ISTORIA UNUI SLUJITOR, A UNUI PASTOR
LAVINIA: Spuneți-ne pe scurt. Cine este fratele Petru Stoian?
P. STOIAN: M-am născut în anul 1956, într-o familie de creștini penticostali. La vârsta de 17 ani am primit botezul în apă, apoi botezul cu Duhul Sfânt. În anul 1978 m-am căsătorit cu Mioara, soția mea, avem împreună 6 copii. În anul 1986 am fost ales prin vot conducătorul Bisericii Penticostale Cumpăna din județul Constanța, unde am fost ordinat ca prezbiter.
În anul 1994 am fost ordinat ca pastor și numit pastor coordonator pe Județul Călărași. În acest timp, am fost în mai multe mandate membru în comitetul de conducere al Comunități Regionale București, deoarece Județul Călărași face parte din această Comunitate.
În anul 2003 am venit în Viena, primii patru ani am slujit în Biserica Betel Viena (Bis. Nr. 3) împreună cu fratele Vasile Iovescu, iar în anul 2007 am venit în biserica Emanuel Viena (Bis. Nr. 2) unde sunt și acum. Aici am slujit ca pastor asistent, fratele Leontin Sătmărean fiind pastor principal. Ne-am bucurat de o relație frumoasă și binecuvântată în lucrare.
LAVINIA: Cum ați știut că Dumnezeu vă cheamă în lucrare. Care a fost începutul?
P. STOIAN: Când vorbim despre chemare sunt două lucruri care trebuie punctate. În primul rând este necesar să înțelegem ce a investit Dumnezeu în noi, în al doilea rând să înțelegem conjuncturile create de Dumnezeu pentru a fi acolo unde El ne vrea. Eu le-am trăit pe acestea. Pentru început am fost folosit la predică în biserică, apoi am făcut parte din comitetul de conducere al bisericii, timp în care am înțeles că Dumnezeu vrea să lucreze cu mine ceva mai mult de atât. A urmat apoi conjunctura creată de Dumnezeu pentru a fi ordinat și pe urmă lucrarea în sine.
LAVINIA: Dacă ați putea schimba ceva la anii de slujire, care ar fi acel lucru?
P. STOIAN: Departe de mine gândul că am avut o slujire perfectă. Dacă ar fi să schimb ceva, ar fi să pot avea un echilibru constant între slujire, biserică și familie.
LAVINIA: Care sunt principiile de bază pentru un pastor în slujire?
P. STOIAN: O parte din principii le-am învățat, o parte le-am descoperit lucrând. De bază consider ca ar fi:1. să înțelegi bine că Dumnezeu te cheamă în slujire; 2. să-ți înțelegi bine locul în lucrare; 3. să te lași călăuzit de Dumnezeu; 4. să colaborezi în lucrare cu cei din jur; 5. să fii gata să rabzi, să ierți și să iubești.
LAVINIA: Au fost situații în care ați văzut intervenția supranaturală a lui Dumnezeu?
P. STOIAN: Da. Am avut multe experiențe de acest gen și consider că este un har nemeritat să fii lucrător împreună cu Dumnezeu și El să te folosească în astfel de lucrări: vindecări reale, însoțire deosebită în slujire și descoperiri personale în care Duhul Sfânt mi-a vorbit.
LAVINIA: Ați avut momente în care ați vrut să renunțați să mai slujiți? Ce v-a făcut să mergeți mai departe?
P. STOIAN: Da. Am avut astfel de momente, dar trei lucruri m-au făcut să merg mai departe. În primul rând, în momentele cele mai grele, Dumnezeu a găsit cu cale să-mi spună prin Duhul Sfânt că El este cu mine, iar după fiecare perioadă grea am simțit o însoțire nouă prin Duhul Sfânt. În al doilea rând, am o soție care a fost lângă mine și s-a rugat pentru mine în cele mai grele momente. Și nu în ultimul rând, au fost frații în biserică care m-au încurajat și s-au rugat pentru mine.
LAVINIA: Ce sfat aveți pentru slujitorii care sunt la început de lucrare?
P. STOIAN: Să înțeleagă că slujirea nu este o profesie, ci o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu și față de cei cărora le slujesc. Acest lucru cere seriozitate în slujire, dedicare și plinătatea Duhului Sfânt. Mai punctez și faptul că, fiind în lucrare, trebuie să fie un mod anume prin care Dumnezeu să le vorbească personal.
LAVINIA: Trăim vremuri tulburi. Care credeți că este acum nevoia cea mai mare a Bisericii?
P. STOIAN: Nevoi sunt multe. Eu le punctez pe acestea: învățătura în biserică bazată pe Scriptură, având în vedere vremurile pe care le trăim; o închinare profundă; promovarea în biserică a lucrării Duhului Sfânt prin daruri; folosirea în lucrare a persoanelor care au chemare.
LAVINIA: Se spune ca Dumnezeu nu are pensionari și nici șomeri. Cum veți continua slujirea?
P. STOIAN: Nu vreau să mă gândesc la pensionare și nici la statutul de șomer. Voi sta la dispoziția lui Dumnezeu în lucrarea din biserică și pentru situații din afara bisericii. Vreau să răspund pozitiv acolo unde voi fi chemat sau trimis de Dumnezeu pentru rugăciune, încurajare, sfătuire și nu numai. Iar când va fi clipa plecării, să mă găsească slujind.
LAVINIA: Amin, să vă împlinească Dumnezeu frumoasa dorință și vă mulțumim pentru tot ce ați împărtășit cu noi. El, care v-a chemat și v-a ajutat până aici, să vă însoțească până la capăt.
Lavinia Haniș