă Bujdei: Revista Apa Vieții are ca temă: îngrijorarea. Ce îngrijorări au tinerii? Care ar fi motivele?

Emil Bartoş: Îngrijorarea apare când supralicităm grijile și uităm de promisiunile lui Dumnezeu. Unii tineri de azi nu prea au griji materiale, în comparație cu vremurile trecute. Sunt însă tineri care se îngrijorează azi cu predilecție pentru a acumula lucruri materiale sau a se asigura față de viitor, ceea ce îi face să intre în competiție cu ceilalți de vârsta lor, să se umple de invidie sau chiar de ură. Aparatele tehnice, mașinile, hainele sau imaginea personală ar fi câteva surse de îngrijorare. Dar nu doar acestea. Vârsta tinerilor care se decid să-si întemeieze o familie este tot mai ridicată. O scuză ar fi îngrijorarea față de ce va veni în viitor. Dar o astfel de gândire, deși parțial corectă (grija ca precauție este bună), nu include aproape deloc credința într-un Dumnezeu suveran, providențial, care poartă de grijă lumii acesteia de la început. O atitudine autoprotectoare exagerată arată egoism, nu încredere în Dumnezeu. Or, Hristos ne asigură că dacă Dumnezeu poartă de grijă lumii vegetale și animale, cu atât mai mult va purta de grijă aleșilor Lui (Matei 6). Poate că, mai cu seamă pentru tinerii de azi, ar fi nevoie de mesaje mai directe despre cine este și ce face Dumnezeu. De altfel, eu sunt convins că problema religioasă nr. 1 a mileniului al III-lea va fi redefinirea lui Dumnezeu. Deja se merge agresiv înspre o dizolvare a ideii de Dumnezeu, un fel de panteism programat.

G. Bujdei: Indentificați câteva metode de înlăturare a îngrijorării din viața tinerilor?

Emil Bartoş: A te îngriji de nevoile vieții nu e păcat. Dar când grija devine îngrijorare, te poate face să păcătuiești împotriva lui Dumnezeu. De aceea, un mod de a scăpa de duhul de îngrijorare este să începi să mulțumești. Tinerii români din Austria să mulțumească pentru că au părinți, case, mâncare, haine, computer, școală, slujbă, biserică, Biblie, sănătate etc. Sunt printre cei foarte puțini care au aceste privilegii. Peste 80% dintre oameni nu au ceea ce au ei. Cu cât te rogi mai des, cu atât îngrijorările dispar mai repede. Cu cât mulțumești mai des, cu atât gratitudinea apare mai repede. Ar mai fi încă ceva: tinerii să învețe dărnicia și milostenia. Adică să se implice mai mult în a dărui celor ce nu au și să caute oportunități de slujire a celor nevoiași. Asta îi va vindeca de focalizarea pe lucruri materiale și de duhul de îngrijorare.

G. Bujdei: De câțiva ani sunteți invitat în România și în Europa la diferite Biserici creștine. Ce teme de actualitate tratați cu privire la tineretul creștin?

Emil Bartoş: Inițiativa de a trata teme contemporane în mesajele sau studiile mele a venit acum trei ani, ca urmare a observațiilor făcute pe terenul de lucrare și a chemării Duhului. O categorie de ascultători care avea mare nevoie de o perspectivă actualizată asupra noilor provocări din partea lumii a fost categoria tinerilor. De câteva decenii, noile provocări vin din zone cheie ale vieții: spiritualitatea, etica, educația, epistemologia etc.
De aceea, am început să studiez intens pe zonele acestea, să înțeleg eu întâi schimbările și să caut răspunsuri din perspectivă creștină. Așa s-au născut subiecte noi de studiu, pe care le-am pus sub tematica idolilor moderni. Am depistat idoli precum tehnolo-gismul, senzualismul, hedonismul, relativismul, pluralismul etc. O parte a acestor idoli ispitesc direct sufletele tinere.

G. Bujdei: Ați participat la câteva Biserici din Austria. Care sunt problemele cu care se confruntă tinerii creștini din diaspora?

Emil Bartoş: Așa este. Am vizitat de curând mai multe biserici evanghelice din Austria și am avut întâlniri cu tinerii români din diaspora. Problemele lor sunt pro-blemele majorității tinerilor creștini care trăiesc în familii și biserici din societățile avansate economic.         Dificultățile lor sunt de ordin social și spiritual. De ordin social, pentru că unii tineri români, dacă au venit din mediu românesc, nu reușesc să se integreze imediat în cel austriac; alții sunt născuți în Austria, dar nu toți reușesc să țină în echilibru mentalitatea românească și cea austriacă.
Dificultățile de ordin spiritual sunt mai numeroase și mai periculoase, deoarece interacțiunea tinerilor cu un mediu spiritual sănătos este foarte rară, iar provocările seculare sunt tot mai intense. Sunt tineri care nu mai rămân în bisericile evanghelice, se îndepărtează de valorile evanghelice și aleg valorile seculare. De regulă, cei care acceptă ușor mentalitatea lumească care e la modă atunci se pierd primii. Dar cei care rămân atașați de Sfânta Scriptură, de etica și morala creștină, de familie și de biserica locală au o protecție spirituală în plus.

G. Bujdei: Care ar fi motivele care stau la baza dificultăţilor de ordin social şi spiritual ale tinerilor?

Emil Bartoş: Un prim motiv al apariției problemelor specifice tinerilor vine din spiritul materialist pronunțat în țările dezvoltate economic, adică o gândire centrată pe material, pe câștig, comoditate, bunăstare… Este ceea ce Domnul Isus Hristos a sesizat în pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, dar care nu mai putea să facă diferența între suflet și lucruri (Luca 12). O gândire focalizată pe ce este sub soare, cum scrie și Eclesiastul, are la bază un principiu guvernant: când te atașezi prea mult de lucruri, vei începe să-ți neglijezi sufletul.
Apoi, un alt motiv cred că stă în asaltul incredibil al gândirii seculare și lipsa de protecție spirituală. Ispitele s-au diversificat, parcă sunt mai rafinate și mai greu de sesizat. Ele vin mai ales din lumea virtuală, prin intermediul internetului, și se manifestă în pornografie, dependență de jocuri, conversații interminabile în rețelele de socializare etc. Tinerii creștini nu sunt pregătiți să lupte în lumea virtuală. Poate pentru că o consideră inofensivă pentru suflet, sau poate pentru că nimeni nu i-a pregătit pentru o astfel de bătălie. Școala, familia sau biserica nu și-au pus ca prioritate o analiză serioasă a acestor provocări și, implicit, nu lucrează la echiparea tinerilor pentru a înfrunta noile ispite. Consecințele grave se vor resimți pe termen lung.
Dar lipsa unui program preventiv nu scuză lipsa disciplinei spirituale. De aceea, cred că un alt motiv al problemelor cu care se confruntă tinerii creștini azi ar fi indisciplina spirituală. Un tânăr expus asaltului noilor idoli nu va rezista fără a apela serios la citirea și memorarea Bibliei, la rugăciune și post, la părtășia bisericii sau la dărnicie. Într-o luptă spirituală există arme spirituale (Efeseni 6). Doar trebuie să le folosești cu convingere și seriozitate.
Mulți tineri de azi nu le folosesc pentru că sunt dominați de simțuri, de plăcerea imediată, de obsesia relevanței. Sunt tineri care cred că, într-o închinare, totul se reduce la ce simt ei în acele momente. Această mutație pe simțuri mă neliniștește foarte tare. Dacă o închinare a bisericii accentuează simțurile sau imaginile în detrimentul voinței și Cuvântului, ea va fi lipsită de puterea spirituală autentică. Creează o impresie, dar nu transformă. Însă religia creștină nu este o religie a simțurilor, ci a credinței! Noi credem chiar dacă nu simțim! Credința personală în Hristos e centrul religiei creștine, nu simțirile personale. Voința este cheia înaintării în credință, nu simțurile.

G. Bujdei: Cu ce se poate implica Biserica în rezolvarea problemelor contemporane?

Emil Bartoş: Biserica de azi pare depășită de viteza cu care vin noile provocări. Însă, e doar o aparență. Unii gânditori sunt sceptici că Biserica ar mai avea ceva de spus astăzi. Eu sunt unul care mai cred că Biserica lui Hristos (ca organism viu, spiritual, nu ca o organizație vizibilă) deține resursele reabilitării morale și spirituale ale fiecărei generații. Resursele ei vin din planul spiritual, de aceea ea are răspuns la toate instigările lumii fără Dumnezeu. Modelul eclesial funcțional nu are cum să fie modelul retragerii din lume, ci modelul implicării în lume, așa cum a funcționat el și la începutul Bisericii. Prezența Bisericii în Areopag (Fapte 17), pentru dezbateri, este de încurajat. Implicarea înseamnă, de exemplu, a afirma valorile morale absolute găsite în Sfânta Scriptură contra relativismului moral. Biserica trebuie să iasă în media, să predice deschis și cu îndrăzneală ceea ce crede. Pentru tineri, ar fi nevoie de organizarea de întâlniri mai dese pe probleme contemporane, mesaje amvonale clare și directe, tabere speciale de consiliere spirituală, poate chiar o pregătire aparte a liderilor creștini care să studieze aceste probleme. Bisericile care vor iniția aceste întâlniri preventive vor face un lucru înțelept și eficient.

G. Bujdei: Desigur trăim într-o vreme în care tehnologia modernă a avansat foarte mult. Ce impact are tehnologia asupra gândirii tinerilor creștini?

Emil Bartoş: Tehnologia a pătruns peste tot. Impactul este mult mai amplu decât s-a estimat.
În sine, tehnologia nu este rea. Ea devine rea dacă îți afectează echilibrul sufletesc. Așa cum sunt dependenți de alcool sau drog, avem astăzi dependenți de tehnologie. Iar dependența de tehnologie sacrifică în primul rând relațiile. Un tânăr obsedat de un joc pe internet, să zicem, va renunța la a mai sta de vorbă zilnic cu părinții sau chiar cu prietenii reali (nu virtuali), doar pentru satisfacția de a câștiga, fără nici un scop precis. Psihologii atrag și ei atenția că acest tip de dependență dezintegrează personalitatea, deci relația cu sinele. Dar cea mai importantă relație sacrificată de mulți tineri este relația cu Dumnezeu. Mulți dintre ei nu cred că Dumnezeu ar fi prezent în lumea virtuală, deci își permit să păcătuiască în virtual afectându-le relațiile reale, mai ales cea cu Creatorul lor. Prea mulți dintre acești tineri își pierd sufletul în virtual… Zona de impact negativ se extinde apoi la comportament, învățătură, adevăr etc. Dar, noi credem că Dumnezeu este prezent în toată lumea Lui, chiar în lumea creată de tehnică, numită și lumea virtuală. Citim în prorocul Ieremia 23:24: Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul.
Nu umplu Eu cerurile și pământul? – zice Domnul. Nu doar că El este atotprezent, dar El judecă fiecare om după faptele lui, chiar dacă sunt făcute în cyberspace. Toți tinerii de azi trebuie să știe că  Dumnezeu este Același, sfânt și drept, și atunci când ei navighează pe internet. Dumnezeu așteaptă de la tineri curăție în minte, inimă și cuget.

G. Bujdei: Ca părinți, ne dorim ca copiii noștri să încheie Legământul cu Domnul. Cum îi putem ajuta?

Emil Bartoş: Legământul cu Dumnezeu ca și Creator există prin creație cu fiecare om. Dar legământul cu Dumnezeu ca Domn și Mântuitor este un alt tip de legământ. Este personal, reciproc, de aceea trebuie încheiat personal, între om și Dumnezeu. La vârsta maturității, un tânăr este așteptat să încheie legămintele cele mai importante. Înaintea legământului de căsătorie, de pildă, ar trebui să vină legământul de urmare a lui Hristos. Ucenicia este un act de voință prin care accepți autoritatea gândirii lui Hristos în centrul personalității tale. Aceasta e ceva revoluționar pentru un tânăr, care își dorește din fire să fie independent. Un legământ de acest gen apare paradoxal: după ce Hristos te-a eliberat de robia păcatului, de bună voie te faci robul Lui! Dar chiar aici stă secretul vieții spirituale: să accepți domnia Altuia în tine. Nimic nu poate fi mai eliberator decât relația personală cu Hristos! Pentru acest pas, este nevoie de o frângere a sinelui, o recunoaștere a neputinței de a trăi viața singur, de o iertare a păcatelor și apoi de acceptarea uceniciei. Orice presiune din afară, de la părinți sau biserici, apare ca o greșeală. Dar orice presiune prin rugăciunea de mijlocire pentru acești tineri apare ca un mare ajutor.
Mă rog și eu pentru toți tinerii din Austria ca să păstreze credința și un cuget curat (1 Timotei 1:19),
pentru a onora ceea ce Dumnezeu face pentru ei în fiecare zi, acolo, în diaspora.

Ghiţă Bujdei