MISIUNE ÎN BUZĂU

A trecut iarăși o vară de evanghelizare în care putem mărturisi
cu toți că am văzut brațele Domnului nostru Isus Hristos întinse
peste lucrarea Sa. De aceea mai înainte de toate se cuvine chiar și
în acest articol, noi care avem harul să ne numim copii ai lui Dumnezeu,
să binecuvântăm pe Cel ce este Amin, Martorul credincios
și adevărat. În credincioșia Sa, Domnul a fost și vara acesta credincios
față de răscumpărați Săi și nu a îngăduit să se întâmple
ceea ce este scris în Sfânta Scriptură: “…și veți ști atunci ce înseamnă
să-Mi trag Eu mâna de la voi” (Num. 14:34)
Măcar că Domnul nu și-a tras mâna de la noi, totuși faptul că
noi nu am mers în numele unei religii sau în numele unei cult, ci
în numele Domnului Isus Hristos, diavolul a încercat să intimideze
pe copiii lui Dumnezeu prin tot feluri de lovituri spirituale
dar și prin lovituri pământești. Geamuri de la mașini sparte, o
soră transportată de urgență la spital, un frate care o primit un
pumn în piept, o roată de la mașină spartă, tineri care au fost
vorbiți de răi și multe alte lucruri cu care Satana a încercat să ne
lovească, dar în mijlocul acestor lovituri demonice noi nu ne-am
bizuit nici pe carele noastre și nici pe caii noștri, ci pe Numele
Domnului Dumnezeului nostru care a zis: “Iată că v-am dat putere
să călcați peste șerpi și peste scorpioni și peste toată puterea
vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19). Și împlinirea
acestei promisiuni dumnezeiești am putut-o experimenta
cu toți în Buzău.
Adevărul este că am putut să ne bucurăm chiar și în necazurile
noastre, după cum zice Scriptura. Duhul lui Dumnezeu ne-a
învățat un lucru deosebit și anume: dacă vrei să ai mari biruințe
să te aștepți și la mari împotriviri, dacă vrei să seceri cu cântări
de veselie să știi că mai întâi vine semănatul cu lacrimi. De aceea
să fim întotdeauna gata să plătim prețul călătoriei cu Hristos, la
urma urmei ne așteptă, nu doar o cunună, ci darul cel mai mare,
Isus Hristos.
Lucrarea din Buzău nu s-a sfârșit, pentru că încă mai sunt oameni
pe care Dumnezeu îi are în planul lui de mântuire. Depinde
numai de noi dacă așteptăm doar venirea zilei lui Dumnezeu sau
o și grăbim, lucrând la mântuirea altora, smulgându-i din foc; să
ardem pentru cei căzuți în păcat și să începem să fim o mărturie
vie pentru lumea aceasta. Sămânța a fost semănată, iar acum
noi suntem chemați să o udăm cu lacrimile noastre, cu rugăciune
și post, pentru ca la urmă să aducă slavă și cinste celui ce face
să crească sămânța.
Toți vrem să fim înălțați, dar puțini acceptă smerenia și zdrobirea;
toți vrem mantaua lui Ilie, dar puțin iau sacul și cenușa
lui Ilie, toți am vrea să vedem minuni și semne în evanghelizări,
dar puțini sunt gata să plătească prețul cuptorului pentru a umbla
printre flăcări și nevătămați împreună cu Hristos. Am ajuns
la concluzia că cu adevărat mare este secerișul dar puțin sunt
lucrători adevărați. După cum este scris: “Caut printre ei un om
care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea
pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” (Ezec.
22:30)
Nu ai vrea să fi tu un astfel de om care să te pui la dispoziția
lui Dumnezeu și să te dăruiești Lui în întregime, ca să te minunezi
văzând cum Domnul își lărgește împărăția Sa, folosindu-se
te tine?
Ultima porunca pe care Domnul Isus Hristos ne-a dat-o tuturora
este următoarea:
“Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la
orice făptură.” (Marcu 16:15)
De aceea mă gândesc la prima întrebare pe care mi-o va pune
mie și ție Domnul Isus Hristos la venirea Sa: “TE-AI DUS?”

Daniel Cruceru