IOSIF, CURĂȚIA CA MODEL DE VIAȚĂ
Iosif a fost “vinovat” de mai multe lucruri. Lecturând Geneza, am remarcat că răzbunarea fraților săi cât și a soției lui Potifar, a venit pe fondul integrității lui Iosif.
Fă binele, dar nu te aștepta să ți se facă bine
Iosif, prin tot ce face, lucrează spre binele, progresul moral-spiritual al fraților lui. Nu era un pârâcios supărat pe viață sau frustrat din cale-afară. Iosif urmărea binele lor. Să vrei binele cuiva care nu înțelege binele cum îl înțelegi tu, poate constitui un motiv pentru a fi urât și chiar agresat. Atunci când faci binele, pari ignorant la pericole. Dacă l-am fi chestionat pe Iosif cu privire la ce sunt în stare frații lui să facă, nu ar fi crezut că sunt în stare să-l vândă. Gura îi băga în păcat, dar ce pot să facă mai mult decât atât?
Omul care face binele, nici nu remarcă acest fapt. El nu crede că a făcut ceva extraordinar, ci știe că a făcut ce era dator să facă și chiar a rămas loc de mai bine.
Aș fi putut la fel de bine să scriu subtitlul și altfel. Fă bine și nu fii surprins dacă ți se răspunde cu rău. Eu nu fac binele de dragul binelui pe care ar putea cineva să mi-l întoarcă. Credinciosul face binele dezinteresat de răspunsul pe care-l primește.
Credincioșie înseamnă și să-ți refuzi plăceri
vinovate
Memorabilele cuvinte ale Mântuitorului, se regăsesc și în istoria lui Iosif. Cine e credincios în lucrurile mici, va fi credincios și în cele mari. Succesul de mai târziu, din proximitatea soției lui Potifar, poate fi înțeles și în cheia următoare: înainte de testul curăției, Iosif a trecut un test banal pentru mulți dintre noi, și anume testul vorbirii și al preocupării pentru aproapele, în speță pentru frații săi.
Iosif a fost în stare să deosebească lucrurile. Iosif știa că relațiile intime în afara căsătoriei sunt păcat. Fiul preferat al lui Iacov avea onoare să nu-și înșele stăpânul, de fapt credincioșia față de Dumnezeu se observă și în relațiile cu oamenii.
Într-o societate care prețuiește și promovează plăcerea ca substitut pentru Dumnezeu, creștinii sunt datori să manifeste reținere, să spună nu plăcerilor vinovate. Trebuie să avem discernământ, dar și puterea înfrânării.
În veacul în care trăim suntem provocați să alegem clipa, plătind pentru plăcerea efemeră cu viața veșnică. Hristos ne responsabilizează să cântărim bine lucrurile și să nu ne jucăm destinul, și până la urmă nici demnitatea de oameni, pentru aburii beției puterii sau pentru trăirile intense, dar extrem de scurte ale trupului.
Există oameni ce acuză că în creștinism sunt multe interdicții. Mulți își doresc să se pocăiască, dar în condițiile lor. Adevărul este că, atunci când rostim un „da” hotărât pentru Hristos, noi spunem un „nu” la fel de hotărât sistemului de valori ale lumii.
Păstrează-ți încrederea, Dumnezeu nu a uitat de tine
”Răsplata” lui Iosif pentru grija sa față de frații săi, cât și pentru curăția lui fizică (și sufletească până la urmă), în prima fază pare că e una absurdă. De neînțeles. În relația cu Dumnezeu, dar și în relația cu semenii, e nevoie de multă, chiar foarte multă răbdare. Pripa, graba, ne poate cauza mari probleme.
Fiul Rahelei, deși urmează o cale a curăției, un drum al integrității, are parte de necazuri peste necazuri. E superficial să numim necazuri aspectele cu care s-a confruntat Iosif. Numai în locul lui Iosif să nu fim. Am convingerea că a avut frământări foarte mari. Întrebarea ”De ce?” în asemenea contexte, pare că se cere cel mai des rostită. Nu știu dacă nu cumva mai mult încurcă decât ajută.
Cred că e necesar să înțelegem lucrurile în mod progresiv, și anume că cel care are puterea să învingă pofta din el va avea tăria să-și asume acel mod de viață care nu-l lasă să se abată de la principiile după care trăiește. Iosif nu a cedat în fața anturajului păcătos al fraților lui, nici avansurilor egiptencei, nu cedează nici atunci când vede că onestitatea şi credincioșia, nu-l scot din încurcături, ci îl afundă şi mai mult.
Îndemnul următor trebuie pus la suflet: trăiește conform învățăturii lui Dumnezeu și indiferent ce va veni peste tine, nu uita cine este Dumnezeu. Caracterul lui Dumnezeu e neschimbabil. EL rămâne credincios chiar dacă lucrurile care ni se întâmplă nu ne arată aceasta. Va trebui să învățăm să analizăm lucrurile pe termen lung. Nu putem lua în calcul răzvrătirea. Răzvrătirea nu ne poate aduce nimic bun.
Dumnezeu nu a uitat de tine, doar că El are timpul Lui. Are o altă agendă, diferită de a noastră. Dumnezeu este atotcunoscător, noi însă cunoaștem în parte. Ai încredere în Dumnezeu, așteaptă timpul Lui.
Samuel Vlad