MĂRTURIE

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Romani 8:28

 
De la începutul acestei mărturii aș vrea să Îi mulțumesc Domnului pentru harul Lui căci mi-a îngăduit să scriu aceste rânduri.
În toamna anului 2013, într-o sâmbătă noaptea m-am simțit rău și nu știam de ce. Mi-am măsurat tensiunea și era mare, dar nu aveam nici un tratament pentru tensiune. În ziua de luni am mers la medic și am primit medicamente, însă acestea au avut reacții adverse. Tensiunea era tot mai mare și nu puteam dormi, eram tot mai slăbită. Însă mai aveam o problemă foarte mare despre care nu știam încă: aveam diabet. Am ajuns de mai multe ori la urgență și nu mi-au găsit nimic. Deja trecuseră două săptămâni și nu se știa ce am, dar starea mea de sănătate era tot mai critică. Într-o zi mi-a fost foarte rău și am ajuns de urgență la spital, medicii au constatat că tensiunea era foarte mare. La câteva minute după ce am ajuns la spital nu puteam să îmi mișc picioarele, mâinile, capul, nu aveam simțuri. Au văzut și medicii acest lucru, dar se întrebau „oare de la ce?”. Eu mă simțeam foarte rău, mi-am dat seama de tot ce se întâmplă. Dar m-am încrezut în Domnul și mă rugam în continuu, pentru că nouă ne vorbise Domnul printr-un frate proroc că urma să trecem printr-o încercare foarte mare, dar așa trebuie să trecem pe acolo și că El ne va da izbândă. Pe mine m-au întărit mult aceste cuvinte. Mă rugam în continuu, încredințându-mi sufletul și viața în mâna Domnului. Atunci când mi-a fost mai greu Domnul a fost cu mine, I-am simțit părtășia, L-am simțit acolo cu mine. E un mare har să Îl simți pe Domnul atunci când zici că nu mai poți, treci mai ușor prin încercări. Nu este altul mai scump și mai drag care să ne mângâie ca Domnul. Aveam o pace și o liniște în viața mea pe care nu o voi uita.

Soțul meu a anunțat familia și frații să se roage pentru mine Tatălui ceresc, care a lucrat pentru noi de atâtea ori, să se îndure și de această dată. În câteva ore am început să pot să îmi mișc mâinile și picioarele. Am început să mă simt mai bine la inimă, iar după circa șase ore m-am putut ridica din pat și am putut umbla. E numai harul Domnului, îndurarea și meritul Lui.
Dar tot nu s-a găsit din ce cauză s-au întâmplat toate acestea, făcându-mi-se mai pe urmă tot felul de investigații. Și așa am rămas în spital, după un timp mi-au găsit că am diabet, lipsă mare de magneziu, calciu și fier. A mai fost un timp de încercare, dar cel care ne vorbise a adus un timp de izbăvire astfel încât Domnul mi-a dat vindecare deplină. A rămas doar ca să iau medicamentele pentru diabet și magneziu. Să ne ajute Domnul să ne încredem în El tot mai mult în orice situație a vieții noastre și Domnul Isus ne va izbăvi de toate.

După aceste încercări Domnul mi-a vorbit printr-un frate proroc despre mila și îndurarea Lui față de mine, voia Domnului este să mai dau naștere de copii. Înainte de această lucrare trecusem prin ce am trecut și nici nu mă gândeam că o să am copii. Dar Domnul Isus mi-a vorbit că de aceea mi-a dat viață ca să mai dau viață. La un an după ce am ieșit din spital am primit de la Domnul o fetiță sănătoasă și o mare bucurie pentru familia noastră. În timpul sarcinii am făcut tromboză la piciorul drept. Dar Domnul mi-a dat vindecare și izbăvire și în acel necaz.
După ce am născut am fost foarte slăbită și am trecut prin mari încercări la a cincea naștere. Dar din toate El m-a scos mai mult decât biruitoare, mi-a dat vindecare deplină și pot să mă bucur de îndurările și harul Domnului și de familia mea.
Să slujim Domnului căci merită; și să ne ajute să fim mântuiți pe oriunde trecem în viața aceasta.

Emilia Lazea