Mai este homosexualitatea păcat?

În mod regulat mijloacele de informare în masă ne prezintă câte o personalitate din domeniul artistic sau al sportului care se declară public ca fiind homosexual, primind încurajări și laude ca și cum ar fi dovedit o mare tărie de caracter. Alte personalități, care au o atitudine sceptică sau critică homosexualitatea, sunt făcuți cu ou și oțet, existând chiar riscul de a-și pierde  cariera.

Același mijloace de informare ne prezintă apoi, periodic, câte o nouă țară europeană a cărei legislație a aprobat căsătoria între homosexuali, fiind pregătită să facă un nou pas prin legalizarea adoptării de copii până la „deplina egalitate” cu familia tradițională.
Pentru a ține pasul cu această „corectitudine politică”, anumite biserici prezbiteriene, unitariene, etc. sunt gata să accepte căsătoriile între homosexuali sau ne prezintă, și ele, oameni de ai lor puși în funcții de conducere și care sunt homosexuali ca fiind o dovadă de bravură și de mare onoare.

Pentru a face confuzia perfectă așa-zișii creștini liberali încearcă să ne convingă că păcatul Sodomei și al Gomorei ar fi fost violul și nu homosexualitatea și printr-o logică perversă încearcă să-i întunece pe cei slabi la minte că Dumnezeu este dragoste, homosexualii se iubesc și în concluzie Dumnezeu iubește homosexualitatea.

I. Ce se întâmplă?

Mișcarea homosexuală a lansat un atac la adresa conștiinței oamenilor încercând și reușind să se facă acceptabilă pe baza a patru vârfuri de lance:

1. Primul este ideea că homosexualitatea este moștenită

Unul din argumentele preferate al homosexualilor este că ei s-au născut așa. Homosexualii afirmă că, la fel cum nu poți să-ți stabilești culoarea pielii sau a ochilor sau dacă ești bărbat sau femeie, la fel ei nu pot schimba faptul că sunt homosexuali. Ei s-au născut așa și de aceea ar trebui să fie tratați în mod egal. Simon Le Vay a făcut în cadrul Institutului Salk de Studii Biologice din San Diego mai multe studii, prin care încerca să dovedească că homosexualitatea e înnăscută. Important de remarcat este faptul că el însuși este homosexual, însă este nevoit să recunoască: „Este important să subliniez ce nu am descoperit. Nu am descoperit că homosexualitatea are căușe genetice. Nu am descoperit vreun motiv genetic al orientării homosexuale. Nu am arătat ca bărbații homosexuali se nasc în acest fel, aceasta fiind cea mai obișnuită greșeala pe care o fac cei care îmi interpretează munca. Nu am localizat o zonă homosexuală în creier.” Și nu este singurul cercetător nevoit să recunoască asta.

2. Al doilea argument pentru convingerea oamenilor este mulțimea

Până în 1973 Asociația Americană de Psihiatrie considera homosexualitatea ca o boală de care suferă o parte foarte mică a populației. Acum homosexualii vor să ne dovedească prin paradele pe care le dau regulat pe străzile marilor orașe ale lumii și la care se adună din mai multe locuri și prin studii pe care le publică periodic că ei ar fi 10%, 20% din populație și chiar că toți am avea o tendință homosexuală pe care nu ne-am descoperit-o. Ideea din spatele acestei idei e că o minoritate poate fi bolnavă dar nu toată populația.
„Cel mai renumit studiu al practicilor sexuale în SUA este  Monitorizarea Vieții Sociale și a Sănătății Naționale (NHSLS). NHSLS a descoperit că 2,8% din populația masculină și 1,4% își asumă statutul de gay, lesbiene sau bisexuali.”(idem)

3. Al treilea vârf de lance este legislația

Sub presiunile homosexualilor și prin sponsorizarea parlamentarilor care le sunt favorabili, guvernele mai multor țări au schimbat legislația în favoarea lor. De altfel țările care au încă o legislație restrictivă cu privire la ei sunt foarte criticate iar modificarea legislației în acest domeniu e una din condițiile aderării la Uniunea Europeană. În subconștient vor să ne transmită că ceea ce e legal e și permis. Deci un homosexual nu încalcă legea și nu face nici un lucru ilegal, homosexualitatea fiind doar o formă alternativă de sexualitate, iar familiile homosexuale o formă alternativă de familie.

4. Al patrulea atac e toleranța

Nu este nimeni care să ceară să li se acorde toleranță și să fie acceptați, să aibă dreptul de a trăi cum vor, așa cum o fac homosexualii. Prin acest apel la toleranță, la acceptare, la dreptul lor de a-și spune părerea, ei au închis gurile majorității criticilor și în același timp fiind extraordinar de duri și de incisivi cu toți care încă își mai permit să pună la îndoială felul lor de viață. Ei care cer toleranță sunt cei mai intoleranți cu alte păreri ajungându-se și în instanțele de judecată și făcând tot felul de presiuni asupra celor ce nu vor să-i accepte.

II. Ce spune Biblia cu privire la homosexualitate?

Există anumite pasaje din Biblie unde Dumnezeu definește ce este homosexualitatea.

 1. Homosexualitatea este o alegere. Lev. 18:23 „Să nu te culci cu un bărbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Aici apare o poruncă care spune clar că cineva poate alege a se culca sau nu cu un bărbat cum se culca cineva cu o femeie. Deci, nu e nici moștenire genetică și nici boală, este o alegere.

   2. Homosexualitatea este un obicei urât. Lev. 18:26-30 „… Păziți poruncile Mele și nu faceți nici unul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră ca să vă spurcați cu ele.” După ce ai ales să înfăptuiești păcatul, acesta se transformă într-un obicei urât de care nu te mai poți lăsa.

    3. Homosexualitatea este o patimă scârboasă: Rom. 1:26-27. Patimă este definită de către Dicționarul explicativ al limbii române ca fiind un „sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată.”

III. Ce spune medicina cu privire la homosexualitate?

„Lista bolilor identificate foarte des la bărbaţii homosexuali, ca urmare a comportamentului homosexual anormal, este alarmantă: cancer anal, chlamydia trachomatis, cryptosporidium, giardia lamblia, herpes simplex virus, HIV, virus papilloma uman (HPV), isospora belli, microsporidie, gonoree, hepatită virală tip B şi C şi sifilis. Transmiterea sexuală a unora dintre aceste boli este atât de rară în rândul populaţiei exclusiv heterosexuale încât aceste boli sunt practic necunoscute. Altele, deşi apar şi la heterosexuali, sunt în mod clar predominante la cei implicaţi în activităţi homosexuale. Aceste boli, cu consecinţe care merg de la tulburări grave şi pericol de deces până la tulburări uşoare, includ hepatita A, giardia lamblia, entamoeba histolytica, virusul Epstein-Barr, neisseria meningitides, shigellosis, salmonellosis, pediculosis, scabie şi campilobacter.”, spune  dr. Rick Fitzgibbons, membru al Asociaţiei Medicilor Catolici din Canada într-un interviu citat de www.paginamedicala.ro. El continuă „există două studii extensive care au apărut în numărul din octombrie 2000 al revistei Arhiva de Psihiatrie Generală a Asociaţiei Americane de Psihiatrie şi care confirmă o puternică legătură între homosexualitate şi sinucidere, precum şi între homosexualitate şi probleme mintale şi emoţionale. Unul dintre studiile din revistă, realizat de David M. Ferguson şi echipa, arată că „tinerii homosexuali, lesbiene şi bisexuali se expun unui risc sporit de afecţiuni psihiatrice şi comportamente sinucigaşe.” Tinerii care sufereau de aceste tulburări aveau de patru ori mai multe şanse să sufere depresii majore, de trei ori mai multe şanse să sufere de anxietate generalizată, de aproape patru ori mai multe şanse să sufere de tulburări de comportament, de cinci ori mai multe şanse să sufere de dependenţă de nicotină, de şase ori mai multe şanse să sufere de afecţiuni multiple şi de peste şase ori mai multe şanse să aibă tentative de sinucidere.”

Dr. Cameron, preşedintele Institutului pentru Cercetarea Familiei din Colorado Springs, Colorado, SUA, relatează rezultatele unui studiu cu privire la speranța de viață a homosexualilor: „Totuşi, vârsta medie a morţii pentru homosexuali era practic aceeaşi în toată ţara, şi per total, mai puţin de 2% dintre homosexuali au supravieţuit până la o vârstă înaintată. Dacă SIDA era cauza morţii, vârsta medie era de 39 de ani. Pentru cei 829 de homosexuali care au murit de altceva decât de SIDA, vârsta medie a morţii era de 42 de ani, iar 9% au murit bătrâni. Cele 163 de lesbiene au avut o vârstă medie a morţii de 44 de ani, iar 20% au murit bătrâne. 2,8% dintre homosexuali au murit violent. Ei au prezentat un risc de 116 ori mai mare de a fi omorâţi; de 24 de ori mai mare de a comite sinucidere; şi au avut o rată de deces într-un accident de trafic de 18 ori mai mare, comparativ cu bărbaţii albi de aceeaşi vârstă. Atacurile de inimă, cancerul şi cedarea ficatului erau excepţional de comune. 20% dintre lesbiene au murit din cauza omorului, sinuciderii sau accidentului – o rată de 487 de ori mai ridicată decât cea a femeilor albe cu vârsta între 25-44 de ani. Vârsta distribuţiei eşantioanelor de homosexuali din literatura ştiinţifică din 1989 până în 1992 sugerează o speranţă medie de viaţă la fel de scăzută.” (www.homosexualitate.ro)

IV. Cauzele homosexualității

În 2004, o asociaţie formată de foşti homosexuali, numită People Can Change, a realizat un studiu printre membrii săi, încercând să stabilească acele cauze considerate primare în formarea unor sentimente homosexuale. Patru cauze sunt considerate principale având o preponderență de peste 90%.

1. Relaţia tată-fiu

Copilul crește simțindu-se neiubit, abandonat, neglijat, respins de tatăl său și căutând în ceilalți bărbați dragostea pe care nu a primit-o acasă.

2. Relația cu semenii de același sex

Aceste persoane se simt neacceptate de ceilalți bărbați datorită unor defecte pe care le au și care nu le permit să intre în lumea bărbaților.

3. Relaţiile mamă-fiu

Crescuți de tați distanți, încep să devină dependenți de mame care, din păcate nu le pot oferi un model de masculinitate și ajung să privească lucrurile din perspectiva unei femei.

4. Alte experienţe sexuale

Peste 93% au afirmat că pornografia, fanteziile sexuale, jocurile erotice cu alți băieți au contribuit la atracțiile lor homosexuale (www.homosexualitate.ro)

V. Unde mergem?

    Mișcarea homosexuală cu felul ei de promovare ridică câteva întrebări:

1.Care păcat va fi următorul legalizat?

După ce a ajuns să fie normalizată homosexualitatea și oamenii vor fi sătui de asta, atunci care păcat vor dori să-l promoveze: sexul cu copii-pedofilia, sexul cu animale-zoofilia? Se pare că spre asta ne îndreptăm.

2. Un lucru ilegal și imoral poate fi considerat legal  și moral?  

Până nu demult homosexualitatea a fost condamnată de legile tuturor statelor moderne și văzută în conștiințele oamenilor ca ceva urât și scârbos. Astăzi ajung să fie condamnați în numele libertății și a drepturilor omului cei ce se opun și nu sunt de acord cu ei. O să ajungem ca lucrurile și practicele care astăzi sunt condamnate și considerate imorale, în urma unor campanii violente și obraznice, să fie acceptate, ca de exemplu uciderea copiilor handicapați, a bolnavilor incurabili? Mă pot aștepta ca orice lucru considerat astăzi ilegal și imoral, ca mâine să fie considerat legal și moral?

3. Cât timp va mai răbda Dumnezeu?

Dumnezeu care a pedepsit Sodoma și Gomora pentru păcatele lor homosexuale dacă ne va cruța pe noi ar trebui să-și ceară scuze de la aceștia că i-a nimicit. Țefania 1:1-18

4. Care este poziția ta?

Homosexualii ne cer foarte insistent să-i acceptăm și să-i iubim și astfel ajungem să ne obișnuim cu păcatul, să nu ni se mai pară așa de scârbos, să devină acceptabil și chiar să-l tolerăm și unii chiar să-l practice. Zaharia 9 vorbește că doar aceia vor fi cruțați „care gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc”  (Zaharia 9:4). Te doare de ceea ce se face sau îl vezi ca fiind ceva normal?

Daniel Lucuța