MĂRTURIE

„Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslavi!“ Ps. 50:15

Într-o seară la biserică, când am primit acest verset scris pe un bilet, m-am întrebat, cum ar putea să devină realitate în viaţa mea acest Cuvânt al lui Dumnezeu. Vremea trecea şi câteodată îmi aminteam de această promisiune extraordinară a lui Dumnezeu şi de întrebarea pusă atunci în mintea mea.

Eram în anul patru la Facultatea de ştiinţe economice din Cluj şi pe baza notelor bune, pe care le obţinusem la examene, speram să primesc o bursă de merit. Pe lângă rezultatele bune trebuia să depun şi fişele de salariu şi pensie ale celor din familia mea. Tatăl meu era în pensie, mama lucra şi mai era şi sora mea, care de curând primise un post de educatoare la o gradiniţă. Eram foarte bucuroasă că voi primi bursă, până când am aflat că de curând plafonul la salarii scăzuse şi din păcate salariile celor trei membrii din familia mea depăşeau cu puţin acest plafon.

Aveam de făcut o alegere: să nu depun toate fişele de salariu, aceasta însemnând pentru mine să mint sau să le depun şi să mă încred în Dumnezeu, că El va rezolva această problemă. Părinţii mei, care pe atunci nu erau creştini, m-au sfătuit să nu depun fişa de salariu a surorii mele.

M-am frământat foarte mult, gândindu-mă ce alegere să fac. Eram conştientă că ai mei mă susţineau cu eforturi financiare mari ca să pot studia la Cluj la facultate. Am vorbit cu pastorul bisericii, unde mergeam şi i-am povestit problema mea. El m-a încurajat şi mi-a explicat că noi, cei care ne încredem în Dumnezeu, suntem în căuşul palmei Lui şi acolo nimeni şi nimic nu ne poate face nici un rău. Aşa ca oricât a fost de greu m-am hotărât să depun toate fişele, chiar dacă mă aşteptam ca cererea mea de bursă să fie respinsă. Eram conştientă că doar o minune m-ar fi ajutat să primesc bursă. Am continuat să mă rog Domnului în vederea unei soluţii. Eram hotărâtă să nu fac nici un compromis.

Începusem să îmi caut şi un job, ca să pot câştiga ceva bani pentru a mă întreţine la facultate. Nu îmi găsisem încă nimic, dar în mintea mea era mereu imaginea căuşului palmei lui Dumnezeu şi mă vedeam acolo în siguranţă. Chiar dacă mă confruntam cu o problemă, la care nu aveam încă soluţia, credeam că Dumnezeu mă va ajuta, dar nu ştiam cum.

Să ne încredem în El în  ciuda circumstanţelor din jurul nostru, aceasta aşteaptă Tatăl nostru ceresc de la noi. În situaţiile grele din viaţa noastră să nu ne supărăm şi să nu cârtim în inima noastră.

De asemenea să nu facem compromisuri, atunci când soluţia lui Dumnezeu nu vine imediat sau ni se pare că întârzie şi nu mai avem răbdare. Mai mult decât atât Dumnezeu aşteaptă ca noi să mulţumim şi să avem privirea îndreptată spre El şi când ne merge bine, dar şi atunci când trecem prin încercări. Aceste încercări pe care le-aş numi şi examene ale credinţei noastre sunt trecătoare şi au rolul de a ne curăţi în vederea creşterii noastre spirituale. În plus atunci când vom sta lipiţi de Domnul, vom trece şi prin probleme mai uşor, pentru că El însuşi ne promite că ne va ajuta: „Nicidecum n-am să te  las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Evrei 13:5
„Mai bine este să cauţi un adapost în Domnul decât să te încrezi în om“, aşa spune Psalmul 118. Şi într-adevăr aşa a fost. După câteva săptămâni am primit un răspuns pozitiv de la facultate: voi primi bursa. Cum era posibil? Întrebând am aflat că legea cu privire la plafonul de salarii pentru burse se modificase: se ridicase plafonul. Aşa că acum salariile însumate ale celor din familia mea nu depăşeau noul plafon.

Trecând prin acest examen al credinţei am experimentat cum Dumnezeu pentru mine a schimbat chiar şi o lege. Am realizat atunci că Dumnezeu onorează credinţa noastră şi răspunde la rugăciuni, dar ne şi trece prin astfel de examene ca să ne arate puterea Lui şi dragostea Lui pentru noi. Lăudat să fie Numele lui Dumnezeu de acum şi până în veac. Amin.

Viorica Oprea