Învățăm și apoi muncim, învățăm muncind sau muncim învățând?

Trăim într-o vreme în care exagerările și extremele sunt obișnuite. Tot așa se întâmplă și în viața cotidiană în ce privește educația și lucrul. Unii nu se mai satură să învețe, să facă școală, să se educe și nu mai au timp să practice ceea ce au învățat, alții abia apucă să termine școala obligatorie și se apucă de lucru, cu sau fără meserie, și nu se mai satură de lucru sau sunt frustrați toată viața că trebuie să lucreze și să asculte de alții.
Scriptura ne învață că „toate își au vremea lor…” (Ecles. 3:1), deci și școala își are vremea ei, și munca își are vremea ei, și odihna își are vremea ei.

Un echilibru sănătos

Dumnezeu ne cheamă să avem un echilibru sănătos între:
învățat / studiat / educație.
muncă pentru acoperirea nevoilor (nu pentru satisfacerea mofturilor, conform cu Matei 6:25, „… nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrană, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”
preocupările și activitățile spirituale.
timpul acordat pentru întreținerea / îngrijirea personală și odihnă.
De la început, când „Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” (Gen. 1:1), El a lucrat și lucrează: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez.”(Ioan 5:17).
De aceea și noi trebuie ori să învățăm, ori să lucrăm (pentru lucrurile necesare sau să slujim în lucrarea spirituală), ori să ne odihnim.
Încă din Eden Dumnezeu i-a spus lui Adam: „…Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ…” Gen. 3:17-19.

Opțiunile tinerilor

Deci dacă Trinitatea lucrează, atunci și noi trebuie să facem ceva, având (cel puțin) două opțiuni:

până la vârstă de 25 de ani învățăm, facem școală, ne educăm și ne pregătim pentru meseria pe care dorim să o practicăm și pe urmă lucrăm cel puțin 40 de ani, până la pensie (dacă Dumnezeu ne ține în viață!), dar lucrăm ceva ce ne place, pentru care primim o compensație / plată / salar care este mereu în creștere, ca să putem fi mulțumiți și să-i ajutăm și pe cei în nevoi din jurul nostru;

până la vârsta de 25 de ani credem că ne distrăm, nu învățăm, nu facem școală mai mult decât minimul necesar sau învățăm o meserie (care poate nu ne place!) doar ca să avem o meserie și pentru restul vieții suntem „condamnați” ca să lucrăm din greu ca să ne câștigăm o pâine cu „sudoarea feței” și să trăim în neajunsuri și lipsuri, nemulțumiți.

Departe de mine gândul de a batjocori sau umili pe cei ce nu au putut face un liceu sau facultate din diferite motive, dar nu pot face altceva decât să-i încurajez pe toți care pot să studieze, să învețe, să se pregătească. „[P]entru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”, (2 Tim. 3:17) fie că este o lucrare laică, fie că este o lucrare spirituală.
Este adevărat (și cu totul vrednic de crezare) că o societate are nevoie de oameni de toate meseriile, așa cum Biserica, Trupul lui Hristos, are toate mădularele pentru lucrare și slujire, dar noi, creștinii, suntem chemați să facem lucrurile cele mai importante și să le facem bine, spre slava Celui ce ne-a chemat la muncă, lucrare și slujire.
Pentru ca tânăra generație să fie preocupată de a învăța și studia, noi ca părinți trebuie să îi motivăm și să le fim exemple bune. Nu degeaba se spune că „așchia nu sare departe de trunchi”.
Cuvântul Domnului spune: „…Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai. Căci Tatăl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, că voi să vă minunați.” (Ioan 5:19,20).
Copiii noștri nu fac ceea ce le spunem, ci ceea ce ne văd pe noi făcând, în cel mai bun caz (iar excepțiile confirmă această regulă).
Așa cum spune psalmistul, spun și eu: „Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele. Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri, nu vom ascunde de copiii lor…”(Ps. 78:1-4) și care la rândul lor „…să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.” (Ps. 78:6,7).
Eu cred că până la vârsta de 20-25 de ani munca tinerilor este de a învăța, iar de la 25 până la 65-70 vor tot lucra și în tot acest timp ne pregătim și lucrăm și pentru Împărăția Cerurilor, „dacă nu vom cădea de oboseală”.

Este important să învățăm

De ce este așa de important să învățăm și să ajungem înțelepți? Înțeleptul Solomon spunea: „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învățăturile mele, dacă vei lua aminte la înțelepciune și dacă-ți vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înțelepciune și dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înțelege frica de Domnul și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.” Prov. 2:1-6. „Ascultați, fiilor, învățătura unui tată și luați aminte, ca să pricepeți…” (Prov. 4:1). „Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu.” (Prov. 8:33). Înțelepciunea este mai de preț decât orice comoară, mai de preț decât aurul și argintul, iar dacă o ai „atunci vei înțelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău; chibzuința va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ține cuvântări stricate.” (Prov. 2:9-12).
De aceea noi trebuie să învățăm permanent, atât pentru a pricepe mai bine și mai multe lucruri lumești, dar cu atât mai mult să cerem și să căutăm înțelepciunea duhovnicească ce o primim prin citirea Cuvântului și prin călăuzirea Duhului Sfânt. Iar „[d]acă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” (Iac. 1:5). Neprihănitul Iov se întreba: „Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii?” (Iov.28:12) și „De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii?” (Iov. 28:20). Și tot el își dă și răspunsul: „La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt.” (Iov. 12:13). Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, această este înțelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere. ” (Iov. 28:28). „Când vine mândria, vine și rușinea, dar înțelepciunea este cu cei smeriți.” (Prov. 11:2). „Prin mândrie se ațâtă numai certuri, dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Prov. 13:10). „Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.” (Prov. 16:22). „Înțelepciunea face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile.” (Prov. 19:11). „Tot așa, și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor și nu ți se va tăia nădejdea.” (Prov. 24:14).

Daniel, un exemplu de urmat

Un exemplu de tânăr care era sortit sclaviei și nenorocirii este Daniel, care a știut să folosească singurul avantaj pe care l-a avut față de alții: credința în Dumnezeul cel viu. Ca rob al împăratului Nebucadnețar el nu avea nici un drept și nici un viitor, fusese dus într-o țară străină și în ciuda tuturor acestor lucruri el a reușit prin credință să fie unul din cei mai învățați oameni de la curtea împăratului. El era unul dintre tinerii aleși să slujească împăratului care „… a dat poruncă lui Aspenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba caldeenilor.”(Daniel 1:3,4).
În acest context „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucățele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.” (Daniel 1:8).
Cu atât mai mult tinerii noștri, care sunt slujitori ai Împăratului celui Veșnic, nu ar trebui să se încurce cu lumea, ci să învețe cum să trăiască spre slava lui Dumnezeu. Acești tineri erau cei mai dotați dintre toți ceilalți slujitori care erau în preajma împăratului: „Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toți tinerii aceia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea, ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți…” (Daniel 1:19,20).

Nu uita să fii înțelept!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru tinerii noștri care sunt modele de credință și înțelepciune în societate și în biserică, deoarece Domnul este Cel care „… te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.” (Deut. 28:13). De aceea „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” Col. 3:16
Doamne ajută-ne la toți să fim înțelepți!

Mihai Borze