MISIUNE ÎN TELEORMAN

Isus când și-a chemat ucenicii ca să-L urmeze nu le-a pomenit nimic despre menirea de a merge la alții cu Evanghelia. Mai întâi i-a condus către o experiență personală cu Dumnezeu și apoi le-a dat șansa să vadă cum lucrează El cu oamenii. Ucenicii duceau bagajele, procurau hrana și se interesau de locul de poposire pentru grup.
Am călătorit din Austria, singur cu multă oboseală să ajung în Teleorman, România, călătorind peste 1000 de kilometri. Am găsit o zonă săracă unde chiar după atâția zeci de ani, urmele comunismului au lăsat o amprentă tristă. Oamenii de la sate locuiesc în aceleași case vechi și dărăpănate, mulți dintre ei în mari lipsuri și sărăcie. În Alexandria, multe blocuri sunt construite din epoca „cincinalelor“. Acolo l-am întâlnit pe pastorul Onisim Ciuriuc alergând zi de zi prin oraș, dar și prin satele și comunele dimprejur, păstorind mielușeii – unii de curând născuți –, oile și oițele de pe frumoasele coline ale Teleormanului. Am participat într-o duminică dimineață la serviciul divin, am văzut nevoile, dar totodată și cât de greu se nasc oamenii pentru cer. S-a construit o casă de rugăciune din panouri sandwich, în care ar fi foarte mare nevoie de scaune, vreo 130 bucăți.
Ne rugăm Domnului să apară un om cu o inimă mare care să le cumpere. Teleormanul are printre cei mai puțini creștini evanghelici dintre toate județele țării! M-am întors de acolo cu inima îndurerată, îmi răsună mereu în minte cuvintele Domnului Isus: „Mare este secerișul dar puțini sunt lucrătorii!” (Luca 10:2)

Corneliu Apetroae