Manifest al bucuriei!

Declarația, cu caracter de program, pe care
o persoană sau o instituție o face, arătându-și public și pregnant intențiile sau profesiunea de
credință, se numește manifest. Un mani- fest al bucuriei creștine trebuie enunțat de fiecare membru
în parte și de comunitatea evanghelică ca întreg, ei având îndatorirea și motivul cel mai întemeiat
pentru o astfel de expunere. Bucuria este unul dintre sentimen- tele de început trăite de om în
Eden și trebuie readus în actualitatea cotidiană. Pentru a înțelege de ce se reclamă existența unui
ma- nifest public a bucuriei, trebuie înțeles acest termen în sensul său laic, cât și în sensul lui
duhovnicesc.

• Manifest laic

Exemplul elocvent al modului cum se produce, consumă și se propagă bucuria într-o lume seculară
este imnul Uniunii Europene. Versurile care stau la baza acestui cântec, scris de
Friedrich Schiller în 1785, au un puternic accent creștin: „Freu-
de, schooner Götterfunken, /Tochter aus Elisium, / Wir betre- ten feuertrunken. /Himmlische, dein
Heilltum!/…” Mai târziu Ludwig van Beethoven impresionat de mesajul versurilor le pune pe note
muzicale și ele devin parte integrantă a Simfoniei a 9-a pentru 4 voci, solo, cor și orchestră.
Pentru că versurile vor- beau de cer, pace, bunăstare și unitate între popoare, Consiliul Uniunii
Europene adoptă această operă, ca imn al său în 1972, iar Uniunea Europeană după 13 ani, în 1985!
Dar, ceea ce rem- arcăm e că, din operă rămâne doar bucata instrumentală, fără versuri, fără mesaj,
fără prevalența subiectului în conținut…dar datorită notelor muzicale, într-adevăr frumoase, rămâne
să se numească…Odă bucuriei! Acest fapt istoric ne descoperă ma- nevra lumii contemporane de a
depersonaliza bucuriile de sor- gintea lor divină, folosind acest aspect ca trambulină pentru a
promova bucuriile relative date de aspecte sociale sau comerci- ale! Bucuriile concepute, prin
posesia bunurilor vremelnice sau marcate de stările relativ-fericite a condiției umane, sunt ușor
de creat și ușor de pierdut, dar condiția adevăratei bucurii nu este regizată, ci este independentă
de noi și rămâne la aceeași valoare indiferent de timp!
Gândiți-vă doar la gestul infantil a unui individ, care primind un cadou special și costisitor, îl
abandonează imediat, bucurân- du-se de ambalajul și beteala care l-a înfășurat! Am califica un
astfel de om ca fiind o persoană ingrată și puerilă ! Însă fațeta
acestei probleme nu este ambiguă pentru toți. La începutul
veacului trecut, A. Coumba Marmion, un cleric din Dublin spu- nea într-o succintă definiție că
„bucuria este ecoul vieții lui Dumnezeu ajuns în noi înșine”, adică ea vine din divinitate, fiind o
manifestare exclusivă și caracteristică a unui loc unde rezonea- ză prezența lui Dumnezeu. Acesta
este sensul pur duhovnicesc al bucuriei, sensul ei primar și de primă importanță din care re- zidă
multidudinea celorlalte satisfacții sufletești!

• Manifesc duhovnicesc

Înainte de Beethoven și înainte de Schiller, un alt manifest al bucuriei a fost proclamat. Acest
conținut colosal ca importanță pentru popoare vine în ceas de noapte spirituală și decadență
morală, printr-un mesager a lui Dumnezeu. În Evanghelia după Luca capitolul 2:10,11 „Dar îngerul
le-a zis: «Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul;
astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.»” și mai apoi
versetele 13 și 14 „…împreună cu îngerul s-a unit o mare mulțime de oaste cerească, lăudând pe
Dumnezeu și zicând: «Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oameni
plăcuți Lui.»”
Iată în ce mod fascinant și binecuvântat își desfășoară planul Său înțelept, Dumnezeu, încât să ne
creeze premisele unui Eden lăuntric în care bucuria să își ia locul ei de obârșie în prezența Lui.
Făcând un joc imaginar, la care se pretează lumea seculară, și scoatem din acest tablou, îngerii,
păstorii, câmpul, mesajul și mai ales Pruncul și am rămâne cu acordurile fascinante ale ce-
rului, dar fără aceea veste bună pentru oameni care aduce spe-
ranță și bucurie și un motiv perpetuum de laudă la adresa lui
Dumnezeu.

• De ce ne trebuie un manifest?

De ce ne trebuie un manifest asumat individual, zilnic? De ce trebuie ca și comunitate să fie
declarat public? Pentru că în am- bele cazuri nu se poate să inspiri din Dumnezeu, duh dătător de
viață și să nu exprimi la aceeași valoare duhovnicească: pace, bucurie, blândețe, dragoste etc.
Acesta este actul tău benevol în credință prin care mărturisești, prin atitudine, mimica, vorbe,
fapte, indiferent de condiții și împrejurări că resursa inestimabilă și inepuizabilă a trăirilor
tale este Dumnezeu. Asta înseamnă că ne punem în atenția publică acest manifest, nu pentru a epata
ci pentru că este demersul normal a unui copil de Dumnezeu începând din apa botezului până la
ceasul întoarcerii acasă la El.

• Nu uitați: Manifest printre popoare

Acum, la început de mileniu, suntem chemați să facem di- ferența între bucurii și Bucurie, între
contrafacere și autenticita- te, între etichetă și esență pentru că responsabili de chemarea făcută
să fim împlinitori și promotori ai acestui Manifest printre popoare.
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

Traian Suciu