IOAN BOTEZĂTORUL, SMERIT ȘI CREDINCIOS

„TREBUIE CA EL SĂ CREASCĂ, IAR EU SĂ MĂ MICȘOREZ (IOAN 3:30)
O delegație formată din farisei și preoți a venit la Ioan Botezătorul și l-a întrebat: „Dar cine ești?ˮ(Ioan 1:21) Ioan a știut cine este, cine nu este, și a știut foarte bine care este rolul lui pe acest pământ. Este foarte important să știi cine ești, pentru ce exiști pe acest pământ, ca să știi pentru ce trăiești. Este foarte important să știi unde vrei să ajungi ca să știi pe ce drum să mergi. Căci dacă nu știi unde vrei să ajungi atunci niciun drum nu este bun.
Mereu în om există dorința de a fi mare și important, dar Domnul Isus a spus că mai mare decât Ioan n-a fost nimeni pe pământul acesta. Oare, ce l-a făcut pe Ioan așa de mare? N-a făcut nici o minune dar a fost el însuși o minune. A fost născut prin programare divină, nașterea lui a fost vestită de îngerul Gavril și chiar numele i-a fost adus din cer. N-a făcut nicio prorocie și n-a dat nicio lege. A avut o viață scurtă, 30 de ani și șase luni. Dar Dumnezeu l-a pregătit 30 de ani și l-a folosit șase luni. Dar în șase luni a făcut mai mult decât a făcut în vremea aceea preoția Levitică timp de 400 de ani.
Unii l-au considerat „mare și importantˮ dar el nu s-a considerat niciodată așa, dimpotrivă se considera mic și dorea să se micșoreze și mai mult pentru ca Domnul Isus să crească tot mai mult. Alții l-au considerat pe Ioan mare proroc, nu le plăcea de el pentru că îi mustra și îi chema la pocăință dar îl admirau pentru curaj, credință, simplitate și pentru autoritatea cu care le vorbea multora. Multe categorii de oameni au fost cercetați, străpunși în inimă și căutau iertare de păcate și veneau la el din Ierusalim, din Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului ca să fie botezați.
PRIN CE SE CARACTERIZEAZĂ LUCRAREA LUI IOAN BOTEZĂTORUL?
A așteptat ca Dumnezeu să-i vorbească prima dată lui și numai după aceea a vorbit și el oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu a trecut pe lângă mari personalități politice ca Tiberiu Cezar, Pilat din Pont, Irod, Filip și alți oameni puternici ai vremii și nu le-am spus nimic. Pentru ei Dumnezeu nu mai avea nimic. A trecut și pe lângă mari personalități religioase, marii preoți Ana, Caiafa și pe lângă toți cei din neamul lui și din neamul lor. Mari farisei, cărturari și saduchei și nu le-a spus nimic, dar i-a vorbit unui om simplu care nu avea nicio funcție importantă dar era el însuși important în ochii lui Dumnezeu. Ioan a considerat un mare har faptul că i-a vorbit Dumnezeu. Așa trebuie să considerăm și noi acest lucru. Omul căruia îi vorbește Dumnezeu se poate considera privilegiat. Pentru că Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, a putut și el vorbi cu autoritate divină altor oameni.
Ioan a fost plin de Duh încă din pântecele mamei sale. Ce bine să fim plini de Duh Sfânt, nu de vin, să fim o pricină de bucurie și veselie pentru părinți și cei mai mulți să se bucure de nașterea noastră.
Ioan a predicat adevărata pocăință fiindcă nu s-a lăsat impresionat de funcțiile oamenilor și nici de poziția lor socială pentru că a privit dincolo de ce se vede fiind foarte aspru, cerându-le prima dată pocăință și apoi botezul „Faceți, dar, roade vrednice de pocăința voastră.” (Matei 3:8)
Ioan li L-a prezentat oamenilor pe Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, fiind cel mai important lucru dintre toate pe care le-a făcut el. Dacă el ar fi condamnat păcatul cu cea mai mare autoritate dacă ar fi impresionat marile mulțimi de oameni cu predicile lui și nu L-ar fi prezentat pe Domnul Isus ca Mesia care ridică păcatul lumii, nu și-ar fi atins menirea. Domnul Isus a venit în urma lui, dar El era înainte de Ioan, era din veșnicie, și numai El va rezolva problema păcatului omenesc. Ioan nu numai că L-a prezentat pe Mielul lui Dumnezeu dar a și îndrumat pe ucenicii lui să-L urmeze. A avut suficientă autoritate să-i țină pe ucenicii lui lângă el dar a avut și suficientă umilință și credință ca să-i îndrume să-L urmeze pe Mielul lui Dumnezeu
Ioan a fost trimis să îi boteze pe oameni în apă; poate că acesta a fost un lucru plăcut și încurajator, să-i vezi pe oameni că se vor boteza, dar i-a atenționat că botezul fără pocăință nu te scapă de mânia lui Dumnezeu.
Ioan a zis despre sine că este un glas care strigă în pustie. Persoana și lucrarea sa sunt împlinirea unei profeții făcute de prorocul Isaia. Avea un mesaj clar și precis „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.ˮ Cu adevărat Ioan a pregătit poporul Israel pentru arătarea lui Mesia. La împlinirea vremii, în timpul lucrării lui Ioan, oamenilor le-a început să le fie dor de Dumnezeu și s-au bucurat când au auzit pe cineva care vorbește de numele Lui.
Ioan a zis despre sine că trebuie să se micșoreze, fiindcă în fața Domnului Isus și-a dat seama că are și el nevoie de un mântuitor și ar fi vrut ca El, Mielul, să fie totul în el și în toți oamenii. Ioan s-a micșorat atât de mult, încât aproape că nu s-a mai văzut după ce a venit Domnul Isus nu a mai fost nevoie de el.
Ioan a zis despre sine că este prietenul Mirelui și a fost fericit în starea aceasta. Este o mare diferență între prietenul Mirelui și Mireasa Mielului. Mireasa este mult mai importantă decât prietenul Mirelui .
Cum de a putut Ioan birui popularitatea pe care o avea? A știut că nu este ce cred oamenii despre el! Ești Hristosul? Ești Ilie? Ești Prorocul? Se gândeau ei în inimile lor. Fiindcă oamenii, chiar dacă ne vorbesc de bine, nu suntem mai buni, și dacă ne vorbesc de rău, nu suntem mai răi. Ioan nu s-a lăsat flatat de părerea oamenilor, chiar dacă l-au vorbit de bine, el a rămas smerit și credincios așa cum îi place lui Dumnezeu. Nu s-a lăsat intimidat de amenințările lor. Fățarnicii ar fi vrut să nu mai audă glasul amenințărilor mai ales Irod și Irodiada. Ei l-au amenințat direct și indirect dar el a apărat adevărul până la moarte chiar dacă a trebuit să plătească cu viața lui. Lui Ioan nu i-a păsat de cei ce ucid trupul ci i-a păsat de Acela care poate arunca sufletul în gheenă.
Nu te lăsa impresionat de ce zic unii, căci părerea lor înaintea lui Dumnezeu n-are valoare. El cunoaște inima fiecăruia și acest lucru e cel mai important dintre toate. Părerile oamenilor sunt schimbătoare și foarte puțin adevărate dar părerea lui Dumnezeu este adevărată și nu se schimbă.
Ținând cont de toate aceste afirmații, putem înțelege ce a spus Domnul Isus când a zis că cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu va fi mai mare decât Ioan. Dumnezeu să ne ajute la aceasta!
Cristian Grădinaru