LUCRĂRI MARI CU DUMNEZEUL NOSTRU

    Campania de Evanghelizare 2014 în județul Olt – România.

”Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea …” (Ioan 14:12)
”Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18)

Când am început să scriu acest articol eram doar de câteva zile întors din România iar gândul îmi era încă acolo deoarece petrecusem momente deosebit de frumoase pe terenul de luptă al județului Olt. Terenul este arid și secetos din punct de vedere spiritual, în schimb mai ales orașul Slatina este unul din cele mai puse la punct orașe din România. Curățenia, un sistem automatizat de irigare a parcului central și a rondourilor cu flori din zonele centrale și amabilitatea oamenilor sunt doar câteva din calitățile care subliniază buna organizare și întreținere a orașului. Și totuși – pe cât de verde și îngrijit este terenul la prima privire – pe-atât de uscat și secetos este din punct de vedere spiritual. Și la ce folosește oamenilor de acolo toate acestea dacă    sufletul celor mai mulți se îndreaptă spre pierzare și spre un destin irevocabil al plânsului și scrâșnitului din dinți. Singurul care este în măsură să stâmpere și să adape sufletul însetat este Domnul, iar El alege să lucreze de cele mai multe ori prin oameni. Mântuitorul prevede aceasta vorbind despre un seceriș mare și de o nevoie care de multe ori rămâne descoperită datorită lucrătorilor puțini. Rugați, dar, pe Domnul secerișului – zicea El – să scoată lucrători la secerișul Lui.

Ca în fiecare an ne doream și anul acesta – împreună cu fratele Samuel Dem, care răspunde de această campanie – ca Dumnezeu să ne scoată în cale oamenii potriviți pentru misiunea care ne stătea înainte, însă având în vedere statistica anilor trecuți nu ne așteptam la un număr foarte numeros de persoane, mai ales că unele din cele care au fost anii trecuți în această misiune ne-au anunțat că anul acesta – din felurite motive – nu vor veni. Întristat fiind de această veste am stat înaintea Domnului și l-am rugat frumos să se implice El în formarea echipei și să ne scoată El în cale oamenii care vor merge pe câmpul de luptă.
Bucuria ne-a fost mare când am văzut că Domnul ne-a fost binevoitor și ca urmare s-au înscris 55 de persoane din Austria și alte 14 persoane din România au fost notate. Simțeam în inima mea și eram    convins că Domnul are de lucru cu noi. Aceste gânduri le-am împărtășit echipei spunându-i că este vremea să ne încredem pe deplin în Cel care merge în fruntea oastei ca astfel să vedem și noi împlinindu-se cuvintele Mântuitorului care spunea că cine va crede în El va face şi el lucrările pe care le-a făcut EL; ba încă va face altele și mai mari. Ori aceste lucrări mari ar trebui să ne caracterizeze tot mai mult în aceste vremuri târzii.  Faptul că ele ne însoțesc tot mai puțin și tot mai rar ne arată de fapt nivelul scăzut al credinței și-al pocăinței noastre.
Împreună cu ceilalți trei frați – Samuel Dem, Ghiță Soporan și Cornel Avram – cărora ne-a fost încredințată o echipă de aprox. 15 oameni am pornit la drum și fiecare s-a îndreptat spre acea zonă a județului care i-a fost repartizată.

Era o zi de joi și mă aflam împreună cu echipa într-o comună din județul Olt numită Iancu-Jianu. Ca și-n celelalte locații care le-am parcurs în această săptămână de Eva-nghelizare am pornit prin comună – fiind echipați cu tractate creștine și Noi Testamente   –     pentru a sta de vorbă cu oamenii și a-i invita la programul creștin care avea loc câteva ore mai târziu sub cerul liber în curtea unui frate. Oamenii au răspuns pozitiv invitației și un număr numeros de prieteni au ocupat toate locurile care erau pregătite, ba încă unii au stat și-n picioare. Programul deja începuse când dintr-odată a început să plouă așa de tare încât era imposibil de-a continua în asemenea condiții. Am strâns echipa și am stat înaintea Domnului      rugându-L frumos să oprească ploaia, iar de nu o va face vom fi nevoiți să strângem lucrurile și să plecăm. Prietenii prezenți au auzit această rugăciune, iar după câteva zeci de secunde Cel pe care îl ascultă vântul, marea și întreaga natură a oprit ploaia. Astfel programul a continuat și în seara aceea în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu s-au predat 12 prieteni. Aceasta este doar una din lucrările mari pe care Dumnezeu le face prin cei care aleg să se încreadă pe deplin în El.

Nu este credința oare o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite și o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd?! Și oare nu trebuie această credință să fie urmată de fapte?!
“Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” Matei 9:37-38                 

Denis R. Roteliuc